Dar cum au venit pe lume zeii. Mai întâi vom vorbi despre Zeus, tatăl zeilor şi al oamenilor.
Zeus (Jupiter) s-a născut din Cronos (Saturn) şi titanida Rheea (Tera la romani), de aceea poartă şi denumirea de Saturnianul.
Despre Zeus, Ampelius ne relatează în cartea sa Memorii că: “au existat trei denumiri ale lui Jupiter sau trei Jupiteri: mai întâi în Arcadia şi era fiul lui Aetheris, de unde a mai fost numit şi Aetherianul. Al doilea, aflat tot în Arcadia, este numit Saturnianul, iar acesta împreună cu Proserpina l-a zămislit pe Liber, inventatorul vinului. Al treilea Jupiter s-a născut în Creta şi era fiul lui Saturn şi Opis, fiind numit Cel Mai Bun şi Cel Mai Mare.”
Tot despre Jupiter, Fulgentius ne relatează următoarele în opera sa intitulată Mitologia.
“Saturn înseamnă sacru şi nun sau nus, cuvânt care în limba greacă semnifică divinul. Acesta a zămislit patru fii: pe Jupiter, pe Junona, pe Neptun şi pe Pluton.
Primul este Jupiter sau focul, de unde avem în limba greacă cuvântul Zeus, care înseamnă viață sau căldură. Focul este elemental vital care însufleţeşte toate lucrurile.”
Aşadar Zeus sau Jupiter reprezintă focul ceresc şi a fost fiul lui Saturn sau Cronos. În Theogonia lui Hesiod se spune că titanida Rheea i-a zămislit lui Cronos sau Saturn fii şi fiice printre care şi pe Zeus, viitorul părinte al zeilor şi al oamenilor. Dar Saturn a avut darul preştiinţei şi a aflat că unul din copii îl va detrona. De aceea, ne spune Hesiod, Cronos îşi înghitea copiii. Se spune astfel că Timpul (Cronos) distruge astfel orice operă a oamenilor şi a zeilor. Dar povestea nu se termină aici. Rheea se hotărăşte să-şi salveze ultimul copil, pe Zeus, din ghiarele lui Cronos. Duce copilul pe muntele Dictus sau Ida şi îl dă în grija nimfelor. Apoi ia o piatră şi o înfăşoară în scutece. Cronos, nebănuind nimic, înghite piatra, bucuros că a scăpat de încă o ameninţare. Zeus creşte pe muntele Ida alăptat de o capră, Amaltheia. După unii autori Zeus a copilărit în Creta. Aici curenţii făceau zgomot cu talgerele de aramă pentru a nu auzi Cronos plânsetul copilului şi a nu-l omorâ. Ajuns adult Zeus se îndrăgosteşte de Tetis, o oceanidă, care îi promite ajutor în lupta cu Cronos. Titanida îi dă în dar lui Zeus o băutură fermecată care să îl facă pe tatăl său să verse pe copiii pe care acesta îi înghiţise. Zeus o convinge pe mama sa, Rheea, să îi toarne în cupa de nectar soţului său această băutură. Obosit şi însetat Cronos bea cu nesat nectarul în care se află băutura dată de Thetis. Zeul se zbate şi în zbuciumul său îşi varsă copiii. Zeus, împreună cu fraţii şi surorile sale, îl înving pe Cronos (Saturn) şi îşi împart stăpânirea cerului, a apelor, a pământului şi a Tartarului. Se spune că unii din fraţii săi aveau bărbi când au ieşit din gura lui Cronos. Se mai spune că imediat după ce l-a înlăturat Zeus pe Cronos (Saturn) pe pământ a început domnia vârstei de argint.
Dar să vedem această povestire aşa cum o expune Hesiod în opera sa Theogonia…
“Când Rheea s-a supus lui Cronos, i-a dat mlădiţe strălucite: şi pe-nţeleptul Zeus, părinte al zeilor şi al omenirii. Ci rând pe rând, semetul Cronos îşi înghitea de zor copiii”.
Gheea şi Cerul, părinţii Rheei au pus la cale un vicleşug să-l salveze pe Zeus din ghiarele lui Cronos.
“Ei au trimis-o către Lyctos, în Creta pe pământ mânos, / Atunci când trebuia să nască pe cel din urmă prunc al ei, / Maretul Zeus.”
“Pruncul, purtat de mama ei l-ascunde/ în peştera cea mai ferită sub tainiţele gliei sfinte / Din coasta muntelui Aigaion ( sau muntele Ida n.n.)” .
“În scutece-nvelit-a Rheea o piatră mare şi-a întins-o / Cerescului vlăstar puternic, iar el a ridicat-o-n mână şi lacom a trimis-o-n pântec” .
Apoi Zeus se luptă cu Cronos şi îşi eliberă fraţii.
“Pe fraţii tatălui îi scoase din blestematele cătuşe, / Cereşti copii zvârliţi în lanţuri de rătăcitul lor părinte.” Jupiter era stăpânul zeilor şi al cerului. Lui i se atribuiau elementele naturii ca ploile şi fulgerele (despre care se spune că ar fi fost făurite de cyclopi) , fiind numit Jovis Tonans (cel care fulgeră), Jovis Pluvius (cel care plouă), dar şi Jovis Optimus (cel bun), Jovis Maximus (cel mare), Jovis Hospitaliter (cel Ospitalier), Jovis Stator (cel care protejează cetatea) şi Jovis Feretrius (cel care îi pune pe fugă pe duşmani).
Jupiter a mai fost confundat cu Soarele. Macrobius spunea în Saturnalia următoarele:
“Zeus de ieri a purces şi s-a dus la ospete cu zeii / Spre Okeanos, departe de bunul norod etiopian.”
Platon, referindu-se la Zeus, spunea: “Marele stăpân al cerului – Zeus – mânându-şi carul înaripat înaintează în fruntea tuturor zeilor, el îl conduce rânduind şi împodobind toate, îl urmează alaiul zeilor şi daimonilor rânduiţi în 12 grupe.”
Euripide spunea: “Ochiul lui Zeus, ce toate le vede şi toate le ştie.”
Jupiter avea drept semen fulgerul şi vulturul şi era protectorul Romei. Soţia lui era Junona, iar cultul lui era cel al Vestalelor şi al preoţilor flaminali. Jupiter era glorificat în temple celebre alături de Junona şi Minerva, împreună cu care forma triada olimpiană. La Roma avea un temple pe muntele Capitoliu. Lui i se jertfeau tauri albi. Despre locul în care s-a născut Zeus a scris şi Callimachos în îmn către Zeus:
“Zeus, te-ai născut pe vârful Ida! spun unii, alţii dimpotrivă: O Zeus, Arcadia ţi-e leagăn. (…)
Ci Rheea te-a născut aievea chiar în Parrhasia (ţinut în Arcadia, pe valea râului Alfeu n.n.)”.
Despre copilăria lui Zeus, Callimachos spune că el a fost legănat de nimfa Adrasteea.
“Pe tine te duceau în braţe, o, Zeus, iar nimfa Adrasteea te legăna în coş de aur ; sugeai din rotofeiul uger / întins de capra Amaltheea, mâncai din fagurele dulce (…).”
“Prin preajma ta dansau Cureţii izbindu-şi armele anume, că la urechea lui Cronos / Să urce zaăngănit de scuturi, nu scântece de nou-născut.”
Aşadar cureţii l-au salvat pe Zeus de mânia lui Cronos, tatăl său.
Despre Zeus, Sallustius spunea că el este zeul care face lumea.
Pro Latina
