Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 5
Crearea psihozei
Am văzut cum umilesc preoţii duhovnici pe oameni creându-le iluzia că sunt cei mai mari păcătoşi şi punându-i să îngenuncheze în faţa lor. În episodul de astăzi vom vorbi despre un episod tabu care se petrece la spovedanie şi despre care psihologii sau medicii psihiatrii se feresc să vorbească. Este vorba de crearea psihozei care chinuie persoana în cauză ani de zile, iar unii ajung pe paturile spitalelor de psihiatrie iar alţii se sinucid. Conştientul este barajul mental al inconştientului şi are rolul de a regla activitatea psihică. El nu lasă ca idei negative din inconştient să pătrundă în conştient şi să deregleze activitatea psihică. Tot conştientul are capacitatea de a-l face pe om să „uite” evenimentele negative şi săle ferece în inconştient pentru a asigura sănătatea mentală a omului. Inconştientul memorează totul, inclusiv stări afective negative sau pozitive sau chiar idei forţă cunoscute sub formă de ancoră. El nu emite nicio judecată,nu are nici un filtru de sortare a informaţiilor , nicio oprelişte şi nici un baraj. El nu poate curăţa gândurile rele de cele bune. El primeşte orice informaţie în stare brută necizelată. Dacă este lăsat liber inconştientul dezorganizează activitatea mentală a individului conducându-l la boli grave psihice. În bolile psihice aşadar conştientul slăbeşte şi ideile fixe negative pătrund în minte dezorganizând activitatea mentală. Duhovnicii lucrează cu noţiuni negative, cu stări afective negative care invadează conştientul, îl dezorganizează şi pot conduce la depresii, anxietate sau boli psihice grave. În momentul în care duhovnicul scormoneşte mental în inconştient să vadă ce fapte rele ai făcut el slăbeşte etajul conştient şi îţi crează o psihoză sau premizele unei psihoze. Te lasă singur faţă în faţă cu gândurile şi afectele tale cele mai rele. De asemenea duhovnicul îţi crează iluzia că tu ai făcut un păcat chiar dacă tu nu şti dacă ai făcut acel păcat sau nu. Această stare îţi crează nelinişte. Psihoza se corelează cu încă un element negativ afectiv indus de duhovnic : frica de foc, de iad şi de draci. Psihoza este accentuată de această frică de iad. Tu şti că „ai făcut un păcat”, iar duhovnicul îţi spune că plata păcatului este arderea în iad şi chinul veşnic dat de diavoli. Cum se formează psihoza ?
1. Prin slăbirea barajului conştient.
2. Prin scoaterea ideilor forţă negative şi a trăirilor psihice negative din inconştient în conştient.
3. Prin inducerea ideii de către duhovnic că aceste idei forţă sunt patimi sau păcate.
4. Prin cucerirea conştientului de către ideile fixe negative din inconştient ca urmare a intervenţiei duhovnicului. Ele duc la dezorganizarea conştientului, a gândirii şi a acţiunilor.
5. Dezorganizarea mentală a conştientului şi apariţia stărilor psihice negative. Anxietatea, depresia, ideile fixe negative, agitaţia, tremurul, remuşcările etc. Unele idei fixe negative din inconştient este bine să rămână uitate în inconştient. Altfel dezorganizează activitatea psihică.
Reprogramarea mentală a conştientului de către duhovnic se realizează prin două căi :
- Ameninţarea păcătosului cu iadul de foc şi diavoli. Scop : inducerea unei stări negative afective de frică, teamă, depresie, anxietate. Atunci duhovnicul are controlul asupra ta. El împarte lumea între păcătoşi ( tu ) şi salvatori ( el ). Între lumină şi întuneric.
- Conştientizarea păcatului prin aducerea oricărui gând negativ nerostit din inconştient în conştient şi botezarea lui în patimă.
Crearea psihozei se face voit de către duhovnic cu scopul de a subordona voinţa ta voinţei lui. Scop real : jumulirea de bani. Şi cultele protestante fac acelaşi lucru. Ele practică in corpore zeciuiala.
De exemplu :
Inducerea ideilor false :
1. Te-ai uitat la filme deochiate ?
2. Ţi-au venit gândurile necurate ?
3. Te-ai gândit să te culci cu femei ?
4. Ai poftit nevasta celuilalt ?
5. Te-ai culcat cu femei ?
6. Ai păcătuit cu gândul, cu mintea sau cu fapta ?
Concluzie : eşti cel mai mare păcătos ! Vei arde în iad !
La spovedanie întrebările sunt alambicate, iar cel care se spovedeşte se încurcă. El crede că a făcut tot. Lui îi este frică să nu uite un păcat. Îi este frică de Dumnezeu şi de duhovnic. El crede că va ajunge în iad dacă uită ceva sau nu spune tot.
Trebuie spus că un preot duhovnic hrăneşte psihoza prin :
- „pilde” ale păcătoşilor care au făcut un păcat real sau nu similar cu al tău şi care au ajuns în iad pentru că nu s-au spovedit.
- Ideea de pedeapsă divină pentru păcat.
- Ideea de Judecata de Apoi
- Prezentare a lui Dumnezeu ca un tiran care va judeca în opinia lor toţi oamenii după fapte reale sau imaginare.
- Alte povestiri ale preoţilor.
Voi credeţi că Dumnezeu contabilizează păcatele oamenilor. Că el se interesează de câte ori a făcut omul dragoste cu o femeie. Credeţi că cel care a creat universul are o statistică exactă a faptelor rele ale lui Ion de pildă ? De câte ori nu s-a dus la biserică,de câte ori a înjurat cele sfinte, câţi pumni ia dat vecinului, de câte ori a mâncat carne vinerea, de câte ori şi-a înşelat nevasta etc. Nu vedeţi voi oare că duhovnicii crează psihoze mai abitir decât dracii ! Dacă un om s-a culcat o dată cu o femeie preoţii îi crează psihoza că este cel mai mare curvar şi va arde în iar ! Dacă un om a înjurat se consideră păcat strigător la cer şi i se dă un canon. De exemplu : citirea cărţilor sfinte, pelerinaje la mănăstiri, mătănii, rugăciuni, participarea la slujbă, daruri pentru duhovnici sau biserică. Dacă un om vorbeşte cu protestanţii preotul îl ameninţă cu afurisenia. Dacă un tânăr iubeşte o musulmancă acelaşi rezultat. Să nu-şi piardă ei clientela.
Sau alte lucruri perfect normale. Preoţii crează psihoze şi prin enunţuri de genul :
1. Eşti cel mai mare păcătos.
2. Vei arde în iad dacă nu te spovedeşti.
3. Eşti posedat de diavol.
Dar despre crearea psihozei vom mai vorbi.
