Cumplita umilinţă
Am văzut cum se încarcă preoţii duhovnici de toate patimile pe care le spune un om la spovedanie. Am văzut cum te manipulează un preot duhovnic pentru a fi dependent de el şi am văzut ce poate să facă programarea mentală. Să intrăm mai departe în arsenalul de manipulare a unui preot duhovnic.
Umilinţa totală la spovedanie
Raportul normal între orice divinitate bună şi om este de tată fiu, tată fiică. Omul se urcă prin bunătate până la divinitate care îl acceptă ca fiu al său. Să vedem ce fac în schimb duhovnicii. Ei te umilesc neîncetat. Raportul „corect” al lor este de la stăpân la sclav, de la lumină ( ei ) la întuneric ( omul păcătos ). Cum fac acest fapt.
1. Îngenuncherea în faţa duhovnicului.
Orice duhovnic te pune să îngenunchezi în faţa lui. Astfel asişti la prima umilinţă. Tu eşti subordonat duhovnicului.
2. Patrafirul pe cap.
Un preot duhovnic la spovedanie îţi mai pune şi patrafirul pe cap. Scop : a te impresiona. A-ţi crea iluzia că Dumnezeu te acoperă, că El te ascultă şi că te afli sub puterea Lui. Totul este un joc de manipulare. Duhovnicul se joacă cu tine. Te umileşte.
3. Robul lui Dumnezeu.
Preotul te desconsideră ca fiinţă umană şi te numeşte peiorativ ca rob al lui Dumnezeu. Dumnezeu este perceput mental ca stăpân, judecător, executor şi tiran. Tu eşti o furnicuţă pe care El o poate strivi neîncetat. Tu eşti decăzut din calitatea de om. Te transformi în rob. Dar umilinţa nu se opreşte aici.
4. Te declară apriori cel mai mare păcătos.
Un duhovnic îţi citeşte rugăciuni în care omul este desconsiderat în faţa lui Dumnezeu şi este făcut cel mai mare păcătos. El este gratulat în rugăciuni ortodoxe cu sintagme de genul : netrebnicul de mine, păcătosul de mine, nevolnicul de mine, neputinciosul etc. Dar umilinţa nu se opreşte aici.
5. Îndreptarul de spovedanie.
Duhovnicul după ce îţi frânge voinţa, te pune să te spovedeşti lui, te pune să îngenunchezi în faţa lui, îţi pune patrafirul pe cap, te face păcătos şi rob al lui Dumnezeu te mai umileşte odată. Cum ? Îţi dă un îndreptar de spovedanie care este o carte pornografică şi poliţist sadică în care sunt înşirate tot ceea ce slăvita BOR crede că este păcat. Tu stai jos îngenunchi în faţa preotului care îţi citeşte din acel îndreptar. Tu suspini şi recunoşti păcate reale sau imaginare.
6. Conştientizarea păcatului – suprema umilinţă.
Prin îndreptarul de spovedanie păcătosul conştientizează orice tâmpenie ca păcat. El plânge crezând că a făcut toate bazaconiile. El se identifică cu păcatele reale sau imaginare. Plânge pentru ele.
7. Canoanele.
Canoanele au rolul de a frânge libertatea omului şi al târâ pe puntea suspinelor. Această umilinţă este legată cu ideea de ascultare necondiţionată de duhovnic. Preotul duhovnic îţi spune că pentru păcatele tale nu te împărtăşeşti x ani. Sau că trebuie să citeşti săptămânal atâtea cărţi ortodoxe. Iată suprema umilinţă. Iată suprema înfrângere a voinţei oamenilor. De a interzice un număr de ani de la împărtăşanie. Preotul este oare el Dumnezeu pe pământ.
8. Plânsul şi suspinul.
Canonul este cel mai puternic instrument de tortură psihică. Omul supus preotului duhovnic şi canoanelor lui încetează a mai fi o fiinţă raţională şi îşi crează o psihoză. El plânge, plânge, plânge. Totul sub masca îndreptării lui. În rugăciunea ortodoxă se cere o inimă smerită. Se cere lacrimi de sânge. Apoi te mai miri că cei trataţi aşa de duhovnici obtuzi se mai sinucid. Dacă omul nu se eliberează singur de păcat prin programare mentală şi rămâne robul duhovnicilor atunci el va fi o fiinţă nefericită, fanatică, plină de psihoze, depresii şi chiar boli psihice grave. Duhovnicii sunt artizanii urii şi ai bolilor psihice. Ei afundă pe oameni în patimile lor. Nu îi scapă. N-au nici un interes. Ei urăsc omul.
