Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 7
Inducerea sentimentului de frică
Omul este creaţia Supremului Arhitect şi a fost înzestrat de Acesta cu toate trăsăturile fizice sau psihice pentru a duce un trai lipsit de griji şi chiar fericit. Menirea omului pe pământ este fericirea care poate îmbrăca diverse forme : de la întemeierea unei familii cu copii până la case, averi, faimă sau glorie. Există aşadar mai multe căi de a obţine fericirea. Toate religiile întunecate au exacerbat în rândul adepţilor sentimentul de frică. Spre deosebire de creştinism în Misterele din Eleusis se punea accent pe cunoaştere, voie bună şi dezvăluirea tainelor lumii de dincolo. Creştinismul a condus, prin inducerea sentimentului de frică, atât pentru credincioşii care vin la spovedanie cât şi pentru necreştini, la adevărate dereglări ale psihicului, numite psihoze. Psihicul uman este o maşinărie perfectă. El este perfect echilibrat şi poate conduce şi îndeplini diverse activităţi.
Preoţii creştini au învăţat că pentru a controla o masă trebuie să-i inducă sentimentul de frică. Cum au făcut acest fapt ? Foarte simplu.
1. Inventarea dracilor
Pentru a induce sentimentul de frică, preoţii creştini, străini oricărui sentiment de omenie, au inventat dracii. Şi pentru a induce frică faţă de ei i-ai zugrăvit în culori negre. Astfel, dracii sunt creaturi rele care au coarne şi copite de ţap şi ţin în mâini furci. Ei chinuie pe cei care nu sunt creştini. Sunt răi şi puternici. Altă operaţie.
2. Crearea iadului
Creaturile imaginate de creştini, dracii, trebuiau să existe undeva. Ei au locuit în Infern sau iad. Deci a trebuit creat iadul. Iadul trebuia creat pentru a înfricoşa necredincioşii sau creştinii şovăielnici. Astfel preoţii l-au „localizat” undeva sub pământ. Acolo este întuneric şi curg râurile de foc.
3. Râul de foc ca pedeapsă pentru necredincioşi
Iadul a fost populat cu draci cu codiţă dar şi cu un alt factor de care omului îi este frică : focul. Din toate timpurile cea mai groaznică moarte era să mori ars de viu. Pentru a induce sentimentul de frică preoţii au inventat focul veşnic. Bineînţeles ei nu cred în el dar ţine în frâu sau tari în credinţă pe cei care se îndoiesc. Focul trebuie să mistuie, să provoace urlete de groază. Preoţii au nevoie de focul iadului pentru a ţine în frâu masa de oameni. După ei, focul iadului este veşnic, pedeapsa din iad este veşnică. Sufletul păstrează afectele trupului. Astfel el simte durerea. În felul acesta el simte când este prăjit de focul iadului, chiar dacă fizic nu se întâmplă nimic.
4. Viermii neobosiţi şi alte chinuri
Dar mintea bolnavă a preoţilor creştini nu s-a oprit aici. Au inventat monştrii care populează iadul. Unii din ei sunt viermii care rod de viu sufletele păcătoşilor. Astfel oamenii sunt înfricoşaţi de :
- Draci
- Iad
- Focul iadului
- Viermii neobosiţi
Pentru a ţine în frâu oamenii şi Iisus a fost adeptul iadului, a viermilor şi a dracilor. Tot ce face preotul duhovnic este de a declanşa sentimentul de frică. Dar el mai are o armă terifiantă.
5. Transformarea divinităţilor necreştine în diavoli.
Un preot creştin când simte că un tânăr este pasionat de altă religie decât cea creştină vine cu teza că religia respectivă este de la diavol şi că reprezentanţii ei divini sunt diavoli. Astfel şi religia budistă şi cea hindusă şi cea musulmană şi cele antice toate in corpore sunt de la diavol.
6. Amestecarea religiilor bune cu rele
Un preot creştin extrapolează orice religie necreştină ca fiind rea şi de la diavol. El amestecă religii bune cu cele rele. Astfel religia lui Moloch, în care se jertfeau copii, ei o amestecă cu cea greacă ! Ei amestecă religiile bune cu cele rele şi le transformă pe toate într-un creuzet al răului. După ei toate religiile necreştine sunt de la diavol. Cum se induce sentimentul de frică ? Simplu. Prin legarea a tot ce slăvita BOR consideră că este patimă cu ideea de diavol şi de iad. Ei au o listă lungă de păcate care le leagă de diavol. Au preluat din biblie că consecinţa păcatului este moartea şi îi înfricoşează pe naivi. Un tânăr care se spovedeşte la duhovnic trebuie să creadă în draci, în iad, în focul iadului şi în pedepse. Preoţii duhovnici îl înfricoşează astfel pe om. Diavolul este prezentat ca o fiinţă rea cu coadă şi coarne care te chinuie în iad în cazanul cu zmoală. Tu îţi imaginezi ce înseamnă să fi ars şi regreţi faptele comise pe care slăvita BOR le consideră păcate. Astfel ţi se induce sentimentul de frică. Ţi-i se induce sentimentul de frică de :
- Iad
- Foc
- Draci
- Pedepse veşnice
Dar ei mai fac ceva ca să-ţi fie frică :
- Inventează poveşti cu „păcătoşi” care ajung în iad.
Altfel se spune :
X este beţiv. A ajuns în iad. Măicuţa y l-a visat pe x în iad.
X este curvar. Idem.
X este protestant. Idem.
X este ucigaş. Idem.
X este necredincios. Idem.
Ţi-i se induce astfel sentimentul de frică. Întrebaţi dacă şefii BOR, care fac fărădelegi şi iau şpăgi cred că ei vor ajunge în iad ? Nu. Iadul este pentru mulţime.
