YOU TUBE BAR

Loading...

miercuri, 21 septembrie 2011

spovedania sau cumplita umilinta episodul 1 - cele doua cai false

Cele două căi false

În orice religie există ideea de păcat şi de rău ca o rupere de divinitate şi de înrobire de forţele întunericului. Religia creştină abundă până la paroxism de ideea de păcat. Practic pentru ei bărbatul şi femeia sunt apriori păcătoşi pentru că Adam şi Eva au păcătuit. Mai mult, în Evul Mediu, femeia tânără şi frumoasă sau bătrână şi urâtă erau considerate unelte ale diavolului. Prima prin ispite iar a doua prin vrăjitorie. În religia creştină există iertare pentru orice păcat. Trebuie doar să crezi că Dumnezeu te iartă, iar tu să te spovedeşti la duhovnic, un om fără pricepere şi caracter cu bărbuţă care este aproape barbar, obsedat sexual şi ignorant. Astfel în religia creştină te poţi purifica de orice păcat. Şi criminalul poate fi iertat şi violatorul şi pedofilul. Trebuie doar să te spovedeşti. Nu se pune accent pe prevenţie ci doar pe „vindecare sufletească” ! Poţi repeta păcatul la nesfârşit. Judecată creştină. Acum să vorbim de duhovnic. Tot ce face duhovnicul la spovedanie este să te descoasă pe toate feţele punându-ţi întrebări perverse, deocheate sau chiar cretine pentru că el se consideră reprezentantul divinităţii pe pământ şi poate să ierte păcatele oamenilor. În plan mental la spovedanie te simţi ultimul om şi cel mai mare păcătos. Chiar dacă n-ai păcate mari la spovedanie spui şi fanteziile tale josnice şi toate perversităţile posibile şi imposibile. Astfel eşti o latrină care scoate afară mental toate idioţeniile tale nespuse. Practic se întâmplă două lucruri negative.
1. Conştientizarea unui păcat mental ca fapt autentic.
2. Identificarea psihică cu acel păcat inexistent.
De exemplu dacă un bărbat admiră muşchii şi trupul altui bărbat duhovnicul te face la spovedanie să gândeşti că eşti un homosexual notoriu şi trebuie să-ţi ispăşeşti acest păcat prin canoane. Dacă un bărbat se uită la o femeie este preacurvie. Alt păcat, alt canon, altă distracţie. Prin spovedania creştină omul nu se curăţă de păcate, ci se încarcă cu vini imaginare induse de duhovnici. De exemplu ceea ce este normal între două persoane de sex diferit în religia creştină este curvie sau preacurvie. Tot ce visezi noaptea trebuie să-i spui duhovnicului. Orice fantezie, orice gând, orice greşeală, orice imagine erotică trebuie să o spui unui bărbuţă. De ce ? Pentru că el crede că te poate ierta de păcate şi te vei mântui. Absolut fals. Niciun creştin care are duhovnic nu poate renunţa la păcatele lui. Pentru că nimic nu vine din interiorul lui ci este impus ca un corp străin dinafară. Beţivul nu se lasă de băut pentru că îi spune duhovnicul, nici curvarul sau pederastul de păcat. El trebuie să conştientizeze că nu este bine acest fapt pentru el şi să nu-l mai facă. Adevărata spovedanie nu este cea creştină ci cea mental umană. Atunci când omul îşi programează mental să nu mai curvească, să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fie homosexual sau să nu se mai drogheze el se eliberează de acest rău perceput nu ca o patimă, ci ca un pattern negativ şi dăunător pentru organism. De ce ?! Pentru că băutura în exces duce la ciroză hepatică. Homosexualitatea duce la desensibilizarea pentru sexul opus şi la boli venerice sau Sida, curvia duce la distrugerea căminului conjugal şi desconsiderarea femeii etc. Dacă vreţi să scăpaţi de patimi nu mergeţi la duhovnici, ci programaţi-vă mental să renunţaţi la ele. Totul este psihologie pură. Până şi dracul fuge de programarea mentală. De ce ? Pentru că introduci idei forţă care te îndepărtează de păcat şi îl slăbeşte. Duhovnicii îţi induc idei false. Ei vor să te ţină în frică şi teroare ca să apelezi la ei.