Junona (Hera) a fost soţia lui Jupiter (Zeus) şi mama zeilor şi a oamenilor.
Ea s-a născut din titanida Rheea şi zeul Timpului Cronos (Saturn) şi a fost sora lui Zeus.
Despre ea ne cânta Homer în imnurile sale. Să-l ascultăm:
“O cânt pe Hera, fata Rheei, cu tronul făurit din aur, / Crăiasă printre zeii veşnici şi frumuseţea cea dintâi, / Şi sora, totodată soaţă a lui Zeus cu trăznetul în mână, / Zeiţa ce-n Olimpul falnic din partea tuturor primeşte / Aceeaşi slavă şi cinstire ca Zeus,înveselit de fulger!”
Sallustius în opera sa despre zei şi oameni era de părere că Hera reprezintă zeiţa care animă lumea fiind confundată cu aerul. Junona era stăpâna zeilor şi soţia lui Jupiter. Avea ca atribuţii cerul, simbolul ei erau păunul şi gâştele şi se îngrijea de căsătorie, fiind zeiţa căsătoriei şi a copiilor. Avea templul pe muntele Aventin, fiind venerată ca parte a Triadei Capitoline – Jupiter, Minerva şi Junona. Întruchipa aerul, voinţa şi acţiunea. Era bună şi îndurătoare, dar şi geloasă şi nemiloasă pe fetele cu care o înşela Jupiter. Despre ea relatează şi Fulgentius în opera sa Mitologia.
“Acesta ( Saturn sau Cronos n.n.) a zămislit patru fii: pe Jupiter, pe Junona, pe Neptun şi pe Pluton. Al doilea copil este Junona care moşteneşte aerul, de unde avem în limba greacă denumirea zeiţei de Era (adică aer n.n.) . Şi cum pe aer trebuie să-l stăpânească masculul , adică pe sora lui Jupiter, de aceea cele două elemente sunt în asociere. De aceea Jupiter ca soţ aerul pe foc îl aprinde.”
Aceste două elemente, focul şi aerul, sunt două elemente superioare celorlalte două: apei şi pământului. Ele, împreună, pun în mişcare pământul, oamenii şi animalele şi le animă cu sufletul său. Dar ce spune Hesiod despre Junona, ca soaţa şi soră a lui Jupiter. Astfel, de la Hesiod aflăm că Rheea i-a născut lui Cronos fii şi fiice, printre care pe Junona. Acesta a înghiţit copilul care a trăit în stomacul său. După alte versiuni în Tartarul cel nemilos de unde a fost eliberata de Zeus. Ea a primit de la Zeus stăpânirea cerului şi a oamenilor, fiind unită cu acesta. Hesiod spune:
“Când Rheea s-a supus lui Cronos, i-a dat mlădiţe strălucite: pe Hera cu-ncălţări de aur.”
Orfeu îi dedică şi el un imn lui Hera:
“Stând în palatul tău albastru, tu, diafană ca văzduhul, / Împărăteasa lumii, Hera, slăvită soată a lui Zeus / (…) Natura nu cunoaşte viaţa în lipsa ta, sub niciun chip, / Căci eşti de faţă pretutindeni , te amesteci cu cerescul aer ! (…) .“
Astfel, din acest imn aflăm că Hera era confundată cu aerul, un element important din elementele primordiale ale naturii. Ea era stăpâna zeilor şi a oamenilor dominând din cer alături de soţul ei, puternicul Zeus.
Dar Junona mai are o atribuţie. Conform lui Fulgentius din opera sa Mitologia Junona înseamnă acţiunea, de la cuvântul latin iuvare (a porunci). Fulgentius ne spune că filozofii vedeau viaţa împărţită in trei părti: prima cuprindea viaţa teoretică (şi era atribuită zeiţei înţelepciunii Athena), a doua, cea practică şi a acţiunii şi a treia cea voluptuoasă ( pusă în slujba zeiţei frumuseţii Afrodita). Junona reprezenta viaţa practică. Ea întruchipează acţiunea din om. Fulgentius spune:
“ Junona presupune acţiunea din viaţă; deoarece Junona se spune că vine de la cuvâtul a porunci. De aceea se spune că reprezintă şi regatul prezent ; pe care îl studiază viaţa cu bogăţiile sale. (…) ca bogăţiile regatului să fie proxime. Junona a pus ca toate bogăţiile să fie ascunse. Zeiţa a vrut ca bogăţiile să rodească mereu. Pe acestea le-a pus sub paza păunului.”
Se spune că astfel a ascuns Junona bogăţiile lumii, ca acestea să fie puse sub paza păunului a cărui frumuseţe a cozii înseamna bogăţia pământului, roadele sale.
Junonei, ca de altfel tuturor zeilor, oamenii îi aduceau jertfe în animale şi grâne. Macrobius ne povesteşte că, atunci când i se jertfea Junonei un animal sacru se spunea: “ Ţie, ţie, mărită Juno, îţi aducem jertfa, închinându-ţi cele sfiinte.”
Se mai spune că focul (adică Zeus) stăpâneşte aerul (Hera). Vrând să-l detroneze pe Jupiter, Junona a fost legată de acesta de bolta cerească cu lanţuri de aur (simbolizând aici focul).
Deci Junona (aerul) stăpânea alături de Jupiter (focul) din înaltul cerului albastru. Ea era frumoasă, geloasă şi răzbunătoare. Era zeiţa căsătoriei şi a familiei. Avea ca semn pământean păunul. Ea întruchipează acţiunea de la cuvântul a porunci şi a acţiona. Avea un temple pe muntele Aventin.
Asociatia Pro Latina
