duminică, 26 iunie 2011

caietul hierofantului 6 - frica onirica de animale, daimoni, satiri, nimfe sau zei

Episodul 1

Trăim într-o lume a patternurilor, a teoriilor învăţate, a clişeelor, a discriminărilor şi a etichetelor. Totul învăţăm la şcoală, acasă, în societate. Preoţi ortodocşi la orele de religie le spun copiilor că toate religiile necreştine sunt de la diavol, că cei care se închină la zei se închină diavolului şi idolului şi că cei antici ( călugării creştini ) care sfărâmau statuile zeilor făceau bine pentru că din bucăţile sparte ei ziceau că ies duhuri de draci. Se dă ca exemplu Sfântul Ciprian care „chipurile” fusese vrăjitor şi închinător la idoli şi apoi a ajuns creştin şi chiar mucenic. Se uită faptul că Sfântul Ciprian nu se închina zeilor ci unor erinii din Tartar sau duhuri necurate, daimonii negrii. Zeii nu au avut nimic de-a face cu Sfântul Ciprian. Ei sunt garantul binelui. Trăim în nişte clişee. Dar să revenim la subiect.
Câţi oameni nu asociază unele animale cu diavolul însuşi. De exemplu dacă trece prin faţa ta pe stradă o pisică neagră e semn rău. Dacă găseşti broaşte în pragul uşii sunt farmece, dacă vezi câini mari şi negrii e semn rău ( ai duşmani ). În plan oniric s-au recimentat aceleaşi stereotipuri.
1. Animale onirice
Dacă visezi câini negrii ai duşmani sau te vei certa cu cineva. Dacă în vis aceşti câini te muşcă ţi se va întâmpla o mare nenorocire. Dacă visezi pisici ( albe, negre, tărcate ) sunt diavoli. Diavolii te atacă în somn. Vei fi încercat de ei. Dacă visezi cai albi sunt îngeri etc.
Oare aşa să fie ? !
Pot influenţa animalele din vis starea noastră, mentalul nostru. Pot ele demonstra că suntem atacaţi de forţe rele, forţe ale întunericului ? Dar să vedem ce spuneau anticii.
„ Slăvesc toate altarele şi toţi zeii.” – zeiţa egipteană Maat.
Aşadar cei antici nu aveau nicio frică de animale în somn. Egiptenii au divinizat pisicile pe care le-au pus sub protecţia zeiţei Basted. Pentru ei a visa pisici înseamnă a visa mesageri divini. De altfel orice vrajă anticii o dejucau şi cu ajutorul pisicilor. Astfel ele atrăgeau energiile negative, blestemele, farmecele şi le distrugeau.
Vrăjitorii antici nu puteau face vrăji în preajma pisicilor. Ele păzeau Grădinile de Aur ale lui Osiris. O lume paranormală în care mergeau sufletele celor drepţi după moarte tot aşa cum există raiul sau Câmpiile Elizee. Aşadar pisicile erau mesageri divini şi nu animale malefice. În Evul Mediu pisicile se ardeau pe rug sau erau aruncate din turnurile castelelor. Preoţii creştini nu ştiu nici ei tainele animalelor. Când spun că sunt animale malefice ( ale diavolului ) dacă sunt negre, când spun că sunt benefice ( brâul Maicii Domnului ). Fiecare să creadă ce vrea din inerţiile popilor. Dar să vedem cum percepeau anticii animalele :
- Pisicile – mesageri divini – daimoni buni
- Leii – mesageri divini – zei
Trebuie spus că un roman a fost omorât de un egiptean antic pentru că omorâse o pisică. În nici un caz pisicile nu sunt mesageri satanici, malefice sau rele. Toate cultele satanice ucid pisici. De ce ? Pentru că opresc vrăjile daimonilor negrii şi a diavolilor şi nu se mai pot realiza sau materializa. Oricărui satanist îi este frică de pisici. Ele sunt divine, sfinte şi transformă energiile negative în energii pozitive. Desfac vrăji, desfac farmece, distrug incantaţiile malefice. Alungă daimonii cei negrii. Din această cauză şi vrăjitoarele care practică magia neagră le urăşte şi vrea să le omoare sau să le alunge. De aceea vrăjitoarele îi sfătuiesc pe oameni să alunge pisicile. Altfel vrăjile rele nu se îndeplinesc. În pan subtil pisicile sunt protejate atât de zei, ca garant al binelui, cât şi de daimonii socratici sau daimonii buni. Ele păzesc paranormal sufletul omului. Schimbă vise. Alungă oniric orice făptură malefică. Dar nouă ne este în continuare frică să visăm pisici.
2. Daimoni socratici ( buni ) sau daimoni negrii ( răi )
Sunt mulţi oameni care suferă de coşmaruri. Coşmaruri pe care ei şi le induc datorită teoriilor învăţate în societate. Astfel dacă visează pisici spun că visează diavoli. În vis ei tremură, plâng, fug sau le este frică. Unii spun un Iisuse sau un Tatăl Nostru. Apoi se trezesc uzi leorcăşi toată ziua sunt bântuiţi de visul avut. Pentru a demonta această credinţă voi prezenta un vis autentic cu pisici. Eu am acasă două pisici.
„ Se făcea că eram la curte pe stradă şi am visat trei pisici şi doi câini. Animalele erau blânde şi au venit la chemarea mea. Apoi am visat că eram în curte şi pe stradă am văzut că erau câteva pisici. Le-am chemat în curte spunând : - În numele lui Zeus vino – şi – În numele Demetrei vino. Pisicile au sărit gardul şi poarta, au intrat în curte şi au venit să le mângâi. Unele erau ireale chiar albastre. Altele erau negre. Toate au venit în vis să le mângâi. Toate erau mesageri divini care au reacţionat la numele lui Zeus saz Demetra.”
Ceea ce este interesant a fost pacea mea sufletească. Nu îmi era frică de ele, nu am ţipat, nu mi-am făcut semnul crucii. Ştiam că sunt mesageri divini. Ştiam în vis cum să le atrag şi ce zei să-i invoc pentru a deveni blânde. Dar câţi oameni în vis nu aleargă la propriu pisicile crezând că sunt diavoli. Şi câţi oameni nu aruncă în viaţa reală aceste animale drăguţe şi nevinovate. Dar totul este o teorie învăţată la şcoală, la ora de religie sau în societate de la bunici fanatici sau vrăjitoare. Oamenii învaţă eronat că pisicile sunt ale diavolului. Dacă sunt şi negre tacâmul este complet. Săraca zeiţă Basted şi necuvântătoarele ei dragi au ajuns să fie denigrate de nişte incompetenţi cu bărbi şi îmbrăcaţi în negru. Sau de nişte paranormali anormali care se joacă de-a spiritismulsau invocă forţe ambigue şi de joasă speţă. Sau de către fanatici protestanţi pentru care există doar Biblia iar lumea este opera Diavolului. În Iliada de Homer se spune la versul 60 cântul 1 că „visele vin de la Zeus”. Quod erat demonstrandum. În episoadele viitoare voi vorbi despre daimoni atât cei buni cât şi cei răi. Dar despre acest subiect voi mai vorbi.