Legile antipagane ale lui Theodossius

1). Edictele lui Justinian şi Theodosius cel Mare

Răspândirea creştinismului s-a făcut prin foc şi sabie. El şi-a început ofensiva imediat după Edictul de la Milano din anul 313 e.n. În anul 314 Conciliul de la Ancirra denunţă cultul zeiţei Artemis (Diana).

Prin influenţa lui Constantin „cel Mare“, cel care pentru a-şi păstra tronul şi-a ucis fratele, dar a fost făcut sfânt, creştinismul a pornit o campanie fără precedent împotriva religiei strămoşeşti romane a vechilor zei.

Baza legislativă a fost stabilită în Occident în timpul  domniei împăraţilor Theodosius cel Mare şi Theodosius I şi apoi a fiului acestuia, numit Theodosius al II-lea, iar în Bizanţ, în cea mai mare măsură, în timpul domniei lui Justinian.

Primii doi împăraţi din Occident au domnit de la sfârşitul sec. al IV-lea până la jumătatea sec. al V-lea (450), iar Justinian în sec. al IV-lea.

Despre influenţa lui Theodosius I şi a fiului acestuia vorbeşte şi E. Testa în articolul intitulat: „Legislazione contro il pogereismo e cristianizazione dei templi” („Legislaţia împotriva păgânismului şi creştinarea templelor”). El spune: „Theodosius I luă apoi măsuri mai severe: emite nu mai puţin de patru edicte, cel de la Milano, cel de la Aquilia, de la Concordia şi de la Constantinopol, pentru a interzice nu doar în Roma şi în Egipt,  ci şi în tot Imperiul, de a se face sacrificii, de a onora cu focuri larii, cu libaţii - genii, de a adora idoli şi de a le ridica altare. Era proscrierea totală a păgânismului.“

Dar să vedem care erau legile anti-păgâne date de Theodosius şi de Justinian.

Legile lui Theodosius

21 decembrie 381 – Codex Theodosianus (16:10-7) „Dacă vreunul săvârşeşte sacrificiile cele vechi în timpul zilei sau în timpul nopţii, sau alte nebunii asemănătoare şi sacrilegii, judecătorii cei nehotărâţi să meargă la lăcaşurile sau templele în care se crede că s-au săvârşit aceste lucruri şi să-i proscrie pe aceştia, pentru ca instituţia noastră dreaptă să fie curată şi să nu fie întinată de cântecele profanatoare.“

30 noiembrie 382 – Codex Theodosianus (16:10-8) „Adunările pe care poporul sau comunitatea le dedică frecvent în clădirile de odinioară, în care se poartă statuile care sunt mai degrabă preţioase decât inspiră frica divinităţii, consulii cei cu autoritate să decidă ca niciodată aceste lucruri să nu fie îngăduite a se oficia în faţa oracolelor. Dacă se văd adunări în oraşe de acest fel, experienţa voastră (a consulilor n.n.) dată de investitura cu care este servită autoritatea, astfel, să-ţi spună ca să interzici sacrificiile care se cred a fi făcute cu această ocazie.“

24 febr. 391 – Codex Theodosianus (16:10-10) „Nimeni dintre duşmani să nu vă spurce, nici o victimă nevinovată să nu fie jertfită, nimeni să nu meargă la temple, templele să fie cercetate de orice statuie care se bănuieşte a fi făcută de mâna omului, iar pentru aceste lucruri să se aplice sancţiuni din partea divinităţii şi ale oamenilor (...)“

16 iun. 391– Codex Theodosianus (16:10) „Nu este voie a se face nici un sacrificiu, nimeni nu are voie să se apropie de temple. Punem legile noastre ca un obstacol la adunările profane care se fac; dacă cineva sacrifică zeilor cei vechi, să nu aibă din partea noastră nici o indulgenţă. Judecătorii care se bucură de puterea şi privilegiile administraţiei să intre în aceste lăcaşuri care se spurcă cu sacrificii şi să le interzică.“

8 nov. 392 – Codex Theodosianus (16:10-12 prim.) „Oricine, oricare i-ar fi rangul, sau oricum l-ar fi născut soarta, de condiţie umilă sau bucurându-se de onoruri, în locurile cele mai adânci, în nici un oraş, este interzis a se sacrifica victimele cele nevinovate sau a se arde grăsime larilor, carne geniilor, miresme penaţilor.“

7 aug. 395 – Codex Theodosianus (16:10-13 prim.) „Decidem ca nimeni să nu meargă la temple, sau să celebreze sacrificiile cele abominabile, în orice loc sau la orice oră. Aşadar, oricine care de la dogma religiei catolice deviază, decretăm că sunt ori eretici, ori păgâni şi vor fi supuşi rigorilor legilor pe care strămoşii noştri le-au făcut.“

7 dec. 396 – Codex Theodosianus (16:10-14) „Privilegiile de care se bucurau sacerdoţii şi hierofanţii să fie tăiate; să fie abolite cu totul, nu gradual, iar această profesie să se ştie că este interzisă prin lege.“

29 ian. 399 – Codex Theodosianus (16:10-15) „După cum am interzis sacrificiile, tot aşa vrem ca basoreliefurile să fie folosite în scopuri publice, să smulgem orice operă din mâinile lor, despre care ştim că sunt ilicite.“

10 iul. 399 – Codex Theodosianus (16:10-16) „Dacă mai sunt temple la ţară fără scandal sau tumult să fie dărâmate, şi astfel să ne curăţăm de orice superstiţie.“

20 aug. 399 – Codex Theodosianus (16:10-18) „Lui Apollodor, proconsul al Africii. Clădirile ilicite să fie distruse. Decretăm: clădirile în care s-au făcut sacrificii să fie distruse.“

15 nov. 408 – Codex Theodosianus (16:10-19.1)  „Statuile, şi templele sau lăcaşurile de cult care sunt folosite de păgâni, să fie dărâmate.“

15 nov. 408 – Codex Theodosianus (16:10-19.2) „Clădirile templelor care sunt fie în oraşe, fie la sate, fie în afara satelor, să fie transferate spre folosinţa publică. Să fie distruse toate templele care se află în posesia noastră.“

După cum vedeţi, Theodosianus I şi II au avut „grijă“ de templele antice distrugându-le, omorând preoţii şi interzicând sacrificiile în cinstea zeilor, cu toate că şi astăzi evreii sacrifică lui Dumnezeu miei, oi, tauri, porumbei. Grăsimile jertfite ale acestor animale sunt arse pe altar. Puteţi citi în acest sens Numeri: 29 2, Iosua 8 : 24 din Vechiul Testament.

Legile lui Justinian şi ale altor împăraţi

Dec 354 – Împăratul Constantin (CJ – 1.11.1) „În orice loc din oraş închidem templele şi interzicem accesul la ele.“ „Vrem să interzicem sacrificiile.“

Anul 385 – Împăraţii Eratranus, Valentianus, Theodosius (CJ 1.11.2.) „Nu va fi tolerată nici o îndrăzneală de a se face sacrificii.“

Anul 399 - Împăraţii Arcadius, Honorius (CJ - 1.11.3) „Aşa cum interzicem sacrificiile, vrem ca basoreliefurile să folosească la lucruri publice (...)“

Sept. 415 – Revenna – Împăraţii Arcadius, Honorius (CJ - 1.11.5. 10) „Conform legilor noastre poruncim ca orice loc antic sacru să fie dărâmat.“

Anul 423 - Împăraţii Honorius şi Theodosius (CJ - 1.11.6.1) „Rectorii şi oficialii şi conducătorii provinciilor, cunoscând aceste lucruri, dar care nu le fac şi permit poporului aceste fapte, să fie pedepsiţi.“

Împăraţii Valentianus şi Marcianus (CJ - 11.7.1)  „Nimeni nu trebuie să venereze lăcaşurile sfinte care au fost odinioară închise, să lipsească din timpul nostru onorurile idolilor, focurile sacre aprinse în locurile profane, jertfirea victimelor, libaţiile şi alte sacrilegii.“

Anul 472 - Împăraţii Leo şi Anthemius (CJ - 1.11.8.1) „Oricine care face superstiţiile care sunt interzise ale păgânilor să ştie că a comis o nelegiuire (crimă) publică.“

Noiembrie 451 - Împăraţii Valentianus, Marcianus (CJ - 1.11.7.3) „Oricare rector de seamă al provinciei care după ce a fost acuzat pe drept şi după ce a disimulat aceste spurcăciuni, să-i dea judecătorului 50 de libri de aur.“

 Legile anti-păgâne, au cuprins în nebunia lor, mase întregi de oameni. Tot ceea ce era legat de religia vechilor zei a fost distrus, condamnat şi înfierat. Trebuie să remarc că până şi profesorii care închideau ochii la oficierile de cult „păgân“ erau pasibili de pedepse foarte grele. Din cartea Conflictul dintre paganism si crestinism

uciderea filosoafei Hypatia

Pentru a sublinia modul în care au fost trataţi filosofii de către creştini voi analiza moartea filosoafei Hypatia şi anume trei texte care vorbesc despre viaţa Hypatiei: „Viaţa lui Isodor din Damasc” reprodus după Iuda, „Istoria Ecleziastică” a lui Socrate Scolasticul şi „Cronica” lui Ioan - episcop creştin de Nikiu.

Hypatia a trăit între anii 370-415 când a fost asasinată de creştini. Ea a fost directoarea Academiei de filosofie din Atena.

Ea a scris: „Comentarii asupra Aritmeticii lui Diofant din Alexandria”, „Comentariul asupra Conurilor lui Apollonius din Pergam” şi „Comentariul asupra lui Almagestul lui Ptolmen”, operă a tatălui său, pe care a îngrijit-o.

Obişnuia să meargă îmbrăcată în costumul de filosof - pelerină roşie şi să-i înveţe pe oameni căile cele sfinte ale zeilor.

În anul 415 la îndemnul „Sfântului“ Chiril, este atacată de un grup de creştini, dezbrăcată, arsă cu fiare înroşite şi omorâtă.

Însă cel mai bine este să redau acele fragmente.

„Hipatia s-a născut la Alexandria unde a fost crescută şi instruită. Deoarece era mai inteligentă ca tatăl său, nu fu satisfăcută cu cunoştinţele sale matematice şi vru să se dedice şi studiului filosofiei.

Femeia obişnuia să îmbrace mantaua de filosof şi să meargă aşa în centrul oraşului. Comenta public pe Platon, Aristotel, sau operele oricărui alt filosof, pentru toţi cei care doreau să o asculte. În afara experienţei sale de a învăţa, reuşi să se ridice la un grad înalt de virtute civică. A fost dreaptă, castă şi a rămas mereu fecioară. Oraşul întreg o iubea şi o adora, iar potenţii oraşului o invidiau.

Aşa se întâmplă că într-o zi, Chiril, episcop al sectei de opoziţie (creştinismul), trecu pe lângă casa Hypatiei şi văzu o mare mulţime de persoane şi de cai în faţa uşii. Unii soseau, alţii plecau, alţii aşteptau. Când el întreabă de ce se afla acolo o atât de mare mulţime şi care era motivul acelei zarve, i se răspunse, de un adept al femeii, că acolo era casa filosoafei Hypatia şi că ea îi salută. Când Chiril află acestea, fu atât de lovit de invidie,  încât începu imediat să proiecteze asasinarea ei în forma cea mai atroce care se putea imagina.

Când Hypatia ieşi din casă, îmbrăcată conform costumului ei, o mulţime de oameni nemiloşi şi feroci, care nu se temeau nici de pedeapsa divină, nici de răzbunarea umană, o atacă şi o tăie bucăţele, comiţând un act de ultragiu şi dezonorant pentru ţara lor de origine.“

„La Alexandria era o femeie numită Hypatia, fiica filosofului Teon, care avu un asemenea succes în literatură şi ştiinţă încât întrecu cu mult toţi filosofii timpului său. Provenind din şcoala lui Platon şi Plotin, ea explica principiile filosofiei ascultătorilor săi, mulţi din care veneau de departe pentru a-i asculta lecţiile.

Ţinând cont de stăpânirea de sine şi de uşurinţa cu care îşi dezvoltase mintea, nu rareori apărea în public în faţa magistraţilor. Ea se simţea în stare să meargă la reuniunile bărbaţilor. Toţi bărbaţii ţineau cont de demnitatea sa extraordinară şi de virtutea sa şi o admiră din ce în ce mai mult.

A fost victima geloziei politice care în acel timp era în floare. Hypatia se întâlnea frecvent cu Oreste. Acest fapt a fost interpretat în mod calomnios de adunarea creştină că ar fi fost din cauza ei ca Oreste să se împace cu episcopul.

Unii dintre ei, împinşi de bigotism, sub conducerea unui cititor pe nume Petru, îi întinse o capcană în timp ce se întorcea acasă. O traseră afară din caleaşca sa, unde o dezbrăcă complet şi apoi o asasină cu fiare înroşite. După ce îi tăie corpul în bucăţi duse osemintele în locul numit Cineron şi acolo le arse. Acest fapt nu aduse nici cel mai mic oprobriu din partea lui Chiril, sau a bisericii din Alexandria.“

„În acele zile apăru în Alexandria o filosoafă, o păgână numită Hypatia, care se dedică complet magiei, astrologiei, muzicii şi care păcăli multe persoane cu aceste stratageme satanice. Guvernatorul oraşului o onoră în mod exagerat, pentru că ea îl sedusese cu artele sale magice. Guvernatorul încetă să mai frecventeze biserica cum făcea de obicei. Şi nu făcu doar aceasta, dar atrase mulţi creduli la ea şi îi primise în casa sa. O mulţime de credincioşi în Dumnezeu (!!! n.n.), sub conducerea lui Petru, un credincios al lui Hristos, perfect în toate aspectele (!) şi începuseră să o caute pe femeia păgână care păcălise persoanele din oraş şi prefectul cu vrăjitoriile ei.

Când găsiră locul unde era, se îndreptară către ea şi o găsi stând pe un scaun înalt. Coborând-o, o traseră şi o duseră la marea biserică numită Cezarion. Apoi îi sfâşiară hainele, o traseră pe străzile din oraş până ce muri. O duse într-un loc numit Cineron şi îi arse corpul. Şi toate persoanele îl înconjurară pe patriarhul Chiril şi îl numiră «noul Teofil», pentru că distrusese ultimele resturi ale idolatriei din oraş.“ Din cartea Conflictul dintre paganism si crestinism

ABC1

ABC – ul metodelor de strângere de fonduri

Episodul 1

Considerente generale privind proiectele de finanţare

Există proiecte micro, medii şi macro. În general un proiect de finanţare are o serie de rubrici bine delimitate şi structurate. Proiectele de finanţare reprezintă idei schematizate după o serie de reguli şi rubrici atent elaborate. Există mai multe tipuri de proiecte de finanţare. Toate proiectele de finanţare au delimitat un buget, o perioadă de timp finită – numită date line, o categorie de beneficiari şi o serie de activităţi. Toate proiectele de finanţare pot fi cuantificate şi măsurate.

În general un proiect de finanţare cuprinde :

-         Date factuale ale organizaţiei : adresă, e-mail, telefon, persoană de contact, funcţia, denumire, nume de înregistrare, date line.

-         Titlul proiectului

-         Misiunea organizaţiei

-         Scopul organizaţiei

-         Beneficiarii ţintă

-         Obiective

-         Activităţi

-         Rezumat

-         Buget

-         Implementare sau cuantificare

-         Experienţă adiacentă : alte proiecte câştigate

-         Scurt istoric al organizaţiei

Pentru ca un proiect să fie viabil trebuie să atingă şi următorii parametrii :

-         Agenţii macrosociali

-         Beneficiarii ţintă şi gradul lor de implicare în proiect

-         Identificarea problemei

-         Nevoia socială

-         Identificarea resurselor financiare : sponsori, autorităţi publice, organizaţii finanţatoare etc.

-         Impact asupra beneficiarilor şi societăţii

-         Importanţa proiectului

-         Originalitatea proiectului

-         Schimbările pe care le aduce proiectul în viaţa beneficiarilor

-         Actorii macrosociali

-         Resurse adiacente

-         Continuitatea proiectului : în timpul obţinerii finanţării şi după terminarea finanţării

-         Resursele proprii financiare ale organizaţiei

-         Raportul de activitate

-         CV – ul membrilor organizaţiei

-         Seminarii sau broşuri

Se ţine cont şi de :

-         Latura psihologică

-         Latura socială

-         Latura umană

Există mai multe tipuri de abordare a proiectelor de finanţare :

-         După originalitate, nimeni nu s-a ocupat şi de problema x, aici trebuie să aveţi curaj şi să deveniţi agenţi ai schimbării

-         După experienţă şi profesionalism – în trecut organizaţia x a mai dezvoltat proiecte pentru categoria de beneficiari y cu bune rezultate

-         După identificarea nevoii – aici se pot face studii psihologice sau sociologice inclusiv mersul pe teren  sau interviuri cu potenţialii beneficiari şi autorităţile locale

-         După puterea financiară atât a organizaţiei x cât şi a proiectului y

-         După gradul de implicare a beneficiarilor în proiect ca agenţi ai schimbării : există proiecte a organizaţiilor care se ocupă cu persoane cu dizabilităţi făcute chiar de persoane cu dizabilităţi

-         După implicarea societăţii : micro – beneficiari, familie sau şcoală

                                                macro : structuri de stat, sponsori, firme, companii

-         După gradul de „rezolvare” a problemei sociale – cuantificare – număr x beneficiari total, număr y beneficiari cuprinşi, număr z beneficiari rezolvaţi, ajutaţi sau schimbaţi datorită fundaţiei sau asociaţiei x.

Ce trebuie să ştie o organizaţie finanţatoare care oferă bani pentru proiect ?

-         Raportul 1 – activităţi – beneficiari

-         Raportul 2 – buget – rezultate

Sponsorii dau bani pentru beneficiarii x şi nu pentru organizaţia y

-         Activităţi defalcate pe luni

-         Buget defalcat pe luni şi target-uri

-         Profesionalişti implicaţi în proiect

-         Beneficiari ajutaţi

-         Fezabilitatea proiectului cât de real poate fi

-         Puterea financiară a organizaţiei x

-         Experienţa organizaţiei x

-         Alte proiecte câştigate ale organizaţiei x pentru beneficiarii y

-         Cât la sută bani din proiect revin beneficiarilor asistaţi

-         Cu cât raportul buget-costuri este mai mare pentru beneficiari ( peste 70 %  din bani ) cu atât finanţatorii dau bani.

-         Dotarea fundaţiei x : sediu, utilare sediu, aparate, birotică, dotări speciale pentru beneficiari – exemplu sală recuperare gimnastică pentru persoane cu disabilităţi motorii sau medicamente pentru cei bolnavi de cancer etc. Aici intră : ateliere de pictură, săli de muzică etc – utilate pe specificul beneficiarilor.

Organizaţiile finanţatoare nu dau bani pentru :

-         Construire, cumpărare sau închiriere sedii

-         Dotări

-         Birotică – consumabile

Unele organizaţii finanţatoare nu dau bani inclusiv pentru angajaţii fundaţiei x

Dau bani pentru :

-         Beneficiari

-         Medicamente

-         Rapoarte şi seminarii

Ei ( sponsorii ) vor să ştie că banii lor ajung la beneficiari în cadrul proiectului x.

De exemplu : ei nu dau bani să se plimbe şefii în alte ţări !

                                                 -------------------

Producţie :  11:01:56  vineri, 5 octombrie 2012

Pentru informaţii suplimentare contactaţi-mă la tel : 0766710996 

              

                                       Aveţi curaj !

                               Va urma 

ABC2

ABC – ul metodelor de strângere de fonduri

Episodul 2

Explicarea termenilor ( 1 )

Am văzut în episodul trecut ce cuprinde în general un proiect de finanţare. El reprezintă o idee schematizată a unei probleme sociale, medicale, psihologice a beneficiarilor după o serie de reguli şi rubrici atent eleborate.

De cele mai multe ori proiectele de finanţare nu presupun contacte directe cu reprezentanţii firmelor sau companiilor care oferă finanţare. Există o schemă proprie – model – de proiect de finanţare pe site-ul x al organizaţiei y care trebuie completată până la data z ( date line ) şi dusă la adresa k. De regulă, secretara organizaţiei finanţatoare primeşte formularele completate şi dă un număr de cod şi un număr de înregistrare unic pentru proiectul x. Întotdeauna trebuie respectat :

-         Date-line-ul proiectului – termenul limită

-         Cerinţele din model

Dacă proiectul nu este depus în perioada stipulată în proiect el nu mai este luat în considerare de experţii organizaţiei finanţatoare. De asemenea cele mai multe proiecte sunt respinse din 2 motive :

-         Organizaţia aplicantă nu este eligibilă cu activităţile proiectului x adică nu oferă pachete de servicii strict pentru beneficiarii pentru care se oferă banii.

-         Cererea de finanţare nu este corect completată

De exemplu nu poţi să ceri bani de la mediu dacă completezi că beneficiarii tăi sunt nevăzători sau copii. Trebuie să citeşti cu atenţie criteriile de eligibilitate.

Planul 2 implică evaluarea proiectelor de finanţare de către experţii organizaţiilor finanţatoare după criterii de marketing sau fundraising proprii. Următorul pas este afişarea rezultatelor :

-         Organizaţii care au câştigat proiectul

-         Organizaţii care au pierdut proiectul

Nu se oferă informaţii suplimentare nici într-un caz nici în altul. Proiectele de finanţare nu presupun un limbaj metaforic, psihoemoţional sau complicat ci unul simplu şi tehnic uşor de citit şi evaluat sau cuantificat. Înainte de a vorbi despre criterii de eligibilitate să vorbim despre termenii proiectului de finanţare.

a.      Date factuale ale organizaţiei

Sunt date „reci” şi tehnice ale organizaţiei x de tipul : denumire, adresă, cont bancar, telefon, email, persoană de contact, funcţie, CV, etc. Aceste date sunt teoretic arhicunoscute ! Toate rubricile trebuie completate.

b.      Titlul proiectului

Implică esenţa proiectului, ceea ce îl deosebeşte de alte proiecte. Poate să aibă şi un conţinut puternic emoţional.

De exemplu :

-         Ajută-i să zâmbească

-         Salvaţi Delta

-         Un bătrân o valoare

-         Şi eu cânt etc...

Se stabileşte de comun acord cu bordul. Titlul trebuie să atragă şi să sensibilizeze.

c.       Misiunea organizaţiei

Reprezintă particularitatea fundaţiei x sau y. Este un termen general. Cu conotaţii puternic psihologic şi socioumanitar. De exemplu :

-         Ocrotirea persoanelor cu handicap

-         Ajutarea orfanilor

-         Protejarea mediului

-         Ocrotirea bolnavilor psihic

-         Ajutarea copiilor talentaţi etc.

Misiunea presupune pecetea organizaţiei x. Ea este scrisă ca un termen general care niciodată nu va fi atins. Când misiunea „va fi atinsă” organizaţia îşi încetează activitatea.

Teoretic se operează cu conceptul x beneficiari ajutaţi sau reezolvaţi din totalul estimativ y sau real z. Nu ajungi niciodată să cuprinzi toţi beneficiarii estimativi sau reali. Dar tu rezolvi o parte. Cu cât ajuţi mai mulţi beneficiari cu atât eşti mai eficient. A ajuta înseamnă şi :

-         Crearea autodependenţei beneficiarilor

-         Reintegrarea socială şi profesională

-         Ameliorarea sau rezolvarea problemelor medicale

-         Echilibrarea psihicului uman etc.

Misiunea reprezintă un termen general, pe care nu-l atingi niciodată dar care caracterizează fundaţia x.

d.      Scopul organizaţiei

Scopul unui proiect reprezintă rezolvarea problemei. Tehnic : scopul este – stadiu în care dorim să ajungă problema în urma proiectului. Trebuie definită şi problema.

Ex : Problema : subnutriţia persoanelor sărace ( copii de regulă ) din zona Zăbrăuţi.

        Misiunea : hrănirea săracilor

        Scopul : hrănirea a 100 de copii săraci din zona Zăbrăuţi.

Alt exemplu :

      Misiune : promovarea tinerelor talente

      Problema : în Bucureşti există mulţi copii talentaţi la muzică.

      Scopul : promovarea şi ajutorarea a 15 copii talentaţi care să cânte la un instrument.

Trebuie identificată şi nevoia socială. Atenţie a nu se confunda :

-         Misiunea

-         Problema

-         Scopul

Misiunea : termen general care implică pecetea organizaţiei x

Problema : situaţia defavorabilă x pentru beneficiarii y.  O stare de fapt negativă care se cere rezolvată.

Scopul : ajutorarea a x beneficiari care au problema y. Totul se calculează din totalul z.

 Producţie : 16:40:11 sâmbătă, 6 octombrie 2012

Pentru informaţii suplimentare contactaţi-mă la tel : 0766710996 

                      

                                       Aveţi curaj !

                               Va urma