1).
Edictele lui Justinian şi Theodosius cel Mare
Răspândirea
creştinismului s-a făcut prin foc şi sabie. El şi-a început ofensiva imediat
după Edictul de la Milano din anul 313 e.n. În anul 314 Conciliul de la Ancirra
denunţă cultul zeiţei Artemis (Diana).
Prin
influenţa lui Constantin „cel Mare“, cel care pentru a-şi păstra tronul şi-a
ucis fratele, dar a fost făcut sfânt, creştinismul a pornit o campanie fără
precedent împotriva religiei strămoşeşti romane a vechilor zei.
Baza
legislativă a fost stabilită în Occident în timpul domniei împăraţilor Theodosius cel Mare şi
Theodosius I şi apoi a fiului acestuia, numit Theodosius al II-lea, iar în
Bizanţ, în cea mai mare măsură, în timpul domniei lui Justinian.
Primii
doi împăraţi din Occident au domnit de la sfârşitul sec. al IV-lea până la
jumătatea sec. al V-lea (450), iar Justinian în sec. al IV-lea.
Despre
influenţa lui Theodosius I şi a fiului acestuia vorbeşte şi E. Testa în
articolul intitulat: „Legislazione contro il pogereismo e cristianizazione
dei templi” („Legislaţia împotriva păgânismului şi creştinarea
templelor”). El spune: „Theodosius I luă apoi măsuri mai severe: emite
nu mai puţin de patru edicte, cel de la Milano, cel de la Aquilia, de la
Concordia şi de la Constantinopol, pentru a interzice nu doar în Roma şi în
Egipt, ci şi în tot Imperiul, de a se
face sacrificii, de a onora cu focuri larii, cu libaţii - genii, de a adora
idoli şi de a le ridica altare. Era proscrierea totală a păgânismului.“
Dar să
vedem care erau legile anti-păgâne date de Theodosius şi de Justinian.
Legile
lui Theodosius
21
decembrie 381 – Codex Theodosianus
(16:10-7) „Dacă vreunul săvârşeşte sacrificiile cele vechi în timpul zilei
sau în timpul nopţii, sau alte nebunii asemănătoare şi sacrilegii, judecătorii
cei nehotărâţi să meargă la lăcaşurile sau templele în care se crede că s-au
săvârşit aceste lucruri şi să-i proscrie pe aceştia, pentru ca instituţia
noastră dreaptă să fie curată şi să nu fie întinată de cântecele profanatoare.“
30
noiembrie 382 – Codex Theodosianus
(16:10-8) „Adunările pe care poporul sau comunitatea le dedică frecvent în
clădirile de odinioară, în care se poartă statuile care sunt mai degrabă
preţioase decât inspiră frica divinităţii, consulii cei cu autoritate să decidă
ca niciodată aceste lucruri să nu fie îngăduite a se oficia în faţa oracolelor.
Dacă se văd adunări în oraşe de acest fel, experienţa voastră (a consulilor
n.n.) dată de investitura cu care este servită autoritatea, astfel, să-ţi
spună ca să interzici sacrificiile care se cred a fi făcute cu această ocazie.“
24
febr. 391 – Codex Theodosianus
(16:10-10) „Nimeni dintre duşmani să nu vă spurce, nici o victimă nevinovată
să nu fie jertfită, nimeni să nu meargă la temple, templele să fie cercetate de
orice statuie care se bănuieşte a fi făcută de mâna omului, iar pentru aceste
lucruri să se aplice sancţiuni din partea divinităţii şi ale oamenilor (...)“
16
iun. 391– Codex Theodosianus
(16:10) „Nu este voie a se face nici un sacrificiu, nimeni nu are voie să se
apropie de temple. Punem legile noastre ca un obstacol la adunările profane
care se fac; dacă cineva sacrifică zeilor cei vechi, să nu aibă din partea
noastră nici o indulgenţă. Judecătorii care se bucură de puterea şi
privilegiile administraţiei să intre în aceste lăcaşuri care se spurcă cu
sacrificii şi să le interzică.“
8
nov. 392 – Codex Theodosianus
(16:10-12 prim.) „Oricine, oricare i-ar fi rangul, sau oricum l-ar fi născut
soarta, de condiţie umilă sau bucurându-se de onoruri, în locurile cele mai
adânci, în nici un oraş, este interzis a se sacrifica victimele cele nevinovate
sau a se arde grăsime larilor, carne geniilor, miresme penaţilor.“
7
aug. 395 – Codex Theodosianus
(16:10-13 prim.) „Decidem ca nimeni să nu meargă la temple, sau să celebreze
sacrificiile cele abominabile, în orice loc sau la orice oră. Aşadar, oricine
care de la dogma religiei catolice deviază, decretăm că sunt ori eretici, ori
păgâni şi vor fi supuşi rigorilor legilor pe care strămoşii noştri le-au
făcut.“
7
dec. 396 – Codex Theodosianus
(16:10-14) „Privilegiile de care se bucurau sacerdoţii şi hierofanţii să fie
tăiate; să fie abolite cu totul, nu gradual, iar această profesie să se ştie că
este interzisă prin lege.“
29
ian. 399 – Codex Theodosianus
(16:10-15) „După cum am interzis sacrificiile, tot aşa vrem ca
basoreliefurile să fie folosite în scopuri publice, să smulgem orice operă din
mâinile lor, despre care ştim că sunt ilicite.“
10
iul. 399 – Codex Theodosianus
(16:10-16) „Dacă mai sunt temple la ţară fără scandal sau tumult să fie
dărâmate, şi astfel să ne curăţăm de orice superstiţie.“
20
aug. 399 – Codex Theodosianus
(16:10-18) „Lui Apollodor, proconsul al Africii. Clădirile ilicite să fie
distruse. Decretăm: clădirile în care s-au făcut sacrificii să fie distruse.“
15
nov. 408 – Codex Theodosianus
(16:10-19.1) „Statuile, şi templele
sau lăcaşurile de cult care sunt folosite de păgâni, să fie dărâmate.“
15
nov. 408 – Codex Theodosianus
(16:10-19.2) „Clădirile templelor care sunt fie în oraşe, fie la sate, fie
în afara satelor, să fie transferate spre folosinţa publică. Să fie distruse
toate templele care se află în posesia noastră.“
După
cum vedeţi, Theodosianus I şi II au avut „grijă“ de templele antice
distrugându-le, omorând preoţii şi interzicând sacrificiile în cinstea zeilor,
cu toate că şi astăzi evreii sacrifică lui Dumnezeu miei, oi, tauri, porumbei.
Grăsimile jertfite ale acestor animale sunt arse pe altar. Puteţi citi în acest
sens Numeri: 29 2, Iosua 8 : 24 din Vechiul Testament.
Legile
lui Justinian şi ale altor împăraţi
Dec
354 – Împăratul Constantin (CJ
– 1.11.1) „În orice loc din oraş închidem templele şi interzicem accesul la
ele.“ „Vrem să interzicem sacrificiile.“
Anul
385 – Împăraţii Eratranus, Valentianus, Theodosius (CJ 1.11.2.) „Nu va fi
tolerată nici o îndrăzneală de a se face sacrificii.“
Anul
399 - Împăraţii Arcadius, Honorius
(CJ - 1.11.3) „Aşa cum interzicem sacrificiile, vrem ca basoreliefurile să
folosească la lucruri publice (...)“
Sept.
415 – Revenna – Împăraţii Arcadius, Honorius (CJ - 1.11.5. 10) „Conform legilor noastre
poruncim ca orice loc antic sacru să fie dărâmat.“
Anul
423 - Împăraţii Honorius şi Theodosius
(CJ - 1.11.6.1) „Rectorii şi oficialii şi conducătorii provinciilor,
cunoscând aceste lucruri, dar care nu le fac şi permit poporului aceste fapte,
să fie pedepsiţi.“
Împăraţii
Valentianus şi Marcianus (CJ - 11.7.1) „Nimeni nu trebuie să venereze
lăcaşurile sfinte care au fost odinioară închise, să lipsească din timpul
nostru onorurile idolilor, focurile sacre aprinse în locurile profane,
jertfirea victimelor, libaţiile şi alte sacrilegii.“
Anul
472 - Împăraţii Leo şi Anthemius
(CJ - 1.11.8.1) „Oricine care face superstiţiile care sunt interzise ale
păgânilor să ştie că a comis o nelegiuire (crimă) publică.“
Noiembrie
451 - Împăraţii Valentianus, Marcianus
(CJ - 1.11.7.3) „Oricare rector de seamă al provinciei care după ce a fost
acuzat pe drept şi după ce a disimulat aceste spurcăciuni, să-i dea
judecătorului 50 de libri de aur.“
Legile anti-păgâne, au cuprins în nebunia lor,
mase întregi de oameni. Tot ceea ce era legat de religia vechilor zei a fost
distrus, condamnat şi înfierat. Trebuie să remarc că până şi profesorii care
închideau ochii la oficierile de cult „păgân“ erau pasibili de pedepse foarte
grele. Din cartea Conflictul dintre paganism si crestinism
