Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 6
Perpetuarea psihozei
Prin reactualizarea stărilor psihice afective din inconştient în conştient şi perceperea lor ca patimă se crează o psihoză. Astfel dacă omul s-a culcat cu o femeie preotul îi spune că este cel mai mare curvar şi va arde în iad. Dacă omul a minţit aceeaşi reţetă, aceeaşi finalitate. Dacă un tânăr s-a uitat la filme deochiate a păcătuit cu gândul. Spovedania accentuează gândurile rele, le separă, le hrănesc, le cresc şi le transformă în psihoze prin înfierarea lor ca patimi. Dar cum se perpetuează o psihoză ? Prin aducerea în pragul conştient a faptelor rele şi botezarea lor timp de ani de zile în patimi. Tu ajungi să crezi ce îţi repetă mecanic duhovnicul şi te autoconsideri cel mai mare păcătos. Dacă duhovnicul îţi spune la spovedanie ani în şir că eşti cel mai mare curvar pentru că te-ai culcat cu o femeie involuntar crezi acest fapt şi te autoînvinovăţeşti pentru aceata. Cuvântul duhovnicului este ca o picătură chinezească, în timp distruge totul, gândirea, memoria, activitatea etc.
Să vedem ce se întâmplă real la spovedanie :
„Păcătosul” vine la preotul duhovnic şi spune că a păcătuit. Duhovnicul îi citeşte din îndreptarul de spovedanie tot ceea ce slăvita BOR crede că este păcat. În majoritatea cazurilor are loc uimirea păcătosului. El nu ştie că şi fapta x este păcat. Apoi, după ce tânărul sau tânăra s-au spovedit, preotul le prezintă gravitatea faptelor lor şi le dă un canon. Să vină la slujbă, să facă mătănii, să citească cărţi sfinte. După aceste canoane le spune că cei care au păcate vor ajunge în iad unde focul şi diavolii îi vor chinui. Au loc următoarele idei forţă :
- Informarea despre existenţa păcatelor
- Gravitatea păcatelor
- Canoanele
- Ameninţarea cu foc şi diavoli
- Cizelarea psihozei
La spovedanie omul intră liniştit şi iese neliniştit, anxios, agitat, nervos sau depresiv. Preotul duhovnic îl învaţă pe păcătos să plângă cu lacrimi de sânge pentru păcatele lui, să se considere cel mai mare păcătos, să aibă „inimă smerită” etc. Alt aspect în perpetuarea psihozei este legarea de duhovnic. Un duhovnic după ce ţi-a indus psihoza te leagă de el. El îţi spune că nu este bine să cauţi alt duhovnic şi numai prin el vei ajunge la mântuire ! Dacă nu iadul te aşteaptă. Ca să te impresioneze un preot îţi citeşte Moliftele Sfântului Vasile şi îţi spune că eşti posedat. El spune că te vei elibera de patimă când Dumnezeu vrea : adică niciodată. Ani în şir oamenii cărora preoţii le-au creat psihoze li s-au citit rugăciuni de dezlegare dar nu s-a întâmplat nimic. Nici beţivul, nici curvarul, nici cel care făcea onanie, nici homosexualul nu a renunţat la patima sa. Pentru că s-a extrapolat patima din inconştient în conştient şi a preluat controlul gândirii acoperând întreg etajul mental. Pentru că cel care a greşit nu şi-a programat mental să scape de o faptă rea. Pentru că s-au încrezut în duhovnici care le-au creat psihoze şi i-au târât la exorcizări. Au amplificat patima, au adus-o în conştient şi au făcut ca ea să fie pilonul central din mintea omului. Să fie ideea centrală care îi coordonează viaţa. Consecinţe : prin frica de iad, foc şi draci unii „păcătoşi” cizelaţi de duhovnici ani în şir s-au sinucis. Iată cum se transformă nişte duhovnici în terorişti psihici şi autori morali ai sinuciderilor celor prelucraţi de ei. Să curăţăm aşadar mental gândurile rele din conştient şi să eliberăm omul de frica de iad, foc şi draci. Duhovnicii sunt creatori ai psihozelor noastre, artizani ai bolilor noastre psihice, a fricii de iad, foc sau diavoli. Ei crează psihoze. Ei nu iubesc omul. Vor să-l ţină în frică şi teroare. Vor să-l jumulească de bani.
Dar cum se crează psihozele ? Prin cuvânt. Prin repetarea obsesivă a unei pedepse raportate la o acţiune percepută ca patimă.
Exemple de psihoze :
Păcătos : M-am culcat cu o femeie .
Duhovnic : Deci eşti cel mai mare curvar. Vei arde în iad.
P : Am practicat onania.
D : Vei arde în iad.
P : Am admirat corpul lui x.
D : Deci eşti homosexual vei arde în iad. Păcat strigător la cer.
P : Am mâncat carne vinerea şi în zilele de post.
D : Vei arde în iad.
P : Am citit o carte protestantă.
D : Vei fi afurisit de sfânta BOR. Vei arde în iad.
P : Am înjurat de cele sfinte şi n-am avut încredere în preoţi.
D : Este păcat strigător la cer. Nu există iertare. Vei arde în iad.
După acest tratament duhovnicul îi crează tânărului o psihoză. El poate înnebuni sau se poate sinucide. Altă sintagmă a duhovnicului : „eşti cel mai mare păcătos” .
Aşadar perpetuarea psihozei se face prin repetarea sistematică, zi de zi, lună de lună, an de an a ideii că pentru fapta ta vei ajunge în iad. Ei vor să te înfricoşeze cu iadul pentru a te putea controla mai bine. Dar despre arsenalul duhovnicilor de înfricoşare a oamenilor vom mai vorbi. Aşadar dacă duhovnicul îţi repetă zi de zi, lună de lună, an de an că eşti cel mai mare curvar pentru că te-ai culcat cu o femeie tu ajungi să crezi că este adevărat. Astfel se crează o psihoză. Ea se interiorizează de tânăr şi devine ideea centrală care îi coordonează viaţa şi i-o distruge. Nu credeţi în spusele duhovnicilor. Ei vor să vă distugă viaţa pentru a vă subordona voinţei lor.
