ZEII SUNT BUNI

spovedania sau cumplita umilinta episodul 8 inducerea sentimentului de frica 2

2011-10-02T11:10:00.000+03:00

Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 8
Inducerea sentimentului de frică
Partea a 2 - a
Am văzut cum preoţii creştini au inventat :
- Dracii
- Iadul
- Focul veşnic
- Viermele neobosit
- Pedepse veşnice
Ei au nevoie de a inocula credincioşilor sentimentul de frică. Pentru a-i păstra în credinţă şi a-i jumuli de bani. Să vedem cum se inoculează sentimentul de frică.
1. Tolstoi şi iadul
Tolstoi a fost un scriitor de geniu rus care aluat atitudine faţă de abuzurile bisericii ruse şi a tezei iadului şi a pedepsei veşnice. Cum au reacţionat preoţii ? L-au zugrăvit în iad unde ar fi chinuit de focul veşnic. Morala : cine critică slăvita biserică ortodoxă ajunge în iad.
2. Spinoza şi excomunicarea
Una din formulele de tortură psihică prestate de bisericile creştine este excomunicarea. Preoţii învaţă că cei care se abat de la slăvita biserică şi o critică pot fi scoşi din rândurile ei de către papă sau patriarhi adică pot fi excomunicaţi. Cei excomunicaţi, învaţă biserica ajung în iad unde sunt chinuiţi de drăcuşori. Filozoful Spinoza a scris un tratat teologico- filozofic în care critica biserica catolică. Pentru acest fapt a fost excomunicat. Se mai spune şi afurisit de către biserică. Iată o nouă formulă de teroare prin care oiţele şi berbecuţii sunt ţinuţi bine strânşi în chingile bisericii. Morala : dacă nu respecţi biserica şi o critici eşti excomunicat sau afurisit şi adio mântuire. Iadul de mănâncă.
3. Nietzsche şi Dumnezeu
Nietzsche a fost un filozof şi un gânditor german de geniu. El s-a ridicat împotriva abuzurilor bisericii creştine şi a unui Dumnezeu perceput ca tiran a cărui ultimă preocupare ar fi să-i ardă pe oameni in iad. Filozoful a vrut să-i elibereze pe oameni de superstiţii şi a scris : Dumnezeu a murit ! Ce au făcut creştinii. Au inventat o poveste conform căreia după moartea filozofului Dumnezeu ar fi scris : Nietzsche a murit ! Morala : cine critică religia şi pe Dumnezeu ajunge în iad !
4. Iulian Apostatul
Iulian Apostatul a fost ultimul împărat roman care s-a închinat zeilor. Creştinii au inventat povestea că pe patul de moarte ar fi exclamat : nazariteanule m-ai învins ! Morala : cine nu este creştin şi se opune lui Dumnezeu este învins de Acesta şi ajunge în iad !
5. Povestea regelui nechibzuit
Slăvita BOR a scos o serie de pilde şi poveşti pentru copii în facsimil. Într+o astfel de carte se prezintă un rege nechibzuit care, pe patul de moarte nu chiamă preotul, nu se spovedeşte, nu se împărtăşeşte şi nu se împacă cu duşmanii. Aflând comportamentul regelui bufonul, uimit îi intinde acestuia bastonul său care simboliza : „ cel mai mare nebun „ pentru fapta nechibzuită a regelui. Bufonul îl face pe rege nechibzuit şi nebun. Astfel copii învaţă că dacă nu cred în slăvita BOR, nu au duhovnic, nu merg la biserică, nu se spovedesc sau nu se împărtăşesc ajung în fundul iadului unde vor fi chinuiţi de diavoli. Slăvita BOR se comportă ca în Evul Mediu !Orice duhovnic îţi spune că toate faptele tale bune, toate principiile tale morale sunt nimic dacă nu crezi în BOR. Altfel vei ajunge în iad. Preoţii sunt terorişti psihici pentru că le induc copiilor sentimentul de frică de diavol, frică de iad, frică de pedepse veşnice generate de focul veşnic. Pentru numele lui Dumnezeu lăsaţi copii să se bucure de copilărie. Nu îi mai terorizaţi cu iadul ! Fiţi oameni ! Dar inducerea sentimentului de frică nu se opreşte aici. Preoţii duhovnici au inventat 2 actori nevăzuţi :
- Îngerul păzitor personal
- Diavolul păzitor personal
Ei spun că fiecare contabilizează faptele omului bune sau rele şi răsplătesc sau pedepsesc omul în funcţie de faptele sale. Astfel copilul este terorizat de ideea de diavol şi de greşeală. El crede că va ajunge în iad şi intră în depresie. Merge la duhovnic şi devine dependent de el.
Vămile văzduhului
Cum poţi controla o persoană dacă nu-i induci frica necontrolată de moarte, de foc, de diavoli şi de iad. Preoţii creştini au inventat 24 de vămi ale văzduhului care sunt păzite de îngeri şi de diavoli. Fiecare vamă reprezintă o faptă rea. De exemplu : beţia, curvia, onania, preacurvia, necredinţa, uciderea, necinstirea părinţilor, hula etc. Dacă nu treci de aceste vămi ajungi în iad. Astfel omului îi este frică de moarte, îi este frică de viaţă, îi este frică de păcat.
Clasificarea păcatelor
Păcatele, slăvita BOR le clasifică după reţete de apartenenţă la cultul său. Astfel păcatele împotriva duhului sfânt pentru care nu există iertare ci doar pedeapsă veşnică sunt : nerespectarea sărbătorilor şi tradiţiilor ortodoxe, nerespectarea popilor, hula sau înjurăturile de cele „sfinte” şi trecerea la alt cult. Copii învaţă că pentru aceste păcate nu există iertare în vecii vecilor. De exemplu dacă eşti penticostal vei arde în iad. Ce este mai uman să spui că slăvesc toţi zei şi toate altarele sau că vei arde în iad pentru că nu eşti ortodox. Unde este umanismul popilor ? Unde este iubirea faţă de oameni ? Doar ură !
Alte păcate oricât de oribile ar fi pot fi iertate de gândirea obtuză a preoţilor. Condiţia este să rămâi în cultul ortodox şi să dai rânduială la biserică. Altfel vei ajunge în iad.
Alte mecanisme de a induce frica :
- Denigrarea continuă a altor religii
- Prezentarea triumfală a convertirilor la credinţa ortodoxă a foştilor credincioşi din alte culte
- Prezentarea religiei creştine ca fiind singura religie adevărată şi singura religie revelată aflată sub pronia divină
Denigrarea continuă a altor religii o fac noii ortodoxi reconvertiţi care prezintă religiile din care au revenit la adevărata credinţă ca religii ale întunericului şi ale diavolului.
Astfel foşti yoghini şi actuali ortodoxi vor prezenta toţi zeii budişti sau hinduşi şi ca mesageri ai diavolului. Loe le este frică să atace islamul sau Coranul dar din lifte păgâne şi necredincioşi nu-i scot pe musulmani. În reconvertiri de la yoga la creştinism se pune accent pe :
- Zeii hinduşi care sunt pentru ei diavoli
- Sentimentele negative pe care le-au trezit aceşti zei ex-adepţilor când ei se rugau lor
- Fapte şi principii ale zeilor neconforme cu slăvita BOR
Trebuie spus că acele sentimente negative le induceau zeii ex adepţilor pentru că ştiau că vor fi părăsiţi şi denigraţi de aceştia. Pentru cei care au practicat yoga duhovnicii îi opresc de la împărtăşanie 20 de ani. Astfel ei perpetuează sentimentul de frică, nelinişte şi mâhnire pe care-l trăiesc ex yoghinii la aflarea acestei veşti. Totul pentru a le inocula sentimentul de resemnare şi de căinţă. Totul pentru a-i controla mai bine pe oameni. Nu uitaţi duhovnicii vor să vă înlănţuie în canoane inutile. Adevărata divinitate ţine cont de iubirea faţă de oameni şi nu de apartenenţa la un cult anume. Iubiţi omul. Fugiţi de duhovnici. Ei nu sunt cheia spre mântuire. Ei vor să vă înlănţuie. Adevărata divinitate care este iubirea vă va ajuta şi vă va elibera de apăsarea păcatelor. Necondiţionat. Pe curând !

spovedania sau cumplita umilinta episodul 7 inducerea sentimentului de frica

2011-10-02T11:09:00.000+03:00

Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 7
Inducerea sentimentului de frică

Omul este creaţia Supremului Arhitect şi a fost înzestrat de Acesta cu toate trăsăturile fizice sau psihice pentru a duce un trai lipsit de griji şi chiar fericit. Menirea omului pe pământ este fericirea care poate îmbrăca diverse forme : de la întemeierea unei familii cu copii până la case, averi, faimă sau glorie. Există aşadar mai multe căi de a obţine fericirea. Toate religiile întunecate au exacerbat în rândul adepţilor sentimentul de frică. Spre deosebire de creştinism în Misterele din Eleusis se punea accent pe cunoaştere, voie bună şi dezvăluirea tainelor lumii de dincolo. Creştinismul a condus, prin inducerea sentimentului de frică, atât pentru credincioşii care vin la spovedanie cât şi pentru necreştini, la adevărate dereglări ale psihicului, numite psihoze. Psihicul uman este o maşinărie perfectă. El este perfect echilibrat şi poate conduce şi îndeplini diverse activităţi.
Preoţii creştini au învăţat că pentru a controla o masă trebuie să-i inducă sentimentul de frică. Cum au făcut acest fapt ? Foarte simplu.
1. Inventarea dracilor
Pentru a induce sentimentul de frică, preoţii creştini, străini oricărui sentiment de omenie, au inventat dracii. Şi pentru a induce frică faţă de ei i-ai zugrăvit în culori negre. Astfel, dracii sunt creaturi rele care au coarne şi copite de ţap şi ţin în mâini furci. Ei chinuie pe cei care nu sunt creştini. Sunt răi şi puternici. Altă operaţie.
2. Crearea iadului
Creaturile imaginate de creştini, dracii, trebuiau să existe undeva. Ei au locuit în Infern sau iad. Deci a trebuit creat iadul. Iadul trebuia creat pentru a înfricoşa necredincioşii sau creştinii şovăielnici. Astfel preoţii l-au „localizat” undeva sub pământ. Acolo este întuneric şi curg râurile de foc.
3. Râul de foc ca pedeapsă pentru necredincioşi
Iadul a fost populat cu draci cu codiţă dar şi cu un alt factor de care omului îi este frică : focul. Din toate timpurile cea mai groaznică moarte era să mori ars de viu. Pentru a induce sentimentul de frică preoţii au inventat focul veşnic. Bineînţeles ei nu cred în el dar ţine în frâu sau tari în credinţă pe cei care se îndoiesc. Focul trebuie să mistuie, să provoace urlete de groază. Preoţii au nevoie de focul iadului pentru a ţine în frâu masa de oameni. După ei, focul iadului este veşnic, pedeapsa din iad este veşnică. Sufletul păstrează afectele trupului. Astfel el simte durerea. În felul acesta el simte când este prăjit de focul iadului, chiar dacă fizic nu se întâmplă nimic.
4. Viermii neobosiţi şi alte chinuri
Dar mintea bolnavă a preoţilor creştini nu s-a oprit aici. Au inventat monştrii care populează iadul. Unii din ei sunt viermii care rod de viu sufletele păcătoşilor. Astfel oamenii sunt înfricoşaţi de :
- Draci
- Iad
- Focul iadului
- Viermii neobosiţi
Pentru a ţine în frâu oamenii şi Iisus a fost adeptul iadului, a viermilor şi a dracilor. Tot ce face preotul duhovnic este de a declanşa sentimentul de frică. Dar el mai are o armă terifiantă.
5. Transformarea divinităţilor necreştine în diavoli.
Un preot creştin când simte că un tânăr este pasionat de altă religie decât cea creştină vine cu teza că religia respectivă este de la diavol şi că reprezentanţii ei divini sunt diavoli. Astfel şi religia budistă şi cea hindusă şi cea musulmană şi cele antice toate in corpore sunt de la diavol.
6. Amestecarea religiilor bune cu rele
Un preot creştin extrapolează orice religie necreştină ca fiind rea şi de la diavol. El amestecă religii bune cu cele rele. Astfel religia lui Moloch, în care se jertfeau copii, ei o amestecă cu cea greacă ! Ei amestecă religiile bune cu cele rele şi le transformă pe toate într-un creuzet al răului. După ei toate religiile necreştine sunt de la diavol. Cum se induce sentimentul de frică ? Simplu. Prin legarea a tot ce slăvita BOR consideră că este patimă cu ideea de diavol şi de iad. Ei au o listă lungă de păcate care le leagă de diavol. Au preluat din biblie că consecinţa păcatului este moartea şi îi înfricoşează pe naivi. Un tânăr care se spovedeşte la duhovnic trebuie să creadă în draci, în iad, în focul iadului şi în pedepse. Preoţii duhovnici îl înfricoşează astfel pe om. Diavolul este prezentat ca o fiinţă rea cu coadă şi coarne care te chinuie în iad în cazanul cu zmoală. Tu îţi imaginezi ce înseamnă să fi ars şi regreţi faptele comise pe care slăvita BOR le consideră păcate. Astfel ţi se induce sentimentul de frică. Ţi-i se induce sentimentul de frică de :
- Iad
- Foc
- Draci
- Pedepse veşnice
Dar ei mai fac ceva ca să-ţi fie frică :
- Inventează poveşti cu „păcătoşi” care ajung în iad.
Altfel se spune :
X este beţiv. A ajuns în iad. Măicuţa y l-a visat pe x în iad.
X este curvar. Idem.
X este protestant. Idem.
X este ucigaş. Idem.
X este necredincios. Idem.
Ţi-i se induce astfel sentimentul de frică. Întrebaţi dacă şefii BOR, care fac fărădelegi şi iau şpăgi cred că ei vor ajunge în iad ? Nu. Iadul este pentru mulţime.

spovedania sau cumplita umilinta episodul 6 perpetuarea psihozei

2011-10-02T11:07:00.000+03:00

Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 6
Perpetuarea psihozei

Prin reactualizarea stărilor psihice afective din inconştient în conştient şi perceperea lor ca patimă se crează o psihoză. Astfel dacă omul s-a culcat cu o femeie preotul îi spune că este cel mai mare curvar şi va arde în iad. Dacă omul a minţit aceeaşi reţetă, aceeaşi finalitate. Dacă un tânăr s-a uitat la filme deochiate a păcătuit cu gândul. Spovedania accentuează gândurile rele, le separă, le hrănesc, le cresc şi le transformă în psihoze prin înfierarea lor ca patimi. Dar cum se perpetuează o psihoză ? Prin aducerea în pragul conştient a faptelor rele şi botezarea lor timp de ani de zile în patimi. Tu ajungi să crezi ce îţi repetă mecanic duhovnicul şi te autoconsideri cel mai mare păcătos. Dacă duhovnicul îţi spune la spovedanie ani în şir că eşti cel mai mare curvar pentru că te-ai culcat cu o femeie involuntar crezi acest fapt şi te autoînvinovăţeşti pentru aceata. Cuvântul duhovnicului este ca o picătură chinezească, în timp distruge totul, gândirea, memoria, activitatea etc.
Să vedem ce se întâmplă real la spovedanie :
„Păcătosul” vine la preotul duhovnic şi spune că a păcătuit. Duhovnicul îi citeşte din îndreptarul de spovedanie tot ceea ce slăvita BOR crede că este păcat. În majoritatea cazurilor are loc uimirea păcătosului. El nu ştie că şi fapta x este păcat. Apoi, după ce tânărul sau tânăra s-au spovedit, preotul le prezintă gravitatea faptelor lor şi le dă un canon. Să vină la slujbă, să facă mătănii, să citească cărţi sfinte. După aceste canoane le spune că cei care au păcate vor ajunge în iad unde focul şi diavolii îi vor chinui. Au loc următoarele idei forţă :
- Informarea despre existenţa păcatelor
- Gravitatea păcatelor
- Canoanele
- Ameninţarea cu foc şi diavoli
- Cizelarea psihozei
La spovedanie omul intră liniştit şi iese neliniştit, anxios, agitat, nervos sau depresiv. Preotul duhovnic îl învaţă pe păcătos să plângă cu lacrimi de sânge pentru păcatele lui, să se considere cel mai mare păcătos, să aibă „inimă smerită” etc. Alt aspect în perpetuarea psihozei este legarea de duhovnic. Un duhovnic după ce ţi-a indus psihoza te leagă de el. El îţi spune că nu este bine să cauţi alt duhovnic şi numai prin el vei ajunge la mântuire ! Dacă nu iadul te aşteaptă. Ca să te impresioneze un preot îţi citeşte Moliftele Sfântului Vasile şi îţi spune că eşti posedat. El spune că te vei elibera de patimă când Dumnezeu vrea : adică niciodată. Ani în şir oamenii cărora preoţii le-au creat psihoze li s-au citit rugăciuni de dezlegare dar nu s-a întâmplat nimic. Nici beţivul, nici curvarul, nici cel care făcea onanie, nici homosexualul nu a renunţat la patima sa. Pentru că s-a extrapolat patima din inconştient în conştient şi a preluat controlul gândirii acoperând întreg etajul mental. Pentru că cel care a greşit nu şi-a programat mental să scape de o faptă rea. Pentru că s-au încrezut în duhovnici care le-au creat psihoze şi i-au târât la exorcizări. Au amplificat patima, au adus-o în conştient şi au făcut ca ea să fie pilonul central din mintea omului. Să fie ideea centrală care îi coordonează viaţa. Consecinţe : prin frica de iad, foc şi draci unii „păcătoşi” cizelaţi de duhovnici ani în şir s-au sinucis. Iată cum se transformă nişte duhovnici în terorişti psihici şi autori morali ai sinuciderilor celor prelucraţi de ei. Să curăţăm aşadar mental gândurile rele din conştient şi să eliberăm omul de frica de iad, foc şi draci. Duhovnicii sunt creatori ai psihozelor noastre, artizani ai bolilor noastre psihice, a fricii de iad, foc sau diavoli. Ei crează psihoze. Ei nu iubesc omul. Vor să-l ţină în frică şi teroare. Vor să-l jumulească de bani.
Dar cum se crează psihozele ? Prin cuvânt. Prin repetarea obsesivă a unei pedepse raportate la o acţiune percepută ca patimă.
Exemple de psihoze :
Păcătos : M-am culcat cu o femeie .
Duhovnic : Deci eşti cel mai mare curvar. Vei arde în iad.
P : Am practicat onania.
D : Vei arde în iad.
P : Am admirat corpul lui x.
D : Deci eşti homosexual vei arde în iad. Păcat strigător la cer.
P : Am mâncat carne vinerea şi în zilele de post.
D : Vei arde în iad.
P : Am citit o carte protestantă.
D : Vei fi afurisit de sfânta BOR. Vei arde în iad.
P : Am înjurat de cele sfinte şi n-am avut încredere în preoţi.
D : Este păcat strigător la cer. Nu există iertare. Vei arde în iad.
După acest tratament duhovnicul îi crează tânărului o psihoză. El poate înnebuni sau se poate sinucide. Altă sintagmă a duhovnicului : „eşti cel mai mare păcătos” .
Aşadar perpetuarea psihozei se face prin repetarea sistematică, zi de zi, lună de lună, an de an a ideii că pentru fapta ta vei ajunge în iad. Ei vor să te înfricoşeze cu iadul pentru a te putea controla mai bine. Dar despre arsenalul duhovnicilor de înfricoşare a oamenilor vom mai vorbi. Aşadar dacă duhovnicul îţi repetă zi de zi, lună de lună, an de an că eşti cel mai mare curvar pentru că te-ai culcat cu o femeie tu ajungi să crezi că este adevărat. Astfel se crează o psihoză. Ea se interiorizează de tânăr şi devine ideea centrală care îi coordonează viaţa şi i-o distruge. Nu credeţi în spusele duhovnicilor. Ei vor să vă distugă viaţa pentru a vă subordona voinţei lor.

spovedania sau cumplita umilinta episodul 5 - crearea psihozei

2011-09-24T12:20:00.002+03:00

Spovedania sau cumplita umilinţă
Episodul 5
Crearea psihozei
Am văzut cum umilesc preoţii duhovnici pe oameni creându-le iluzia că sunt cei mai mari păcătoşi şi punându-i să îngenuncheze în faţa lor. În episodul de astăzi vom vorbi despre un episod tabu care se petrece la spovedanie şi despre care psihologii sau medicii psihiatrii se feresc să vorbească. Este vorba de crearea psihozei care chinuie persoana în cauză ani de zile, iar unii ajung pe paturile spitalelor de psihiatrie iar alţii se sinucid. Conştientul este barajul mental al inconştientului şi are rolul de a regla activitatea psihică. El nu lasă ca idei negative din inconştient să pătrundă în conştient şi să deregleze activitatea psihică. Tot conştientul are capacitatea de a-l face pe om să „uite” evenimentele negative şi săle ferece în inconştient pentru a asigura sănătatea mentală a omului. Inconştientul memorează totul, inclusiv stări afective negative sau pozitive sau chiar idei forţă cunoscute sub formă de ancoră. El nu emite nicio judecată,nu are nici un filtru de sortare a informaţiilor , nicio oprelişte şi nici un baraj. El nu poate curăţa gândurile rele de cele bune. El primeşte orice informaţie în stare brută necizelată. Dacă este lăsat liber inconştientul dezorganizează activitatea mentală a individului conducându-l la boli grave psihice. În bolile psihice aşadar conştientul slăbeşte şi ideile fixe negative pătrund în minte dezorganizând activitatea mentală. Duhovnicii lucrează cu noţiuni negative, cu stări afective negative care invadează conştientul, îl dezorganizează şi pot conduce la depresii, anxietate sau boli psihice grave. În momentul în care duhovnicul scormoneşte mental în inconştient să vadă ce fapte rele ai făcut el slăbeşte etajul conştient şi îţi crează o psihoză sau premizele unei psihoze. Te lasă singur faţă în faţă cu gândurile şi afectele tale cele mai rele. De asemenea duhovnicul îţi crează iluzia că tu ai făcut un păcat chiar dacă tu nu şti dacă ai făcut acel păcat sau nu. Această stare îţi crează nelinişte. Psihoza se corelează cu încă un element negativ afectiv indus de duhovnic : frica de foc, de iad şi de draci. Psihoza este accentuată de această frică de iad. Tu şti că „ai făcut un păcat”, iar duhovnicul îţi spune că plata păcatului este arderea în iad şi chinul veşnic dat de diavoli. Cum se formează psihoza ?
1. Prin slăbirea barajului conştient.
2. Prin scoaterea ideilor forţă negative şi a trăirilor psihice negative din inconştient în conştient.
3. Prin inducerea ideii de către duhovnic că aceste idei forţă sunt patimi sau păcate.
4. Prin cucerirea conştientului de către ideile fixe negative din inconştient ca urmare a intervenţiei duhovnicului. Ele duc la dezorganizarea conştientului, a gândirii şi a acţiunilor.
5. Dezorganizarea mentală a conştientului şi apariţia stărilor psihice negative. Anxietatea, depresia, ideile fixe negative, agitaţia, tremurul, remuşcările etc. Unele idei fixe negative din inconştient este bine să rămână uitate în inconştient. Altfel dezorganizează activitatea psihică.
Reprogramarea mentală a conştientului de către duhovnic se realizează prin două căi :
- Ameninţarea păcătosului cu iadul de foc şi diavoli. Scop : inducerea unei stări negative afective de frică, teamă, depresie, anxietate. Atunci duhovnicul are controlul asupra ta. El împarte lumea între păcătoşi ( tu ) şi salvatori ( el ). Între lumină şi întuneric.
- Conştientizarea păcatului prin aducerea oricărui gând negativ nerostit din inconştient în conştient şi botezarea lui în patimă.
Crearea psihozei se face voit de către duhovnic cu scopul de a subordona voinţa ta voinţei lui. Scop real : jumulirea de bani. Şi cultele protestante fac acelaşi lucru. Ele practică in corpore zeciuiala.
De exemplu :
Inducerea ideilor false :
1. Te-ai uitat la filme deochiate ?
2. Ţi-au venit gândurile necurate ?
3. Te-ai gândit să te culci cu femei ?
4. Ai poftit nevasta celuilalt ?
5. Te-ai culcat cu femei ?
6. Ai păcătuit cu gândul, cu mintea sau cu fapta ?
Concluzie : eşti cel mai mare păcătos ! Vei arde în iad !
La spovedanie întrebările sunt alambicate, iar cel care se spovedeşte se încurcă. El crede că a făcut tot. Lui îi este frică să nu uite un păcat. Îi este frică de Dumnezeu şi de duhovnic. El crede că va ajunge în iad dacă uită ceva sau nu spune tot.
Trebuie spus că un preot duhovnic hrăneşte psihoza prin :
- „pilde” ale păcătoşilor care au făcut un păcat real sau nu similar cu al tău şi care au ajuns în iad pentru că nu s-au spovedit.
- Ideea de pedeapsă divină pentru păcat.
- Ideea de Judecata de Apoi
- Prezentare a lui Dumnezeu ca un tiran care va judeca în opinia lor toţi oamenii după fapte reale sau imaginare.
- Alte povestiri ale preoţilor.
Voi credeţi că Dumnezeu contabilizează păcatele oamenilor. Că el se interesează de câte ori a făcut omul dragoste cu o femeie. Credeţi că cel care a creat universul are o statistică exactă a faptelor rele ale lui Ion de pildă ? De câte ori nu s-a dus la biserică,de câte ori a înjurat cele sfinte, câţi pumni ia dat vecinului, de câte ori a mâncat carne vinerea, de câte ori şi-a înşelat nevasta etc. Nu vedeţi voi oare că duhovnicii crează psihoze mai abitir decât dracii ! Dacă un om s-a culcat o dată cu o femeie preoţii îi crează psihoza că este cel mai mare curvar şi va arde în iar ! Dacă un om a înjurat se consideră păcat strigător la cer şi i se dă un canon. De exemplu : citirea cărţilor sfinte, pelerinaje la mănăstiri, mătănii, rugăciuni, participarea la slujbă, daruri pentru duhovnici sau biserică. Dacă un om vorbeşte cu protestanţii preotul îl ameninţă cu afurisenia. Dacă un tânăr iubeşte o musulmancă acelaşi rezultat. Să nu-şi piardă ei clientela.
Sau alte lucruri perfect normale. Preoţii crează psihoze şi prin enunţuri de genul :
1. Eşti cel mai mare păcătos.
2. Vei arde în iad dacă nu te spovedeşti.
3. Eşti posedat de diavol.
Dar despre crearea psihozei vom mai vorbi.

spovedania sau cumplita umilinta - episodul 4 cumplita umilinta

2011-09-21T15:11:00.000+03:00

Cumplita umilinţă
Am văzut cum se încarcă preoţii duhovnici de toate patimile pe care le spune un om la spovedanie. Am văzut cum te manipulează un preot duhovnic pentru a fi dependent de el şi am văzut ce poate să facă programarea mentală. Să intrăm mai departe în arsenalul de manipulare a unui preot duhovnic.
Umilinţa totală la spovedanie
Raportul normal între orice divinitate bună şi om este de tată fiu, tată fiică. Omul se urcă prin bunătate până la divinitate care îl acceptă ca fiu al său. Să vedem ce fac în schimb duhovnicii. Ei te umilesc neîncetat. Raportul „corect” al lor este de la stăpân la sclav, de la lumină ( ei ) la întuneric ( omul păcătos ). Cum fac acest fapt.
1. Îngenuncherea în faţa duhovnicului.
Orice duhovnic te pune să îngenunchezi în faţa lui. Astfel asişti la prima umilinţă. Tu eşti subordonat duhovnicului.
2. Patrafirul pe cap.
Un preot duhovnic la spovedanie îţi mai pune şi patrafirul pe cap. Scop : a te impresiona. A-ţi crea iluzia că Dumnezeu te acoperă, că El te ascultă şi că te afli sub puterea Lui. Totul este un joc de manipulare. Duhovnicul se joacă cu tine. Te umileşte.
3. Robul lui Dumnezeu.
Preotul te desconsideră ca fiinţă umană şi te numeşte peiorativ ca rob al lui Dumnezeu. Dumnezeu este perceput mental ca stăpân, judecător, executor şi tiran. Tu eşti o furnicuţă pe care El o poate strivi neîncetat. Tu eşti decăzut din calitatea de om. Te transformi în rob. Dar umilinţa nu se opreşte aici.
4. Te declară apriori cel mai mare păcătos.
Un duhovnic îţi citeşte rugăciuni în care omul este desconsiderat în faţa lui Dumnezeu şi este făcut cel mai mare păcătos. El este gratulat în rugăciuni ortodoxe cu sintagme de genul : netrebnicul de mine, păcătosul de mine, nevolnicul de mine, neputinciosul etc. Dar umilinţa nu se opreşte aici.

5. Îndreptarul de spovedanie.
Duhovnicul după ce îţi frânge voinţa, te pune să te spovedeşti lui, te pune să îngenunchezi în faţa lui, îţi pune patrafirul pe cap, te face păcătos şi rob al lui Dumnezeu te mai umileşte odată. Cum ? Îţi dă un îndreptar de spovedanie care este o carte pornografică şi poliţist sadică în care sunt înşirate tot ceea ce slăvita BOR crede că este păcat. Tu stai jos îngenunchi în faţa preotului care îţi citeşte din acel îndreptar. Tu suspini şi recunoşti păcate reale sau imaginare.
6. Conştientizarea păcatului – suprema umilinţă.
Prin îndreptarul de spovedanie păcătosul conştientizează orice tâmpenie ca păcat. El plânge crezând că a făcut toate bazaconiile. El se identifică cu păcatele reale sau imaginare. Plânge pentru ele.
7. Canoanele.
Canoanele au rolul de a frânge libertatea omului şi al târâ pe puntea suspinelor. Această umilinţă este legată cu ideea de ascultare necondiţionată de duhovnic. Preotul duhovnic îţi spune că pentru păcatele tale nu te împărtăşeşti x ani. Sau că trebuie să citeşti săptămânal atâtea cărţi ortodoxe. Iată suprema umilinţă. Iată suprema înfrângere a voinţei oamenilor. De a interzice un număr de ani de la împărtăşanie. Preotul este oare el Dumnezeu pe pământ.
8. Plânsul şi suspinul.
Canonul este cel mai puternic instrument de tortură psihică. Omul supus preotului duhovnic şi canoanelor lui încetează a mai fi o fiinţă raţională şi îşi crează o psihoză. El plânge, plânge, plânge. Totul sub masca îndreptării lui. În rugăciunea ortodoxă se cere o inimă smerită. Se cere lacrimi de sânge. Apoi te mai miri că cei trataţi aşa de duhovnici obtuzi se mai sinucid. Dacă omul nu se eliberează singur de păcat prin programare mentală şi rămâne robul duhovnicilor atunci el va fi o fiinţă nefericită, fanatică, plină de psihoze, depresii şi chiar boli psihice grave. Duhovnicii sunt artizanii urii şi ai bolilor psihice. Ei afundă pe oameni în patimile lor. Nu îi scapă. N-au nici un interes. Ei urăsc omul.

spovedania sau cumplita umilinta - episodul 3 tehnici de manipulare si control

2011-09-21T15:09:00.000+03:00

Tehnici de manipulare şi control
Adevărata divinitate
Să continuăm eseul nostru despre spovedanie şi despre preoţii duhovnici. Inocularea sentimentului de nimitnicie şi umilinţa fiinţei umane. Preoţii duhovnici sunt foarte abili psihologi. Ei acţionează prin următoarea schemă :
1. Îţi câştigă încrederea.
2. Te „roagă” să te spovedeşti lor.
3. Te ascultă.
4. Îţi crează sentimentul de păcat înaintea lui Dumnezeu.
5. Hiperbolizează vina ta.
6. Te face să te simţi ultimul om.
7. Îţi crează atacuri de panică.
8. Te sperie cu iadul şi cu dracii lui.
9. Îţi înfrânge voinţa şi dorinţa de a trăi.
10. Te subordonează voinţei lor totale prin aşa zisa ascultare de duhovnic.
11. Te umilesc neîncetat.
12. Îţi dă un canon.
13. Te identifică cu păcatul.
14. Îţi crează iluzia că numai prin duhovnic te poţi mântui.
Scop : Scopul real al duhovnicilor nu este îndreptarea păcătosului ci jumulirea lui de bani şi epuizarea psihică.
Dar un preot duhovnic mai face ceva. Devine stăpânul absolut al timpului tău. Cum ? Prin două acţiuni :
1. Programează o întâlnire ulterioră.
2. Îţi dă canon să citeşti x rugăciuni, acatiste sau cărţi sfinte.
Astfel el te „controlează” şi în lipsă. În chip nevăzut. Cum te manipulează un duhovnic ? Îţi spune că Dumnezeu a vrut să vii la el. Îţi spune că este singura ta cale de mântuire. Îţi reaminteşte mereu vina ta, păcatul tău. Îţi reaminteşte iadul cu dracii şi cu focul nestins. Te opreşte să te duci la un psiholog, să te lupţi singur cu ideile tale sau să vorbeşti cu un prieten necreştin, ateu sau neortodox. Într-un cuvânt te manipulează şi te leagă de el. Ce mai poate să facă un duhovnic ? Să te înfricoşeze. Dacă pleci de la mine şi nu respecţi canoanele pe care ţi le dau ajungi în iad. Pentru a întări ataşamentul faţă de el îţi înşiră câte facultăţi are, câte oiţe are la spovedanie şi cum lucrează Dumnezeu prin el. Duhovnicii sunt lupi în blană de oaie. Ce mai face. Te pune să porţi cruciuliţe la gât, să săruţi icoane sau moaşte, să cumperi brăţări, icoane, cruciuliţe, acatiste sau cărţi de rugăciune. Te „invită” la toate slujbele bisericii. Dacă lipseşti la una adio duhovnic adio mântuire ! Ei acţionează prin sintagma :
1. Duhovnic este unsul lui Dumnezeu.
2. Duhovnic egal mântuire.
3. Adio duhovnic egal adio mântuire. Iadul cu dracii lui te aşteaptă.
4. Duhovnic egal singura cale la mântuire şi Dumnezeu.
Dar un duhovnic mai are o armă foarte puternică : frica de draci şi iad.
El scorneşte că omul este victima unui atac demonic. El spune că doar prin duhovnic demonii răi pot fi înfrânţi. El te învaţă să blestemi dracii ! De ce ? Pentru că dacă există să te chinuie şi mai tare. Scop : să depinzi de duhovnic. Să-ţi creeze o psihoză a răului ca parte din tine. Dracii sunt în tine şi doar duhovnicul poate să-i biruie. Fals. Un diavol nu se învinge prin duhovnic ci prin tăierea legăturii lui cu tine. Adică prin renunţarea la un păcat sau o patimă. Pentru ca un drac să fie puternic şi activ trebuie să repeţi la nesfârşit patima. El se hrăneşte cu energia dizlocată de repetarea unei patimi. Dacă renunţi la a mai bea, la a mai fuma, la a mai curvi, la a mai fii mânios etc tu îl chinui pe diavol. El nu se simte bine când tu îi tai legăturile cu patima şi nu o mai faci. Altă metodă de luptă este punerea sub ocrotirea unei divinităţi. Poţi administra doctorii puternice alegând ca divinitate protectivă pe Dumnezeu, Iisus, Arhangheli sau zei. Diavolii fug nu de ritualuri ci de cuvânt. Un Doamne ajută-mă îl pune pe fugă. O patimă pe care nu o mai faci îl pune pe fugă. Nu duhovnicii te vindecă ci omul însuşi prin renunţarea la patimă şi punerea sub ocrotirea divină. Alegeţi o fiinţă divină puternică.

spovedania sau cumplita umilinta - episodul 2 interiorizarea duhovnicului

2011-09-21T15:06:00.000+03:00

Interiorizarea duhovnicului
Deja vu
Preotul duhovnic sau călugăr nu are nicio putere magică sau divină. El nu te schimbă din rău în bun sau invers. El este un om ca toţi ceilalţi poate aplecat şi spre păcate mici sau mari. Duhovnicii sunt fiinţe refulate care îşi identifică partea negativă şi erotică în bietele oiţe terorizate de păcat care vin la spovedanie. De multe ori duhovnici slabi pregătiţi ori fac victimelor propuneri indecente ori se culcă cu bărbaţi, băieţi, femei etc comiţând ei înşişi păcate inimaginabile. Ei cred că dacă se roagă divinităţii vor fi iertaţi. Apare fenomenul de deja vu şi de identificare a duhovnicilor cu perversiunile spuse la spovedanie. Acest proces nu este imediat. Ci lent chinuind bieţii preoţi ani de zile. Ei se identifică cu vocea femeii care se spovedeşte, cu fanteziile ei sexuale spuse la spovedanie şi îşi doresc nu să le curme ci să fie părtaşi la ele. Un duhovnic nu vindecă pe nimeni. Nu curăţă pe nimeni şi nu îndreaptă pe nimeni. El este artizanul păcatului cu care se identifică în prima fază, se complace în el ca a doua natură a lui şi îl realizează şi el ca o energie refulată. Credeţi voi că dacă la un duhovnic tânăr vine o femeie sexy şi îi spune că este curvă nu i se aprinde şi lui călcâile după ea. Nu o invită în chilia lui ! Dacă aceeaşi femeie îi spune lasciv şi provocator toate actele ei sexuale cu lux de amănunte nu trezeşte „animalul” din duhovnic? Oare dacă auzi numai mizerii nu te identifici cu ele şi vrei şi tu să le faci ? Acest fapt reiese din întrebările capcană puse de duhovnic ! De exemplu : ţi-a plăcut, cu cine, cum a fost, ai făcut şi perversităţi, ai mai fost cu cineva etc ! Această tactică de a descoase un om la spovedanie dovedeşte propria deficienţă mintală a duhovnicului şi propriile lui fantezii sexuale şi maniacale refulate. Propria lui natură şi propria lui perversitate şi patimi. De ce sunt duhovnicii curvari, homosexuali sau pedofili ? Pentru că s-au spovedit la ei aceşti indivizi infractori şi le-au transmis morbul desfrânării, ai curviei şi imoralităţii totale. Pentru că aceşti criminali i-au spus preotului idiot că s-au simţit bine făcând acest lucru. Freudian preotul duhovnic caută şi el acest bine. Astfel se transformă în monstru. Se culcă cu femei, bărbaţi, copii. Practică onania şi toate perversiunile inimaginabile. Preoţii duhovnici sunt artizanii păcatului. Singura care poate să reziste la aceste păcate este adevărata divinitate. Unii îl identifică cu Dumnezeu. V-aţi pus întrebarea de ce un curvar care se duce regulat la duhovnic nu este lecuit de patima sa nici în ani de zile ? Pentru că duhovnicul îi exacerbează trăirile erotice, îi crează un clopot de sticlă în care el păcătuieşte neîncetat cu vorba şi cu gândul. Pentru că duhovnicul scormone mizeria acelui păcat şi-l face pe om prin canonul pe care i-l dă să se gândească doar la acel păcat. El transformă un om într-un obsedat sexual sau rob al diverselor patimi. Preotul duhovnic îi spune beţivului cum a fost berea pe care a băut-o, ce gând îi vine când vede o sticlă de vin etc. Îi alimentează patima. Dacă vrei să scapi de o patimă programează-te mintal astfel :
a) Pentru curvie
1. Curvia este rea.
2. Ea desconsideră femeia.
3. Eu nu o să mai fiu niciodată curvar.
4. Nu vreau să mai am prieteni curvari.
5. Curvia duce la sida sau boli venerice.
b) Pentru homosexualitate
1. Homosexualitatea este ceva rău.
2. Ea desensibilizează omul la sexul opus.
3. Homosexualitatea duce la sida şi la alte boli venerice.
4. Nu o să fiu niciodată homosexual.
c) Pentru droguri
1. A te droga este rău.
2. Drogul dăunează organismului.
3. Drogul provoacă dependenţă şi moarte.
4. Prin injecţiile cu drog se răspândeşte sida şi alte boli.
5. Drogul te poate ruina financiar.
6. Datorită drogului îţi poţi pierde soţia, prietenii şi slujba.
7. Eu nu o să mă mai droghez niciodată.
d) Pentru băutură
1. Băutura dăunează organismului.
2. Prin băut pot face ciroză hepatică şi pot muri.
3. Băutura te poate ruina financiar.
4. Datorită beţiei îţi poţi pierde soţia, prietenii şi slujba.
5. Eu nu o să mai beau niciodată.

Ce se întâmplă de fapt ? Acestea sunt nişte idei forţă care blochează stimulii plăcerii din creier şi organism. Înainte de a identifica plăcerea şi implicit nevoia identifici partea raţională care îţi prezintă nocivitatea acestui fapt. Pentru ca partea raţională să preia puterea aceste idei forţă trebuie rostite conştient de multe ori până ce devin automatisme patrund în inconştient şi blochează stimulii. Mental orice este posibil, iar creierul poate fi programat la nesfârşit. Nu ai nevoie de duhovnici ci de programare mentală. Duhovnicii conştientizează o patimă şi o generează continuu. Devii stăpânit de ea. Înrobit de ea. Obsedat de ea. Nu mergeţi la duhovnici. Va scoate tot răul din voi şi vă va lăsa să fiţi doborât de acesta.

spovedania sau cumplita umilinta episodul 1 - cele doua cai false

2011-09-21T14:39:00.000+03:00

Cele două căi false

În orice religie există ideea de păcat şi de rău ca o rupere de divinitate şi de înrobire de forţele întunericului. Religia creştină abundă până la paroxism de ideea de păcat. Practic pentru ei bărbatul şi femeia sunt apriori păcătoşi pentru că Adam şi Eva au păcătuit. Mai mult, în Evul Mediu, femeia tânără şi frumoasă sau bătrână şi urâtă erau considerate unelte ale diavolului. Prima prin ispite iar a doua prin vrăjitorie. În religia creştină există iertare pentru orice păcat. Trebuie doar să crezi că Dumnezeu te iartă, iar tu să te spovedeşti la duhovnic, un om fără pricepere şi caracter cu bărbuţă care este aproape barbar, obsedat sexual şi ignorant. Astfel în religia creştină te poţi purifica de orice păcat. Şi criminalul poate fi iertat şi violatorul şi pedofilul. Trebuie doar să te spovedeşti. Nu se pune accent pe prevenţie ci doar pe „vindecare sufletească” ! Poţi repeta păcatul la nesfârşit. Judecată creştină. Acum să vorbim de duhovnic. Tot ce face duhovnicul la spovedanie este să te descoasă pe toate feţele punându-ţi întrebări perverse, deocheate sau chiar cretine pentru că el se consideră reprezentantul divinităţii pe pământ şi poate să ierte păcatele oamenilor. În plan mental la spovedanie te simţi ultimul om şi cel mai mare păcătos. Chiar dacă n-ai păcate mari la spovedanie spui şi fanteziile tale josnice şi toate perversităţile posibile şi imposibile. Astfel eşti o latrină care scoate afară mental toate idioţeniile tale nespuse. Practic se întâmplă două lucruri negative.
1. Conştientizarea unui păcat mental ca fapt autentic.
2. Identificarea psihică cu acel păcat inexistent.
De exemplu dacă un bărbat admiră muşchii şi trupul altui bărbat duhovnicul te face la spovedanie să gândeşti că eşti un homosexual notoriu şi trebuie să-ţi ispăşeşti acest păcat prin canoane. Dacă un bărbat se uită la o femeie este preacurvie. Alt păcat, alt canon, altă distracţie. Prin spovedania creştină omul nu se curăţă de păcate, ci se încarcă cu vini imaginare induse de duhovnici. De exemplu ceea ce este normal între două persoane de sex diferit în religia creştină este curvie sau preacurvie. Tot ce visezi noaptea trebuie să-i spui duhovnicului. Orice fantezie, orice gând, orice greşeală, orice imagine erotică trebuie să o spui unui bărbuţă. De ce ? Pentru că el crede că te poate ierta de păcate şi te vei mântui. Absolut fals. Niciun creştin care are duhovnic nu poate renunţa la păcatele lui. Pentru că nimic nu vine din interiorul lui ci este impus ca un corp străin dinafară. Beţivul nu se lasă de băut pentru că îi spune duhovnicul, nici curvarul sau pederastul de păcat. El trebuie să conştientizeze că nu este bine acest fapt pentru el şi să nu-l mai facă. Adevărata spovedanie nu este cea creştină ci cea mental umană. Atunci când omul îşi programează mental să nu mai curvească, să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fie homosexual sau să nu se mai drogheze el se eliberează de acest rău perceput nu ca o patimă, ci ca un pattern negativ şi dăunător pentru organism. De ce ?! Pentru că băutura în exces duce la ciroză hepatică. Homosexualitatea duce la desensibilizarea pentru sexul opus şi la boli venerice sau Sida, curvia duce la distrugerea căminului conjugal şi desconsiderarea femeii etc. Dacă vreţi să scăpaţi de patimi nu mergeţi la duhovnici, ci programaţi-vă mental să renunţaţi la ele. Totul este psihologie pură. Până şi dracul fuge de programarea mentală. De ce ? Pentru că introduci idei forţă care te îndepărtează de păcat şi îl slăbeşte. Duhovnicii îţi induc idei false. Ei vor să te ţină în frică şi teroare ca să apelezi la ei.

caietul hierofantului 6 - frica onirica de animale, daimoni, satiri, nimfe sau zei

2011-06-26T15:46:00.000+03:00

Episodul 1

Trăim într-o lume a patternurilor, a teoriilor învăţate, a clişeelor, a discriminărilor şi a etichetelor. Totul învăţăm la şcoală, acasă, în societate. Preoţi ortodocşi la orele de religie le spun copiilor că toate religiile necreştine sunt de la diavol, că cei care se închină la zei se închină diavolului şi idolului şi că cei antici ( călugării creştini ) care sfărâmau statuile zeilor făceau bine pentru că din bucăţile sparte ei ziceau că ies duhuri de draci. Se dă ca exemplu Sfântul Ciprian care „chipurile” fusese vrăjitor şi închinător la idoli şi apoi a ajuns creştin şi chiar mucenic. Se uită faptul că Sfântul Ciprian nu se închina zeilor ci unor erinii din Tartar sau duhuri necurate, daimonii negrii. Zeii nu au avut nimic de-a face cu Sfântul Ciprian. Ei sunt garantul binelui. Trăim în nişte clişee. Dar să revenim la subiect.
Câţi oameni nu asociază unele animale cu diavolul însuşi. De exemplu dacă trece prin faţa ta pe stradă o pisică neagră e semn rău. Dacă găseşti broaşte în pragul uşii sunt farmece, dacă vezi câini mari şi negrii e semn rău ( ai duşmani ). În plan oniric s-au recimentat aceleaşi stereotipuri.
1. Animale onirice
Dacă visezi câini negrii ai duşmani sau te vei certa cu cineva. Dacă în vis aceşti câini te muşcă ţi se va întâmpla o mare nenorocire. Dacă visezi pisici ( albe, negre, tărcate ) sunt diavoli. Diavolii te atacă în somn. Vei fi încercat de ei. Dacă visezi cai albi sunt îngeri etc.
Oare aşa să fie ? !
Pot influenţa animalele din vis starea noastră, mentalul nostru. Pot ele demonstra că suntem atacaţi de forţe rele, forţe ale întunericului ? Dar să vedem ce spuneau anticii.
„ Slăvesc toate altarele şi toţi zeii.” – zeiţa egipteană Maat.
Aşadar cei antici nu aveau nicio frică de animale în somn. Egiptenii au divinizat pisicile pe care le-au pus sub protecţia zeiţei Basted. Pentru ei a visa pisici înseamnă a visa mesageri divini. De altfel orice vrajă anticii o dejucau şi cu ajutorul pisicilor. Astfel ele atrăgeau energiile negative, blestemele, farmecele şi le distrugeau.
Vrăjitorii antici nu puteau face vrăji în preajma pisicilor. Ele păzeau Grădinile de Aur ale lui Osiris. O lume paranormală în care mergeau sufletele celor drepţi după moarte tot aşa cum există raiul sau Câmpiile Elizee. Aşadar pisicile erau mesageri divini şi nu animale malefice. În Evul Mediu pisicile se ardeau pe rug sau erau aruncate din turnurile castelelor. Preoţii creştini nu ştiu nici ei tainele animalelor. Când spun că sunt animale malefice ( ale diavolului ) dacă sunt negre, când spun că sunt benefice ( brâul Maicii Domnului ). Fiecare să creadă ce vrea din inerţiile popilor. Dar să vedem cum percepeau anticii animalele :
- Pisicile – mesageri divini – daimoni buni
- Leii – mesageri divini – zei
Trebuie spus că un roman a fost omorât de un egiptean antic pentru că omorâse o pisică. În nici un caz pisicile nu sunt mesageri satanici, malefice sau rele. Toate cultele satanice ucid pisici. De ce ? Pentru că opresc vrăjile daimonilor negrii şi a diavolilor şi nu se mai pot realiza sau materializa. Oricărui satanist îi este frică de pisici. Ele sunt divine, sfinte şi transformă energiile negative în energii pozitive. Desfac vrăji, desfac farmece, distrug incantaţiile malefice. Alungă daimonii cei negrii. Din această cauză şi vrăjitoarele care practică magia neagră le urăşte şi vrea să le omoare sau să le alunge. De aceea vrăjitoarele îi sfătuiesc pe oameni să alunge pisicile. Altfel vrăjile rele nu se îndeplinesc. În pan subtil pisicile sunt protejate atât de zei, ca garant al binelui, cât şi de daimonii socratici sau daimonii buni. Ele păzesc paranormal sufletul omului. Schimbă vise. Alungă oniric orice făptură malefică. Dar nouă ne este în continuare frică să visăm pisici.
2. Daimoni socratici ( buni ) sau daimoni negrii ( răi )
Sunt mulţi oameni care suferă de coşmaruri. Coşmaruri pe care ei şi le induc datorită teoriilor învăţate în societate. Astfel dacă visează pisici spun că visează diavoli. În vis ei tremură, plâng, fug sau le este frică. Unii spun un Iisuse sau un Tatăl Nostru. Apoi se trezesc uzi leorcăşi toată ziua sunt bântuiţi de visul avut. Pentru a demonta această credinţă voi prezenta un vis autentic cu pisici. Eu am acasă două pisici.
„ Se făcea că eram la curte pe stradă şi am visat trei pisici şi doi câini. Animalele erau blânde şi au venit la chemarea mea. Apoi am visat că eram în curte şi pe stradă am văzut că erau câteva pisici. Le-am chemat în curte spunând : - În numele lui Zeus vino – şi – În numele Demetrei vino. Pisicile au sărit gardul şi poarta, au intrat în curte şi au venit să le mângâi. Unele erau ireale chiar albastre. Altele erau negre. Toate au venit în vis să le mângâi. Toate erau mesageri divini care au reacţionat la numele lui Zeus saz Demetra.”
Ceea ce este interesant a fost pacea mea sufletească. Nu îmi era frică de ele, nu am ţipat, nu mi-am făcut semnul crucii. Ştiam că sunt mesageri divini. Ştiam în vis cum să le atrag şi ce zei să-i invoc pentru a deveni blânde. Dar câţi oameni în vis nu aleargă la propriu pisicile crezând că sunt diavoli. Şi câţi oameni nu aruncă în viaţa reală aceste animale drăguţe şi nevinovate. Dar totul este o teorie învăţată la şcoală, la ora de religie sau în societate de la bunici fanatici sau vrăjitoare. Oamenii învaţă eronat că pisicile sunt ale diavolului. Dacă sunt şi negre tacâmul este complet. Săraca zeiţă Basted şi necuvântătoarele ei dragi au ajuns să fie denigrate de nişte incompetenţi cu bărbi şi îmbrăcaţi în negru. Sau de nişte paranormali anormali care se joacă de-a spiritismulsau invocă forţe ambigue şi de joasă speţă. Sau de către fanatici protestanţi pentru care există doar Biblia iar lumea este opera Diavolului. În Iliada de Homer se spune la versul 60 cântul 1 că „visele vin de la Zeus”. Quod erat demonstrandum. În episoadele viitoare voi vorbi despre daimoni atât cei buni cât şi cei răi. Dar despre acest subiect voi mai vorbi.

nasterea Athenei

2011-03-24T08:14:00.000+02:00

Cum a venit pe lume Athena, zeita sfanta a intelepciunii? Se spune ca ea s-a nascut din teasta lui Zeus Olimpianul, ca era imbracata cu o armura si inarmata cu o lance si ca avea ochii verzi-albastri. Ampelius ne spune ca au existat cinci denumiri ale Atenei, cinci locuri in care ea s-ar fi nascut. Sa-l ascultam :
“Minervae cinci : prima fiica lui Vulcan, de unde si-a tras obarsia civilizatia ateniana ; a doua fiica Nilului asa cum o denumesc egiptenii, a treia fiica lui Jupiter, care se ocupa cu treburile razboiului, a patra fiica Soarelui, a cincea fiica Titanidei si a lui Pallantis, de unde i se spune si Pallas.”
Se spune ca Ursitoarele ( Moirele ) i-au prezis lui Jupiter ca va fi rasturnat de la putere de pruncul zeitei Metis. Atunci el a inghitit-o pe Metis cu tot cu copilul cel nenascut. La vremea sorocita ca acest copil sa vina pe lume, Jupiter a simtit o durere napraznica in cap. Atunci l-a chemat pe Vulcan si i-a poruncit sa-i despice teasta pentru a vedea de ce il doare. Astfel, dupa ce Vulcan a lovit cu securea capul lui Jupiter, din creierul acestuia a iesit Minerva, zeita intelepciunii, zeita cu ochii de azur, imbracata mereu cu platosa si coif, avand in mana dreapta o lance. Semnele ei au fost lancea, maslinul, dar mai ales bufnita.
Despre nasterea Athenei din teasta lui Jupiter ne spune si Lucian de Samosata in opera sa Dialogurile zeilor : Hefaistos si Zeus (cap VIII). Sa-l ascultam :
“Hefaistos: Ce trebuie sa fac, Zeus ? Am sosit, cum mi-ai cerut, aducand cu mine securea atat de bine ascutita, incat, la nevoie, ar putea dintr-o lovitura sa despice si-o piatra.
Zeus: Prea bine, Hefaistos ! Haide, crapa-mi capul cu securea ! (…).
Hefaistos: Macar ca nu vreau, am sa lovesc totusi. Dar ce vad? O fecioara inarmata. Vai, Zeus, ce chinuri iti framantau creierii ! Fata noastra face intr-una sarituri, joaca pyrrhicul, agita scutul si se pregateste s-arunce lancea, parc-ar fi stapanita de-o pornire zeiasca ! Are ochii verzi-albastrui, iar coiful ii sporeste frumusetia.”
Pe Athena a preamarit-o si Homer intr-un imn al sau. El spune ca ea s-a nascut din creierul lui Zeus Olimpianul. Sa-l ascultam :
“Incep s-o preamaresc pe Pallas Atena, strasnica zeita, / Cu ochi de peruzea, mintoasa, cu inima nedomolita, / Tritogenia zamislita de insusi chibzuitul Zeus / Din teasta lui dumnezeiasca : purta razboinica armura / De aur sclipitor.”
Dar ce spune Hesiod in opera sa Theogonia despre nasterea zeitei Athena din teasta lui Zeus :
“Zeus, regale divin, si-alese intai pe Metis ca sotie / Ea vru s-o nasca pe zeita cu ochi verzi-albastri – Athena, / Dar dupa multe viclesuguri, Zeus izbuti s-o amageasca, / Si-n pantece o gazdui (…) Caci Metis fost-a harazita sa aiba doar copii mintosi : / In primul rand Tritogenia cu verzi-albastri ochi, fecioara (…).”
Astfel a iesit pe lume Athena din creierul lui Zeus. Despre ea Sallustius spunea ca face parte din zeii care pazesc lumea fiind confundata cu eterul. Dar Minerva mai avea o atributie : aceea a vietii pline de intelepciune. Fulgentius ne spune despre Minerva ca ea reprezinta viata teoretica sau supusa intelepciunii, alaturi de cea a actiunii patronata de Junona sic ea a placerii patronata de Venus.
De asemenea, tot Fulgentius, ne spune ca mai intai este viata teoretica deoarece in prima parte a vietii noi ne contemplam in cunoasterea intelepciunii, de acea Minerva s-a nascut din creierul lui Jupiter. Intelepciunea ne apara de ura, spaima, necunoastere, frica si intuneric. Aceste frici au fost intruchipate de antici in Mitul Gorganei. Meduza vine de la cuvantul grecesc meidusan care se traduce prin “ceea ce nu se poate vedea”. Cu ajutorul lui Minerva, Perseu a omorat Gorgana, tot asa cum intelepciunea domina si biruie frica. Se mai spune ca cele trei gorgane reprezinta trei frici sau terori pe care le incearca omul si care izvorasc din suflet. Acestea se numeau Stennus, Euriale si Medusa.
Prima este teroarea care izvoraste din minte, a doua este teroarea care izvoraste din subconstient si a treia este teroarea care se asterne pe chip. Stennus inseamna in limba greaca debilitate sau infirmitate, Euriale inseamna profunzime foarte mare si a treia Medusa inseamna ceea ce nu poate fi privit. Aceste trei gorgane sau spaime au fost biruite cu ajutorul lui Minerva, adica al intelepciunii.
Deci intelepciunea biruie frica si spaima.
Dar sa prezentam si pasajul lui Fulgentius :
“Prima viata este viata teoretica, caci noi ne calauzim cu contemplarea intelepciunii; de aceea se spune ca ea s-a nascut din valtoarea lui Jupiter, pentru ca inteligenta sa fie pusa in creier si sa fie inarmata.Gorgana sa fie pusa in piept ca o imagine a terorii, pentru ca barbatul intelept se bate cu teroarea care salasluieste in piept. Pe crestet se pune coiful pentru ca creierul inteleptului sa fie inarmat”.
Asadar prin intelepciune se biruie orice teama, orice frica si ignoranta. Intelepciunea este ca un foc care lumineaza si incalzeste noaptea. Asadar iata atributiile Minervei, zeita intelepciunii. Ea a avut ca mama pe Metis si s-a nascut din creierul lui Zeus, adica din intelepciunea divina. In cinstea ei, grecii, au instituit jocurile panelenice in care tinerii se intreceau in calorie, in tras cu arcul dar si in manuirea lancei. Atena i-a dat orasului cu acelasi nume maslinul. Pasarea ei preferata era bufnita.

nasterea Herei

2011-03-21T12:27:00.000+02:00

Junona (Hera) a fost soţia lui Jupiter (Zeus) şi mama zeilor şi a oamenilor.

Ea s-a născut din titanida Rheea şi zeul Timpului Cronos (Saturn) şi a fost sora lui Zeus.

Despre ea ne cânta Homer în imnurile sale. Să-l ascultăm:

“O cânt pe Hera, fata Rheei, cu tronul făurit din aur, / Crăiasă printre zeii veşnici şi frumuseţea cea dintâi, / Şi sora, totodată soaţă a lui Zeus cu trăznetul în mână, / Zeiţa ce-n Olimpul falnic din partea tuturor primeşte / Aceeaşi slavă şi cinstire ca Zeus,înveselit de fulger!”

Sallustius în opera sa despre zei şi oameni era de părere că Hera reprezintă zeiţa care animă lumea fiind confundată cu aerul. Junona era stăpâna zeilor şi soţia lui Jupiter. Avea ca atribuţii cerul, simbolul ei erau păunul şi gâştele şi se îngrijea de căsătorie, fiind zeiţa căsătoriei şi a copiilor. Avea templul pe muntele Aventin, fiind venerată ca parte a Triadei Capitoline – Jupiter, Minerva şi Junona. Întruchipa aerul, voinţa şi acţiunea. Era bună şi îndurătoare, dar şi geloasă şi nemiloasă pe fetele cu care o înşela Jupiter. Despre ea relatează şi Fulgentius în opera sa Mitologia.
“Acesta ( Saturn sau Cronos n.n.) a zămislit patru fii: pe Jupiter, pe Junona, pe Neptun şi pe Pluton. Al doilea copil este Junona care moşteneşte aerul, de unde avem în limba greacă denumirea zeiţei de Era (adică aer n.n.) . Şi cum pe aer trebuie să-l stăpânească masculul , adică pe sora lui Jupiter, de aceea cele două elemente sunt în asociere. De aceea Jupiter ca soţ aerul pe foc îl aprinde.”

Aceste două elemente, focul şi aerul, sunt două elemente superioare celorlalte două: apei şi pământului. Ele, împreună, pun în mişcare pământul, oamenii şi animalele şi le animă cu sufletul său. Dar ce spune Hesiod despre Junona, ca soaţa şi soră a lui Jupiter. Astfel, de la Hesiod aflăm că Rheea i-a născut lui Cronos fii şi fiice, printre care pe Junona. Acesta a înghiţit copilul care a trăit în stomacul său. După alte versiuni în Tartarul cel nemilos de unde a fost eliberata de Zeus. Ea a primit de la Zeus stăpânirea cerului şi a oamenilor, fiind unită cu acesta. Hesiod spune:

“Când Rheea s-a supus lui Cronos, i-a dat mlădiţe strălucite: pe Hera cu-ncălţări de aur.”

Orfeu îi dedică şi el un imn lui Hera:

“Stând în palatul tău albastru, tu, diafană ca văzduhul, / Împărăteasa lumii, Hera, slăvită soată a lui Zeus / (…) Natura nu cunoaşte viaţa în lipsa ta, sub niciun chip, / Căci eşti de faţă pretutindeni , te amesteci cu cerescul aer ! (…) .“

Astfel, din acest imn aflăm că Hera era confundată cu aerul, un element important din elementele primordiale ale naturii. Ea era stăpâna zeilor şi a oamenilor dominând din cer alături de soţul ei, puternicul Zeus.

Dar Junona mai are o atribuţie. Conform lui Fulgentius din opera sa Mitologia Junona înseamnă acţiunea, de la cuvântul latin iuvare (a porunci). Fulgentius ne spune că filozofii vedeau viaţa împărţită in trei părti: prima cuprindea viaţa teoretică (şi era atribuită zeiţei înţelepciunii Athena), a doua, cea practică şi a acţiunii şi a treia cea voluptuoasă ( pusă în slujba zeiţei frumuseţii Afrodita). Junona reprezenta viaţa practică. Ea întruchipează acţiunea din om. Fulgentius spune:

“ Junona presupune acţiunea din viaţă; deoarece Junona se spune că vine de la cuvâtul a porunci. De aceea se spune că reprezintă şi regatul prezent ; pe care îl studiază viaţa cu bogăţiile sale. (…) ca bogăţiile regatului să fie proxime. Junona a pus ca toate bogăţiile să fie ascunse. Zeiţa a vrut ca bogăţiile să rodească mereu. Pe acestea le-a pus sub paza păunului.”

Se spune că astfel a ascuns Junona bogăţiile lumii, ca acestea să fie puse sub paza păunului a cărui frumuseţe a cozii înseamna bogăţia pământului, roadele sale.

Junonei, ca de altfel tuturor zeilor, oamenii îi aduceau jertfe în animale şi grâne. Macrobius ne povesteşte că, atunci când i se jertfea Junonei un animal sacru se spunea: “ Ţie, ţie, mărită Juno, îţi aducem jertfa, închinându-ţi cele sfiinte.”

Se mai spune că focul (adică Zeus) stăpâneşte aerul (Hera). Vrând să-l detroneze pe Jupiter, Junona a fost legată de acesta de bolta cerească cu lanţuri de aur (simbolizând aici focul).

Deci Junona (aerul) stăpânea alături de Jupiter (focul) din înaltul cerului albastru. Ea era frumoasă, geloasă şi răzbunătoare. Era zeiţa căsătoriei şi a familiei. Avea ca semn pământean păunul. Ea întruchipează acţiunea de la cuvântul a porunci şi a acţiona. Avea un temple pe muntele Aventin.

Asociatia Pro Latina

nasterea lui Zeus

2011-03-21T12:25:00.000+02:00

Dar cum au venit pe lume zeii. Mai întâi vom vorbi despre Zeus, tatăl zeilor şi al oamenilor.

Zeus (Jupiter) s-a născut din Cronos (Saturn) şi titanida Rheea (Tera la romani), de aceea poartă şi denumirea de Saturnianul.

Despre Zeus, Ampelius ne relatează în cartea sa Memorii că: “au existat trei denumiri ale lui Jupiter sau trei Jupiteri: mai întâi în Arcadia şi era fiul lui Aetheris, de unde a mai fost numit şi Aetherianul. Al doilea, aflat tot în Arcadia, este numit Saturnianul, iar acesta împreună cu Proserpina l-a zămislit pe Liber, inventatorul vinului. Al treilea Jupiter s-a născut în Creta şi era fiul lui Saturn şi Opis, fiind numit Cel Mai Bun şi Cel Mai Mare.”

Tot despre Jupiter, Fulgentius ne relatează următoarele în opera sa intitulată Mitologia.

“Saturn înseamnă sacru şi nun sau nus, cuvânt care în limba greacă semnifică divinul. Acesta a zămislit patru fii: pe Jupiter, pe Junona, pe Neptun şi pe Pluton.
Primul este Jupiter sau focul, de unde avem în limba greacă cuvântul Zeus, care înseamnă viață sau căldură. Focul este elemental vital care însufleţeşte toate lucrurile.”

Aşadar Zeus sau Jupiter reprezintă focul ceresc şi a fost fiul lui Saturn sau Cronos. În Theogonia lui Hesiod se spune că titanida Rheea i-a zămislit lui Cronos sau Saturn fii şi fiice printre care şi pe Zeus, viitorul părinte al zeilor şi al oamenilor. Dar Saturn a avut darul preştiinţei şi a aflat că unul din copii îl va detrona. De aceea, ne spune Hesiod, Cronos îşi înghitea copiii. Se spune astfel că Timpul (Cronos) distruge astfel orice operă a oamenilor şi a zeilor. Dar povestea nu se termină aici. Rheea se hotărăşte să-şi salveze ultimul copil, pe Zeus, din ghiarele lui Cronos. Duce copilul pe muntele Dictus sau Ida şi îl dă în grija nimfelor. Apoi ia o piatră şi o înfăşoară în scutece. Cronos, nebănuind nimic, înghite piatra, bucuros că a scăpat de încă o ameninţare. Zeus creşte pe muntele Ida alăptat de o capră, Amaltheia. După unii autori Zeus a copilărit în Creta. Aici curenţii făceau zgomot cu talgerele de aramă pentru a nu auzi Cronos plânsetul copilului şi a nu-l omorâ. Ajuns adult Zeus se îndrăgosteşte de Tetis, o oceanidă, care îi promite ajutor în lupta cu Cronos. Titanida îi dă în dar lui Zeus o băutură fermecată care să îl facă pe tatăl său să verse pe copiii pe care acesta îi înghiţise. Zeus o convinge pe mama sa, Rheea, să îi toarne în cupa de nectar soţului său această băutură. Obosit şi însetat Cronos bea cu nesat nectarul în care se află băutura dată de Thetis. Zeul se zbate şi în zbuciumul său îşi varsă copiii. Zeus, împreună cu fraţii şi surorile sale, îl înving pe Cronos (Saturn) şi îşi împart stăpânirea cerului, a apelor, a pământului şi a Tartarului. Se spune că unii din fraţii săi aveau bărbi când au ieşit din gura lui Cronos. Se mai spune că imediat după ce l-a înlăturat Zeus pe Cronos (Saturn) pe pământ a început domnia vârstei de argint.

Dar să vedem această povestire aşa cum o expune Hesiod în opera sa Theogonia…

“Când Rheea s-a supus lui Cronos, i-a dat mlădiţe strălucite: şi pe-nţeleptul Zeus, părinte al zeilor şi al omenirii. Ci rând pe rând, semetul Cronos îşi înghitea de zor copiii”.

Gheea şi Cerul, părinţii Rheei au pus la cale un vicleşug să-l salveze pe Zeus din ghiarele lui Cronos.

“Ei au trimis-o către Lyctos, în Creta pe pământ mânos, / Atunci când trebuia să nască pe cel din urmă prunc al ei, / Maretul Zeus.”

“Pruncul, purtat de mama ei l-ascunde/ în peştera cea mai ferită sub tainiţele gliei sfinte / Din coasta muntelui Aigaion ( sau muntele Ida n.n.)” .

“În scutece-nvelit-a Rheea o piatră mare şi-a întins-o / Cerescului vlăstar puternic, iar el a ridicat-o-n mână şi lacom a trimis-o-n pântec” .

Apoi Zeus se luptă cu Cronos şi îşi eliberă fraţii.

“Pe fraţii tatălui îi scoase din blestematele cătuşe, / Cereşti copii zvârliţi în lanţuri de rătăcitul lor părinte.” Jupiter era stăpânul zeilor şi al cerului. Lui i se atribuiau elementele naturii ca ploile şi fulgerele (despre care se spune că ar fi fost făurite de cyclopi) , fiind numit Jovis Tonans (cel care fulgeră), Jovis Pluvius (cel care plouă), dar şi Jovis Optimus (cel bun), Jovis Maximus (cel mare), Jovis Hospitaliter (cel Ospitalier), Jovis Stator (cel care protejează cetatea) şi Jovis Feretrius (cel care îi pune pe fugă pe duşmani).

Jupiter a mai fost confundat cu Soarele. Macrobius spunea în Saturnalia următoarele:

“Zeus de ieri a purces şi s-a dus la ospete cu zeii / Spre Okeanos, departe de bunul norod etiopian.”

Platon, referindu-se la Zeus, spunea: “Marele stăpân al cerului – Zeus – mânându-şi carul înaripat înaintează în fruntea tuturor zeilor, el îl conduce rânduind şi împodobind toate, îl urmează alaiul zeilor şi daimonilor rânduiţi în 12 grupe.”

Euripide spunea: “Ochiul lui Zeus, ce toate le vede şi toate le ştie.”

Jupiter avea drept semen fulgerul şi vulturul şi era protectorul Romei. Soţia lui era Junona, iar cultul lui era cel al Vestalelor şi al preoţilor flaminali. Jupiter era glorificat în temple celebre alături de Junona şi Minerva, împreună cu care forma triada olimpiană. La Roma avea un temple pe muntele Capitoliu. Lui i se jertfeau tauri albi. Despre locul în care s-a născut Zeus a scris şi Callimachos în îmn către Zeus:

“Zeus, te-ai născut pe vârful Ida! spun unii, alţii dimpotrivă: O Zeus, Arcadia ţi-e leagăn. (…)

Ci Rheea te-a născut aievea chiar în Parrhasia (ţinut în Arcadia, pe valea râului Alfeu n.n.)”.

Despre copilăria lui Zeus, Callimachos spune că el a fost legănat de nimfa Adrasteea.

“Pe tine te duceau în braţe, o, Zeus, iar nimfa Adrasteea te legăna în coş de aur ; sugeai din rotofeiul uger / întins de capra Amaltheea, mâncai din fagurele dulce (…).”

“Prin preajma ta dansau Cureţii izbindu-şi armele anume, că la urechea lui Cronos / Să urce zaăngănit de scuturi, nu scântece de nou-născut.”

Aşadar cureţii l-au salvat pe Zeus de mânia lui Cronos, tatăl său.

Despre Zeus, Sallustius spunea că el este zeul care face lumea.

Pro Latina

Slujba Antica

2011-03-01T17:59:00.001+02:00

caietul hierofantului 5 - ultimul secret - taumaturgia 1

2011-01-16T16:00:00.000+02:00

Taumaturgia înseamnă capacitatea omului iniţiat de a vindeca cu ajutorul puterilor înalte sau cereşti care pot fi îngerii sau zeii.
Nu voi începe acest articol exordium ex abrupto ci voi arăta că zeii, ca fiinţe de lumină divine pot vindeca oameni şi chiar îi pot învia !
De exemplu, Zeus, la rugămintea lui Pollux l-a înviat pe Castor şi i-au primit pe cei doi fraţi să trăiască veşnic în Olimp. Apoi zeiţa Demetra a vrut să-l facă nemuritor pe Triptolem cu ajutorul artei sacre. Tot un zeu, Asclepios, învia morţii cu ajutorul unei băuturi magice. Conform scrierilor lui Ovidiu, Metamorfoze, acelaşi zeu Asclepios a venit sub formă de şarpe şi a pus capăt ciumei care se răspândise la Roma. În felul acesta s-a dovedit că Roma era ocrotită de zei. După ce a murit ars pe rug pe muntele Oita, Hercule a înviat şi a primit cupa cu nectar de la Zeus devenind el însuşi un zeu. Caesar a fost şi el transformat după moarte în stea. Philemon şi Baucis au fost transformaţi de zei în doi meri cu crengile unite ca după o ultimă îmbrăţişare. Romulus a fost răpit la cer şi a fost transformat în zeu şi venerat sub numele de Quirinus. După moarte regele din Italia, Ianus a căpătat trup şi suflet de zeu. El i-a apărut poetului antic Ovidiu şi i-a luminat casa cu strălucirea sa. Pentru a demonstra că oamenii căpătau după moarte trup şi suflet de zeu, Cicero spune în opera sa despre natura zeilor că la o bătălie a romanilor au fost văzuţi luptând alături de ei pe Castor şi Pollux pe cai albi. Aceşti fraţi obţinuseră de la zei nemurirea. De asemenea oracolul din Delphi spunea prin vocea lui Apollo întrupată în pithonesă că după moarte sufletele filosofilor vestiţi ( Platon, Pitagora, Socrate ) însoţesc alaiul zeilor participând la planul divin al acestora. Tot în cărţile vechi se spune că Psiche a băut în Olimp cupa de nectar oferită de Zeus şi a devenit nemuritoare. În cărţile vechi mai există şi alte acţiuni taumaturgice sau de salvare a oamenilor buni de către zei. Apuleus în Măgarul de Aur ne povesteşte despre păţania unui roman curios care a fost preschimbat de vrăjitoarele din Tessalia în măgar. În urma unei viziuni măgarul Lucius participă la serbările zeiţei Isis şi mănâncă din trandafirii sacrii purtaţi în timpul procesiunii divine de preoţii divinităţii egiptene. El îşi recapătă trupul de om prin pronia zeiţei Isis. Tot o acţiune benefică şi taumaturgică o are şi zeiţa Afrodita când de ziua ei, pe 1 aprilie transformă statuia de fată a sculptorului Pygmalion în fată vie în carne şi oase. Alteori pentru a-i salva de la moarte pe cei dragi zeii preschimbă forma omului. Astfel zeul mării Poseidon îi schimbă forma lui Cycnus, fiul său, în lebădă ca să-l salveze de sabia lui Ahile. Acţiunea proniatoare şi taumaturgică a zeilor se răsfrânge şi la a salva vieţi.
De exemplu Ifigenia urma să fie sacrificată pentru a liniştii marea şi pe Poseidon şi astfel a se îmbarca în corăbii şi a porni grecii să cucerească Troia. Valurile mării erau de netrecut. În timpul procesiunii, ascunsă într-un nor, zeiţa Artemis o înlocuieşte pe Ifigenia cu o căprioară răpind-o astfel pe fată şi scăpând-o de la moarte. Ulterior Ifigenia ajunge preoteasă a lui Artemis. O altă poveste veche care arată puterea zeilor şi capacitatea lor taumaturgică o relatează un scriitor antic. El spune că o sybillă sau pithonesă cere de la Apollo darul nemuririi, dar uită să-l ceară şi pe cel a tinereţii veşnice. Ea nu putea să moară dar trupul îmbătrânea pe an ce trece. Ulterior nemaiputând răbda a cerut zeului să o lase să moară. Trecuse o mie de ani ! Acestea au fost câteva acţiuni antice ale zeilor. Acum să analizăm câteva aspecte despre natura şi puterea zeilor şi atragerea proniei divine. În articolul următor vom vorbi despre taina materializării şi dematerializării adică a stăpânirii materiei. Zeii au acest dar deoarece ei se pot transforma în oameni în vârstă sau diferite animale : taur, lebădă, şarpe etc. Dar să vorbim câte ceva despre zei.
1. Atribuţiile zeilor
Zeii se conduc după Cicero pe baza a trei însuşiri :
- Cunoaştere
- Putere
- Bunătate
Ei sunt şi proniatori adică au grijă de oameni. Cunosc cele divine şi cele umane. Au cunoştiinţele necesare ajutorării omului. Ei au prezidat şi răspândit artele şi meşteşugurile.
- Medicina ( Asclepios şi Apollo )
- Ţesătoria ( Atena )
- Elocinţa ( Hermes )
- Politica ( Zeus )
- Meşteşugurile ( Hefaistos )
- Agricultura ( Demetra )
- Vinicultura ( Dionisos )
- Războiul ( Ares )
Ei ştiu lucruri foarte vechi şi pot să vindece boli. De exemplu zeul Asclepios i-a vindecat rănile de sabie şi de foc al lui Hercule. În viaţa lui Apollonios din Tyana acest filosof pitagoreic din secolul 1 e.n. asista în templele lui Asclepios la felurite vindecări făcute de zeu. Bolnavii dormeau în templu după aducerea de jertfe şi libaţii şi visau remediile pentru bolile lor. Asclepiazii, descendenţi ai zeului Asclepios, vindecau orice boală prin :
- Ierburi şi poţiuni medicinale
- Otrăvuri
- Magie
Marc Aurelius împărat roman mulţumea zeilor pentru faptul că în vis i-a arătat ce leacuri să ia pentru boala lui. Şi s-a vindecat. În opera lui Apollonios din Tyana zeul Asclepios vindeca :
- Ftizia
- Hidropizia
- Orbirea
- Febra
- Arsuri
- Răni de sabie şi multe alte boli
Se mai spune că asclepiazii puteau să facă baie în apă clocotită fără să se ardă sau să moară. Lui Asclepios bolnavii îi aduceau ca jertfă un cocoş alb.
Deci zeii cunosc corpul omenesc, sufletul, mintea, bolile dar şi remediile pentru ele. Ei au şi puterea să o facă ! Iată de ce Asclepios le apărea oamenilor în vis arătându-le remediile pentru bolile lor. El avea puterea să o facă. Dar mai intervin două aspecte :
- Bunătatea
- Pronia
Sallustius spune că zeii sunt buni şi ne ajută mereu. Platon ne spune că zeii sunt alipiţi binelui, iar Corpus Hermeticum ne spune că zeul este bun sau că el este binele absolut şi imuabil. Astfel zeul iubeşte omul, îl ajută. Zeul este şi proniantor adică purtător de grijă. Pe cei buni care se închină zeilor, aceştia îi ajută deoarece zeii vor ca omul să aibă un trup sănătos, un suflet curat şi pios şi o minte dezgheţată şi tăioasă. Aşadar zeii ştiu, pot şi poartă de grijă omului deoarece ei sunt buni.
2. Atragerea proniei divine
Există două lumi diferite :
- Zeii cu bunătatea lor
- Oamenii cu neajunsurile lor
Bunătatea vibrează doar în prezenţa bunătăţii, faptelor bune, iubirii, virtuţii, dreptăţii. Pentru ca un om să atragă pronia divină trebuie să facă două aspecte :
a) să-şi cureţe sufletul de orice răutate
În acest sens el trebuie să se comporte ca zeii :
- Să fie bun cu semenii şi zeii
- Să iubească
- Să fie evlavios
Sufletul este atacat de dorinţe şi de patimile noastre. El trebuie curăţat ! Cum ?
- Prin ablaţiuni
- Prin botez
- Prin libaţii
- Prin jertfe
- Prin ceremonii sacre
- Prin dragoste faţă de tot ce ne înconjoară inclusiv oameni sau zei
După curaţarea sufletului derăutate apare al doilea aspect.
b) împăcarea cu zeul sau atragerea proniei divine
Omul face un legământ cu zeul, îi oferă ceva ! Sallustius spune că sacrificiile sunt cuvinte vii. Ele atrag pronia divină umplând golul dintre viaţa omului şi viaţa zeului printr-o jertfă de animal adică tot o viaţă. Această viaţă jertfită zeilor se face pentru sufletul iraţional din noi care ne-a îndemnat la păcate şi pentru a ne curăţa sufleteşte. Tot jertfa reprezintă calea de atragere a proniei divine, cheia la care rezonează un zeu ! Taina zeilor o constituie jertfa adusă pentru aceştia. Această jertfă trebuie însoţită de un suflet curat, pios, temător de zeu. Jertfa reprezintă cuvântul viu cu care se atrage un zeu, noul legământ om-zeu ! Jertfa este însoţită de rugăminţi, libaţii, botez, ablaţiuni, ceremonie sacră. Aceste lucruri atrag pronia divină care poate :
- Vindeca bolile prin atragere a puterii zeieşti
- Înlătura blesteme, farmece şi vrăjitorii prin punerea sub protecţia zeului
- Aduce sănătate pentru trup, linişte pentru suflet şi evlavie pentru zei şi pentru minte , toate fiind daruri ale zeilor
Şi vrăjitoarele lucrează cu jertfe, dar ele lucrează şi cu spirite neevoluate şi malefice. Cuvântul capătă forţă prin jertfă. El se materializează. Pentru a înlătura un blestem trebuie să te adresezi divinităţii superioare : zeilor. Lor le aduci jertfă şi libaţii iar ei îţi dau protecţie, sănătate şi fericire. Zeii sunt mai puternici decât spiritele neevoluate din Tartar. Ei iubesc omul şi îl pot ajuta. Spiritele neevoluate vor doar slavă deşartă. Ele urăsc omul. Fac totul la comandă şi n-au putere în prezenţa zeilor.
Vrăjitoarele lucrează cu spiritele neevoluate : daimoni negrii, erinii, draci, diavoli, vampiri energetici etc.
Adepţii zeilor lucrează cu spirite evoluate, divine şi luminate : zei, îngeri, daimoni socratici etc.
Legământul om – erinie – jertfă.
Legământ om – zeu – jertfă şi suflet curat.
Eriniile sunt generatoare de boli, zeii sunt generatori de sănătate. Zeii pot să ne vindece şi fac acest lucru din iubire. Faceţi legăminte cu ei, aduceţi-le jertfă, rugaţi-vă lor. Ei vă vor ajuta. Fericirea şi sănătatea vor intra în viaţa familiilor dumneavoastră. Nu uitaţi : zeii sunt buni şi ne ajută mereu ! Ei ne vor binele. Iubiţi-i !
În articolul următor vom vorbi despre taina materializării şi dematerializării adică a stăpânirii materiei. Zeii au acest dar deoarece ei se pot transforma în oameni în vârstă sau diferite animale : taur, lebădă, şarpe etc.

caietul hierofantului 4 - cai de comunicare cu zeii - visele 2

2011-01-15T20:11:00.000+02:00

Am văzut în articolul precedent că visele sunt trimise fie de la Zeus, fie de la daimonii buni sau socratici, fie de la cei răi sau erinii. În articolul de faţă vom analiza vise moderne trimise de zei oamenilor care cred în ei şi îi percep ca pe nişte fiinţe vii, eterne, divine care ajută omul credincios şi bun. Din visele care urmează să le expunem am exclus persoanele care le-au visat pentru a păstra anonimatul lor. Toate aceste vise sunt reale iar acest fapt dovedeşte prezenţa, manifestarea, puterea şi pronia zeilor. Zeii există şi sunt fiinţe de lumină, divine care cunosc cele omeneşti şi cele viitoare. Ei acţionează şi astăzi pentru a întări şi răspândi credinţa în ei. Zeii purced din Demiurg care este bun şi sunt alipiţi binelui pe care îl împart oamenilor. Trebuie spus că esenţa religiei antice este comuniunea omului cu zeul, transformarea sufletului celui virtuos după moarte în zeu, purificarea lui, dobândirea nemuririi şi participarea la planul divin al celor Preaînalţi.
În articolul de faţă vom vorbi de vise benigne sau benefice date în zilele noastre celor pioşi de către zei, daimoni socratici şi îngeri. Vom analiza trăirile celor care le-au visat în somn şi ce impresie sau impact le-au lăsat celor în cauză. Dar să analizăm câteva vise din zilele noastre visate de oameni obişnuiţi care cred în zei şi sunt influenţaţi de către ei. Le vom comenta pe rând. Ele vor demonstra că zeii există şi se pot manifesta şi astăzi, iar visele reprezintă căi de comunicare cu cei Preaînalţi.
Vise benigne trimise de zei oamenilor – azi
1. Hera
Toate visele sunt autentice. Ele au fost culese de la diverşi oameni care au dorit să-şi păstreze anonimatul. Dar să prezentăm visele...
„ Azi am visat-o pe Hera. Ea mi-a apărut în vis sub formă de bătrânică. În vis m-am apropiat de ea şi am sărutat-o. Mi-a zis : - Îţi mulţumesc că te gândeşti la noi ! – „
În vis persoana respectivă a simţit o stare de pace, beatitudine şi fericire. El s-a apropiat de bătrânică pe care a recunoscut-o mental ca fiind Hera. Plin de evlavie a sărutat-o, iar zeiţa i-a transmis acel mesaj. În visele date de zei oamenii care le visează au o senzaţie de bine, de pace, de bucurie şi de ataşament faţă de zei. Ei se apropie de zei, se hrănesc cu înţelepciunea lor şi vor ca acel vis să nu se mai termine. În visul cu pricina persoana care l-a avut s-a simţit atras de zeiţă. Zeii fiind buni emană şi în vis bunătate, pace, iubire. Ei cunosc stările psihice ale oamenilor şi le amplifică în bine. Ei sunt buni. Ei posedă cunoştiinţe antice şi le dezvăluie celor în cauză. Dar să analizăm şi alte vise date de zei oamenilor astăzi.
2. Zeus şi Hera – lupi
Zeii se pot metamorfoza în fel de fel de animale. Iată visul :
„Azi l-am visat pe Zeus. Apoi am visat-o şi pe Hera. Ceea ce mi-a atras atenţia la ei au fost ochii lor. Erau fantastici, mari, blânzi, reprezentând inteligenţă şi gravitate. În vis Zeus mi-a zis : - Dintre toţi numai noi avem curajul de a critica Biblia lui Adonai . – Apoi Zeus şi Hera s-au transformat în lupi. Aveau aceeaşi ochi mari expresivi. „
Persoana în cauză s-a trezit cu o stare de fericire. Zeii i-au comunicat acel straniu mesaj. Ce a frapat au fost ochii lor care iradiau bunătate, pace, înţelepciune. Apoi acel mesaj straniu. Cert este că zeii vor ca oamenii să fie eliberaţi de frici şi temeri religioase, dogme absurde şi închinare la cer. Mesajul înseamnă că zeii ne vor binele. Ei sunt dincolo de puterea noastră de cunoaştere şi vor ca noi să fim liberi. Iată semnificaţia acelui vis. Ei ne vor liberi ! Nicio fiinţă din univers nu trebuie adulată stând în genunchi sau aplecându-ne cu faţa la pământ înaintea ei. Dacă este bună trebuie respectată. Doar babele se închină la ea !
3. Icoana Demetrei
Acest vis l-a avut o persoană care are în casă o pictură de lemn a zeiţei Demetra. El a avut un vis straniu. Iată-l :
„Se făcea că am visat chipul Demetrei zugrăvit pe icoana ei. Ea era aşa cum o am pictată, blondă, cu ochii albaştrii înconjurată de spice de grâu. Ulterior am observat pe icoană foarte mult sânge. Urme de sânge. Sângele i-a cuprins chipul. Nu ştiam ce înseamnă acest fapt. M-am trezit răvăşit. „
Zeii cunosc viitorul. Ceea ce a vrut să simbolizeze visul aveam să aflu mai târziu de la persoana în cauză. Ea mi-a spus că în seara aceea ( ulterior visului ) a văzut filmul Agora şi a urmărit şi scena distrugerii Serapeumului din Alexandria de către creştini. Tâlcul visului este următorul : dârele de sânge sunt lacrimile zeilor pentru templele şi statuile dărâmate de creştini. Ele dovedesc veridicitatea filmului Agora care a prezentat distrugerea Serapeumului. Cert este că zeiţa egipteană Maat spunea că : „ eu slăvesc toate altarele şi toţi zeii. „ .
Să ne conducem pe calea toleranţei şi umanismului. A bunăstării şi dragostei. Să respectăm toate religiile şi toate fiinţele divine şi să nu mai punem dogmele deasupra oamenilor. Să nu mai ucidem în numele credinţei pentru că nici o fiinţă divină responsabilă, cerească nu cere acest lucru. Războiul e dorit doar de spirite neevoluate care ne vor răul ! Dar să continuăm analiza viselor
4. Zeiţa Demetra şi cartea fermecată
Zeii sunt tributarii cunoaşterii. Ei au învăţat oasmenii ştiinţele lor cele mai bune. Iulian spunea că Asclepios ne vindecă trupurile, că Hermes şi Atena ne dă darul elocinţei şi al înţelepciunii, că Hefaistos ne dă darul meşteşugurilor etc. Acest vis demonstrează că zeii sunt aşadar tributarii cunoaşterii. Dar să prezentăm visul aşa cum ne-a fost el relatat.
“ Se făcea că am pătruns în cosmos şi am visat-o pe zeiţa Demetra. Era blondă cu ochii albaştrii. Ea stătea pe un tron şi ţinea în mână o carte. M-am apropiat fără frică de ea. I-am atins cu mâna mea mâna ei dalbă. Ea îmi citea ceva din aceea carte. M-am simţit foarte bine. Totul era învăluit în pace. M-am trezit plin de fericire şi respect pentru zeiţă. “
Visul demonstrează pronia zeiţei Demetra şi cunoaşterea pe care aceasta o stăpâneşte şi era cuprinsă în aceea carte misterioasă.
5. Templul din curte
Acest vis a fost relatat tot de o persoană care s-a bucurat de pronia zeilor. Ei îi relatau lucrurile viitoare. Iată visul :
“ Azi am visat că eram îmbrăcat în togă şi oficiam o slujbă în cinstea zeilor într-un templu care răsărise în curtea mea. Eram fericit. În vis se vedeau patru coloane de marmură albă unite de un acoperiş alb. Eu beam dintr-o cupă de libaţii. În spatele meu era foarte multă lume. La sfârşit am împărţit asistenţilor hrana zeiţei Demetra – pâinea. “
Iată tâlcul acestui fapt :
- La scurt timp am citit despre persoana respectivă că a pus pe blog o variantă modernă a unei slujbe în cinstea zeilor.
- De asemenea în vara anului 2010 persoana respectivă, îmbrăcată în togă a filmat o slujbă în cinstea zeilor.
- A postat ulterior filmul pe net.
- În film persoana în cauză rupea pâine în cinstea zeiţei Demetra.
- Filmul se află pe youtube.com şi se deschide tastând invocarea zeilor.
Timpul urmează să-i dea şi alte semne de la zei.
6. Leul divin
Zeii pot apărea în vis şi sub formă de animale. Pentru zei ei pot fi visaţi sub formă de lei sau tigrii. Pentru daimonii buni sub formă de pisici. Iată un vis spus de o persoană care crede în zei. În vis ei nu i-a fost frică de animalele pe care le-a visat. Ştia mental că sunt zei.
„ Se făcea că eram undeva la ţară şi călăream un leu blând. Acesta era foarte voios, iar eu eram foarte fericit.”
7. Zeiţa Artemis şi templul din oraş
Unele vise pot fii premonitorii. Ele anunţă ceea ce urmează să se întâmple. Noi nu cunoaştem viitorul şi nu ştim căile sacre ale zeilor. Iată un vis despre viitor. El poate să se întâmple sau nu în timp real. Iată visul :
„ Azi am visat că eram în anul 2200 în viitor. Eram în Bucureşti la Piaţa Muncii pe şoseaua Mihai Bravu. În locul magazinului Eureko – Mega Image era un templu al zeiţei Artemis. M-am închinat în faţa templului şi am intrat înăuntru.Era un hol lung plin de uşi şi pe stânga şi pe dreapta. Am deschis o uşă şi am intrat. În prima cameră, aşadar, am văzut o fată superbă cu ochii verzi de care m-am îndrăgostit. Ea mi-a spus că crede în zei. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am sărutat. Totul a fost feeric.”
Tâlcul :
- Zeii pot să le dea celor care cred în ei consoarte.
- Acestea pot fii ca ei adică să creadă şi ele în zei.
8. Urarea de Anul Nou.
Alteori zeii pot trimite şi mesaje de felicitare. Iată unul nostim :
„ Azi am visat un calendar pe 2011 galben cu lunile anului scrise cu maro. Într-un colţ erau desenate statuile zeiţelor Hera, Demetra, Artemis, Afrodita, dar şi a lui Zeus. Ele parcă erau vii şi făceau cu mâna. Se repetau lunile septembrie, octombrie, noiembrie. Scria : 5.12.2011. „
Cel în cauză s-a trezit plin de fericire. Un gest frumos de la zei care sunt vii şi sensibili la problemele oamenilor.
9. Laserul zeilor
Visele pot arăta viitorul. Iată un vis al unui credincios în zei care poate fii vindecat de către ei. El nu vede cu ochiul drept. Dar să vedem visul :
„ Se făcea că am visat un zeu care m-a privit şi a îndreptat un obiect spre ochiul meu drept cu care nu văd. Din el a ieşit un fascicol de lumină care mi-a scanat ochiul. M-am simţit bine. M-am trezit foarte bine dispus.”
Împăratul Marc Aurelius spunea în cartea sa că le mulţumeşte zeilor pentru faptul că i-a arătat în vis remediile pentru bolile sale. Acestea sunt numai o parte din visele culese de noi în anul 2010. Ele demonstrează că zeii există, că ei pot da şi astăzi vise oamenilor, că ei ocrotesc oamenii, că ei pot comunica inclusiv mesaje în şi prin vise. Credeţi în zei ! Ei există ! O lume minunată vi-i se va deschide ! Merită ! Lumea zeilor şi a sferelor.

caietul hierofantului 3 - cai de comunicare cu zeii - visele 1

2010-12-19T18:32:00.000+02:00

Visele pot reprezenta căi de comunicare cu zeii şi cu puterile superioare. Platon vorbeşte despre rolul visurilor în comunicarea zeilor cu oamenii. Acestea sunt date de daimoni, mijlocitori între zei şi om. Să vedem fragmentul : „ Şi care ar fi puterea lui ? Aceea de a tălmăci şi de a împărtăşi zeilor cele omeneşti şi oamenilor cele ale zeilor : rugile şi jertfele aduse de unii, poruncile date de ceilalţi, precum şi răsplăţile jertfelor. (...) Zeii nu au de a face nemijlocit cu oamenii, ei nu se apropie şi nu stau de vorbă cu ei, nici în trezie, nici în somn, decât prin mijlocirea naturii daimonice.”
Există vise de la zei ? Anticii susţineau că da ! O altă variantă a originelor viselor o dă Homer în Iliada cântul I. El spune că : „ visele vin de la Zeus ! „
Pentru început să analizăm trei vise antice date de zei diverşilor oameni şi apoi să vedem în contextul actual dacă mai sunt vise de la cei Preaînalţi.
1. Visul lui Hercule
Sofocle l-a visat pe Hercule care i-a indicat în vis un hoţ care-i furase din templu un vas de aur. „ După ce s-a furat din templul lui Hercule un vas din aur masiv, i-a apărut în vis însuşi divinul erou spunându-i numele făptaşului. A mers în Areopag şi a povestit totul. Areopagiţii porunciră ca cel indicat de Sofocle să fie prins, iar în timpul anchetei acesta şi-a mărturisit fapta şi a înapoiat vasul. Acel templu a fost numit Hercule Denunţătorul.”
2. Grija faţă de un sclav
În opera Saturnalia se povesteşte că în anul 264 un stăpân a pus ca un sclav de-al său să fie maltratat la circ de faţă cu mulţimea. Zeus i-a avertizat prin vis pe senatori că gestul nu i-a fost pe plac. „ În anul 264 de la întemeierea Romei un oarecare Antronius Maximus a purtat prin circ pe unul din sclavii săi, după ce-l biciuise şi-l legase la un stâlp de spânzurătoare. Jupiter mâniat îi porunci în vis unui oarecare Aunius să vestească Senatul că fapta asta plină de cruzime nu i-a fost pe plac. Aunius tăinuind porunca , fiul său muri subit. Atunci el însuşi fu cuprins de o slăbiciune care îi slei tot corpul. În cele din urmă, la îndemnul prietenilor, fu transportat cu lectica la Senat unde dezvălui cele întâmplate. Nici nu isprăvi bineşi, recăpătându-şi sănătatea, ieşi din Senat pe propriile-i picioare.”
3. Visul lui Hanibal
Hanibal a furat o coloană de aur din templul Junonei. Noaptea a visat-o pe zeiţă care l-a ameninţat că va face să-şi piardă vederea dacă nu înapoiază obiectul furat.
„Coelius scrie că Hanibal, când a vrut să ia coloana de aur din templul Junonei din Licinium, vrând să verifice dacă era din aur masiv sau doar aurită a sfredelit-o, convingându-se că era din aur a dispus să fie luată. Dar Junona i-a apărut în vis avertizându-l să nu facă asta şi ameninţându-l că dacă o va face va avea ea grijă ca el să-şi piardă ochiul cu care mai vedea. Ca om deştept ce era, Hanibal nu a nesocotit acest avertisment.”
De asemenea, se spune, că o fetiţă din Roma antică, a visat-o pe zeiţa Victoria care i s-a plâns în vis că templul ei este în paragină. Fetiţa s-a dus la Senat, a povestit visul, iar senatorii au dispus să fie reparat templul zeiţei Victoria.
Deci Puterile Superioare pot trimite vise premonitorii aleşilor lor oferindu-le fel de fel de informaţii. În articolul de faţă vom încerca să descifrăm visele despre lumea antică, zei, oraşe sau alte lucruri ! Totuşi sunt două feluri de vise :
a) Benigne sau de la Puterile Superioare – zei, daimoni socratici, îngeri.
b) Maligne – sau de la Puterile Tartarului – erinii sau daimoni negrii
În primul rând este bine de analizat cine trimit visurile şi în ce scop !
A) Visurile benigne :
Sunt trimise de zei, daimoni socratici sau chiar îngeri.
1. Senzaţii în vis
Visele benigne se caracterizează în general prin senzaţia de bucurie, pace, fericire şi beatitudine. În vis reprezentanţii care le trimit iradiază lumină şi bunătate. Alesul nu se sperie pe cei pe care îi visează. El caută să se apropie de ei, să-i atingă şi să afle noi informaţii. Aceştia pot emana : căldură, linişte sufletească, bucurie, pace. Oamenii sunt fericiţi în vis şi doresc să comunice cu aceste fiinţe divine. Ei nu-şi mai pun bariere emoţionale şi de gândire de nici un fel. Se simt bine în preajma lor şi vor ca visul să nu se mai termine. Eşti învăluit în iubire pentru că zeii sunt iubire.
2. Mesajul transmis
În vis Puterile Superioare ne pot transmite fel de fel de mesaje. De regulă ele se axează pe transformarea noastră lăuntrică şi pe atragerea noastră pe o cale divină. Ele transmit mesaje de pace, de afirmare a virtuţilor şi de facere de bine. Niciodată mesajele divine nu ne vor speria sau nu ne vor face să ne exacerbăm patimile. Ele pot conţine mesaje de avertizare :
- Să nu faci acest lucru
- Să ai grijă la duşmani : când visezi câini negrii
- Să nu te afunzi în păcat : când visezi apă, femei goale sau făcând dragoste
Pot de asemenea să conţină informaţii banale :
- Un scor de fotbal
- O întâlnire cu un om de stat etc
3. Formele pe care reprezentanţii divini o pot lua în vis
Ei pot lua diverse forme :
a) Forme de animale :
- cai : îngeri
- pisici – daimoni buni
- lei, tigri –zei
Important este că cel care îi visează sub formă de animale nu se sperie de ei. Fiinţele acestea emană în vis bunătate şi pace.
b) Forme umane
- Iisus – lumină divină
- oameni în alb – îngeri
- figuri de zei – zei
- oameni impunători – eroi
Ei iradiază blândeţe şi lumină.
4. Tipuri de vise
a) Lăcaşe de cult
Oamenii pot visa : biserici, temple, sanctuare, oracole, pagode.
Omul se simte atras de aceste locuri divine şi se împărtăşeşte cu noua lui stare. Este un semn că divinitatea îl iubeşte şi îl protejează. Tot ce simte în vis este pace şi bucurie.
b) Perioade istorice
Oamenii pot visa :
- Secvenţe din Imperiul Roman – vise de la zei
- Secvenţe din Israelul antic sau din ţări creştine – vise de la îngeri
- Secvenţe din istoria Tibetului – vise tibetane.
În plan paranormal Puterile Superioare au acces la Memoria Istorică Universală – Memoria Akashă. Practic fiecare epocă istorică este înregistrată în această Memorie Universală. Zeii sau îngerii nu fac decât a pune secvenţe din această Memorie în visele aleşilor. Scop : întărirea credinţei alesului respectiv. De exemplu, un adept al zeilor, care s-a stabilit în U.S.A. şi care are un site de promovare a zeilor greci a spus că a aderat la religia antică când l-a visat pe zeul Apollo !
c) Secvenţe din Imperiul Roman
Oamenii pot visa : o luptă de gladiatori, un amfiteatru sau un monument antic, legionari romani, senatori romani, oraşul antic Roma, temple, sanctuare, basilici antice, şcoli şi case antice. Omul are acces prin vis datorită zeilor la această Memorie Universală care a înregistrat toate epocile istorice din toate timpurile.
d) Zei şi eroi – 2
Zeii şi eroii pot lua forme umane. Oamenii pot visa chiar :
- Zei antici : Zeus, Hera, Afrodita, Atena, Poseidon, Demetra etc.
- Eroi antici greci : Hercule.
5. Semnificaţia viselor
Visele pot fi premonitorii. Oamenii pot visa :
- Cărţi : înseamnă că vei cumpăra o carte despre antichitate sau vei afla o informaţie despre Imperiul Roman sau despre epoca istorică care te preocupă.
- Oraşul Roma : poţi vedea un film despre Roma antică sau poţi scrie despre Roma şi zeii antici.
- Împăraţi romani : te poţi întâlni cu oameni de stat importanţi care să te ajute în demersurile personale
- Sesterţi, aur : vei primi o sumă de bani sau o veste bună de colaborare cu cineva.
Ceea ce contează este fericirea omului în vis şi senzaţia lui psihică de bine. Zeii ca şi daimonii socratici vor ca oamenii să rămână cu aceleaşi preocupări despre mitologia şi religia antică. Ei îi dau periodic alesului astfel de vise „istorice” pentru a-i menţine interesul pentru antichitate şi pentru a-i demonstra că zeii chiar există ! Oamenii pot visa :
- Ruine de temple
- Case romane
- Împăraţi romani
- Temple reconstruite
Dar aceste vise vor fi analizate ulterior ! Zeii există şi comunică cu oamenii prin vise ! Cert este că în lumea antică existau şi tălmaci de vise ! În partea a doua vom analiza vise despre zei din perioada modernă şi vom analiza explicarea lor. Nu în ultimul rând vom analiza şi alte stări pe care le trăieşte persoana care visează zei în vis şi puteri de la Nemuritori.
Pe curând ! Credeţi în zei ! Ei există !

caietul hierofantului 2 - curajul de a mai crede in zei

2010-12-15T19:58:00.000+02:00

Sunt păgân şi sunt mândru de acest fapt. Dar oare câţi păgâni sinceri au curajul de a mai crede în zei : de la cei nordici, până la cei egipteni şi greco-romani. Câţi din ei pot sparge clişeele lumii în care trăiesc care merg pe denigrare, segregarea şi discriminarea acestora.
Dacă un om scrie despre zei este ok, dar dacă mai crede în zei ca în nişte fiinţe vii, divine care pot fi invocaţi şi care ajută pe cel în cauză declanşează oprobiul mulţimii „culte” sau a liderilor religioşi ai ţărilor respective. Cât timp crezi că ei sunt personaje de basm eşti ok. Atunci când te rogi lorca unor fiinţe vii, divine nu mai eşti ok. Dar de ce fiinţele divine ale unei religii majoritare din secolul nostru există şi alte fiinţe divine ale vechilor religii antice nu există !? De ce să credem în porumbelul de foc al duhului sfânt şi nu şi în ploaia de aur a lui Zeus ?! Care este criteriul prin care nişte fiinţe divinedevin personaje fictive sau reale ? Dacă mii de ani oamenii din vechime au crezut în Zeus, Osiris, Astarte ce îi împiedică să-i redescopere şi azi ? Dacă zeii antici erau nemuritori şi buni ce îi împiedică să existe şi astăzi şi să se manifeste, având în vedere esenţa lor nemuritoare şi bună conform scrierilor antice. Tot ce este nemuritor nu piere şi nu se transformă. El există în veşnicie, deci există şi astăzi ! De ce zeii hinduşi există de mii de ani şi sunt veneraţi în temple iar zeii greco-romani n-ar exista şi ei astăzi ? Oare zeii hinduşi au fost mai norocoşi că nu le-au distrus oamenii templele, că nu le-au cântat prohodul sau că nu au fost transformaţi în personaje de basm decât omologii lor nemuritori din Grecia Magna ?!
În lumea antică existau vestigii, morminte şi temple ale eroilor care au trăit cândva pe pământ şi care au fost ridicaţi la cer. Pentru ce mormântul lui Hercule e fictiv iar cel al lui Solomon real ?! Dacă zeii antici sunt nemuritori ei pot exista şi astăzi ! Nimeni, în afară de fanaticii religioşi, nu le-a anulat prezenţa, nu le-au anulat puterile şi nu au fost trecuţi în nefiinţă .
Ziarul grecesc Hestia relata în 1940 că în autobuzul care lega Atena de Eleusis s-a urcat o bătrânică. Când autobuzul a ajuns în dreptul sanctuarului din Eleusis el s-a oprit brusc, iar bătrânica a dispărut într-o aură de lumină. Călătorii au comentat miraţi : s-a întors Demetra !
Alt argument că zeii sunt eterni şi se manifestă şi azi pot fi visele care vin de la zei. Un adept al zeilor poate să viseze chiar zei care să-l îndrume oferindu-i informaţii utile. De exemplu, un adept al zeilor, care s-a stabilit în U.S.A. şi care are un site de promovare a zeilor greci a spus că a aderat la religia antică când l-a visat pe zeul Apollo ! Şi multe alte exemple neştiute de acest gen există atât în lume cât mai ales în Grecia. Spun acest lucru deoarece în Iliada se spune că visele vin de la Zeus ! Deci zeii antici există şi astăzi şi se pot manifesta şi astăzi mai ales în vis. Acum să vorbim despre curajul de a mai crede în zei !
Religiile antice încă mai pot fi înviate astăzi dacă adepţii acestora cred în acest fapt. Religiile antice încă mai au cărţi de cult nedistruse de timp sau de mâna omului în care se prezintă imnuri sacre, rugăciuni, cum se pot oficia jertfele şi chiar libaţiile. Dacă un adept al zeilor îi iubeşte pe cei Nemuritori şi vrea să le reînvie cultul adorându-i atunci trebuie să şi-l asume ca un tot şi să oficieze şi ceremoniile sacre cu pietate şi evlavie. În acest sens un adept al zeilor trebuie să se roage lor, să creadă în pronia lor divină, să le vorbească oamenilor despre bunătatea lor, să le înalţe imnuri de slavă, să le oficieze jertfe şi libaţii conform scrierilor sacre şi să ducă o viaţă în lumină şi virtute. Totul trebuie asumat de adeptul zeilor şi nimic nu trebuie omis. Pentru că oamenii au nevoie de zei şi nu invers. Ei sunt buni şi ajută mereu oamenii pioşi şi buni. Este necesar să se îndeplinească şi ritualurile sacre nu doar să se citească rugăciuni deoarece Sallustius spunea că sacrificiile sunt rugăciuni vii, iar ele reprezintă calea de atragere a proniei divine. El spune : zeii reprezintă viaţa, oamenii reprezintă şi ei viaţa, iar calea care uneşte acest tot o reprezintă tot o viaţă, adică o jertfă de animal pentru partea iraţională din noi cu care păcătuim ! De asemenea Sallustius spunea să le oferim zeilor o zeciuială ca dar pentru natura pe care au creat-o şi de care au grijă ! Platon spunea că religia implică rugăciuni şi jertfe din partea oamenilor pentru zei şi răsplată pentru jertfe şi porunci de la zei pentru muritori. Scopul final comuniunea oamenilor cu zeii şi cu duhul acestora care este Bonus Genius şi care este trimis în sufletele iniţiaţilor de către cei Preaînalţi conduşi de Zeus. Conştiinţa divină coboară chiar şi în cea umană ! Zeul Apollo spune prin oracolele sale că se bucură mai mult pentru un suflet pur decât de strălucitorul Olimp. În plan terestru are loc comuniunea oamenilor cu zeii prin trimiterea în sufletul omului a duhului zeilor : Bonus Genius. După moarte sufletul celui pur este purificat de partea muritoare trece de la eroi la daimoni şi ajunge la zei. Sufletul devine astfel un zeu, intră în alaiul zeilor şi participă la planul divin. El are trup şi suflet de zeu ! Puteri de zeu : poate trimite muritorilor chiar vise ! Ca spiritul lui Hercule când a descoperit unui filosof în vis hoţul care-i furase din templu un vas de aur ! Ce face Bonus Genius în plan terrestru :
- Învaţă pe iniţiat căile sacre ale zeilor
- Purifică sufletul de patimi
- Îi dă curaj să vorbească oamenilor despre zei şi căile lor sacre
Toate acestea se îndeplinesc dacă omul crede în zei, se roagă lor, le aduce jertfe şi libaţii, le închină imnuri de slavă. Dacă vă este frică să aduceţi jertfe zeilor, conform ritualurilor vechi, uitaţi-vă la armenii ortodoxi de rit vechi. Ei aduc jertfe lui Dumnezeu porumbei. Evreii aduc jertfe de Paşti lui Dumnezeu miei şi porumbei iar musulmanii aduc jertfe lui Allah mioare. Ceea ce este important aici este şi coming-out-ul adică recunoaşterea că eşti păgân, că crezi în zei şi că le aduci jertfe celor Preaînalţi ! Cu tot ce implică acest fapt : asumarea ritualurilor şi propăvăduirea în zei ! Suportarea inclusivă a invectivelor spuse de adversarii religiei tale.
Numai aşa te poţi numi preot al zeilorcelor Preaînalţi şi vei primi bunăvoinţa divină. Alt aspect este bunătatea fără margini a zeilor. Seneca spunea că dacă vrei să fii plăcut de zei trebuie să fii bun. Un adept al zeilor trebuie să aibă cunoştiinţele preoţilor auguri, bucuria preoţilor salii, inocenţa vestalelor şi curajul preoţilor flaminali. Cu cât un adept al zeilorva recunoaşte că crede în ei cu atât el va căpăta pacea lor şi va schimba lumea prin înţelepciune şi bunătate. Un adept al zeilor ştie că el trăieşte printre oameni şi pentru oameni. El ştie că flacăra divinităţii arde în sufletul fiecărui om. Ea poate să dogoare mai tare dacă omul este bun sau să se stingă dacă este rău. Pentru el un zâmbet adresat celui întristat, un fruct dat unui copil, un pahar de apă dat unui însetat face mai mult decât 10000 de rugăciuni şi mătănii. Faptele noastre bune făcute semenilor ne apropie de adevărata divinitate. Ele izvorăsc din iubire care este şi natura Creatorului. Faptele noastre rele, ura, mânia, răutatea, patimile repetate la infinit pun un zid între noi şi divinitate şi ne îndepărtează de ea. Lumina nu poate să stea alături de întuneric. Ea are altă vibraţie, trezeşte alte sentimente, aduce pace şi innobilează omul. Aceste rânduri sunt pentru toţi cei care se închină Adevăratului Creator, zeilor şi omului. Aveţi curaj să spuneţi că credeţi în zei. Vorbiţi tuturor despre existenţa, bunătatea şi pronia zeilor. Oficiaţi toate ritualurile sacre în văzul lumii asumându-vă rolul de preoţi ai zeilor. Credeţi în zei ca în nişte fiinţe vi de lumină care ajută în mod real pe cei care se închină lor mereu. Curăţaţi spiritul de patimi. Fugiţi de rău. Faceţi binele. Propăvăduiţi căile sacre ale celor Preaînalţi. Veţi fi blamaţi de oameni şi adoraţi de cei însetaţi de cunoaştere. Vi-i se va spune că sunteţi barbari, că zeii nu există, că ei au murit, că ei sunt diavoli şi multe alte defăimări şi calomnii spuse celor Preaînalţi ! Cu ce epitete vi-i se vor adresa :
1. Sunteţi păgâni
2. Sunteţi nebuni
3. Sunteţi satanişti
4. Sunteţi barbari
5. Zeii nu există
6. Zeii sunt morţi
7. Zeii sunt diavoli
8. Sunteţi trădători ai religiei oficiale
Vi-i se va argumenta că marii gânditori contemporani ai religiei majoritare au crezut în :
- Iisus pentru creştinism
- Allah pentru islam
- Dumnezeu-Iehova pentru mozaici
- Buddha pentru budişti
- Krişna pentru hinduşi etc
Vi-i se va spune în mod ironic că vremurile zeilor au trecut sau că cine sunteţi voi ca să vă închinaţi zeilor sau doar nu vreţi să reînviaţi cultul zeilor. Vi-i se va spune că templele zeilor sunt o ruină. Dacă vă este frică accesaţi site-urile păgânilor din alte ţări. De exemplu : www.ysee.gr sau www.hellenicgods.org sau www.isisoasis.org etc.
Dar mai este ceva !? Dacă vreţi să reînviaţi cultul zeilor veţi trezi teama celorlalţi deoarece :
- Voi propăvăduiţi că zeii există
- Că ei sunt buni şi ajută oamenii
- Că pot fi invocaţi şi astăzi
- Că puteţi oficia slujbe, jertfe şi libaţii zeilor
Frica lor este că voi veţi rescrie istoria oficială a zeilor spusă de adversarii lor. Faptul că voi îi prezentaţi ca buni, reali, divini care pot fi invocaţi şi astăzi va genera furie şi costernare din partea adversarilor. Aveţi curaj. Veţi fi discriminaţi pentru credinţa voastră în zei. Şi un ultim aspect. Dacă îi învăţaţi pe oameni să se roage cu cuvintele lor zeilor ca nişte fiinţe vii şi bune care ajută real pe cel care se roagă lor veţi crea panică. Aveţi curajul de a prezenta oamenilor rugăciunile sacre, cum se oficiază jertfele şi libaţiile, ce animale pot fi jertfite astăzi zeilor şi cum trebuie să vă purtaţi în faţa zeilor. Creaţi panică prin puterea exemplului şi informaţii. Ceilalţi se vor ruga şi ei la zei, le vor aduce jertfe şi libaţii şi vor face binele. Adversarii nu vor ca voi să ştiţi că zeii sunt buni, că ei pot fi făcuţi prin jertfe şi libaţii să vă îndeplinească dorinţele dacă sunt spuse de un suflet curat şi sunt bune. Ei vor să vă ţină încleştaţi în vechile tipare. Voi rescrieţi istoria, reînviaţi cultul şi vă închinaţi celor Preaînalţi. Acesta este pericolul pentru adversarii voştrii. Că îi priviţi pe zei ca fiinţe vii, bune cărora vă închinaţi respectând ceremoniile sacre. Ei nu sunt răi, ci buni. Credeţi în ei. Merită ! Pacea zeilor să fie cu voi ! Deveniţi o forţă ! Deveniţi preoţi ai zeilor ! Oamenii vor învăţa cum să se închine zeilor şi cum să-şi atragă pronia divină. Creaţi alternative. Deranjează ! Pe curând !

caietul hierofantului 1 - atacul crestin

2010-12-14T19:48:00.000+02:00

Atacul creştin

Sunt păgân şi sunt mândru de acest fapt. Dar ei nu te vor lăsa până nu te vor transforma. Îţi vor spăla creierii, te vor face să huleşti zeii şi să-l adori pe cel mort. Ei nu te vor lăsa până ce sfiinţi lor care au distrus minunata lume antică nu îi vei venera plângând la picioarele osemintelor lor. Nu vei fi liber. Vei fi robul lor. Orice preot te va face să plângi până în străfundul sufletului tău cerând milă, pocăinţă şi “iertare”. Crima ta : eşti păgân, erai păgân, te-ai închinat celor Preaînalţi. Ai adorat-o pe Demetra, ai ars tămâie zeilor şi ai proslăvit-o pe Hera ! Crima ta : l-ai atacat pe Chiril al Alexandriei care a omorât-o pe filosoafa Hypatia, te-ai închinat frumosului şi zeilor. Ai invocat Bonus Genius şi ai primit pacea zeilor în suflet. Ai visat zeii şi ai scris despre ei. Crima ta : ai atacat mizeria din creştinism şi i-ai învăţat pe oameni să fie liberi ! Dar hai să vedem atacul creştin…
1. Aşa-zisa spovedanie
Ei te vor face prin acest procedeu umilitor să le spui tot despre păcatele tale. Ei nu recunosc purificările din religia antică şi vor să le spui cele mai tainice lucruri : patimi ! Au ridicat la rang de patimă iubirea de adevăr şi critica raţională a preoţilor păcătoşi, a sfinţilor care au omorât păgâni sau au distrus temple antice şi toata mulţimea creştină care crede orbeşte ce li se spune de către mai marii lor. Dacă spui ceva la spovedanie te vor prinde ca într-un cleşte. Te vor înfricoşa cu iadul, cu focul veşnic şi cu ymoala care nu se topeşte. Sunt răi, sunt foarte răi. Te vor înlănţui cu canoane umilitoare care îţi vor măcina conştiinţa. Ce am făcut, vei spune ? Cum am putut să-i critic ? O să ard în iad. Asta vor ! Să nu fi liber şi să te chinuie. Dacă vei spune păcatele trupului îţi vor chinui viaţa. Vor inventa canoane, rugăciuni de exorcizare, slujbe, pelerinaje şi altele. Vei deveni legumă, docil căţel în mâna lor. Orice păcat spus va fi o săgeată în inima ta. Da, cred în zei, da, am păcate, dar zeii mi le-au curăţat.
2. Canoanele
Omul este liber, nu sclav al niciunei forţe. El nu trebuie să se închine cerului sau aşa zisului creator pentru că şi-ar transforma libertatea în umilinţă, veselia în întristare şi gândirea liberă în încleştare. Preoţii creştini te vor face să te simţi mic. Iţi vor ataca mândria, îţi va frânge credinţa în zei şi orgoliul. Tu omule eşti nimic, îţi vor spune. Trebuie doar să plângi, să-ţi rupi părul din cap şi să te rogi cu lacrimi de sânge unui dumnezeu groaznic care nu face nimic pentru oameni şi care se bucură de tânguierile acestora. El este stăpanul, iar noi suntem căţeluşii lui. Pe cel care nu îl ascultă la gheena cu foc cu el. Acesta este dumnezeu ?! Acesta este un tiran. O erinie ! Aşadar preotul :
- te va face să plângi
- te va face să te simţi ultimul om
- îţi va frânge libertatea
- îţi va frânge mândria
Şi îţi va da un canon !
Care :
- să-ţi arzi cărţile necreştine
- să citeşti “cuvântul” lui dumnezeu
- să te rogi “sfinţilor”
- să huleşti zeii
- să citeşti doar cărţi creştine.
Scopul :
Spălarea creierului – oiţă creştină ascultătoare.
3. Ameninţarea cu iadul
Un creştin, preot fiind, când vorbeşte cu un necreştin are tendinţa de a-l ameninţa cu iadul veşnic. El ştie că oricărui om îi este frică de foc. Ba mai inventează şi viermele care nu moare niciodată şi care îl roade de viu. Pentru înfrumuseţare şi sperietura celor slabi de înger a populat iadul cu draci care te bagă în cazanul cu zmoală ! Sulf, trupuri carbonizate, plânsete şi vaiete. Scop : înfricoşarea celor care nu cred în dumnezeu. Încreştinarea prin tortură psihică a oamenilor. Cea mai groaznică armă de tortură psihică inventată de om şi pusă pe seama divinitaţii este iadul veşnic. Îngerii care au inventat şi ei acest loc de torturănu pot fi buni, ci doar răi. Ei se hrănesc cu spaimele noastre, cu fricile noastre şi cu ignoranţa noastră. Ei închid adevărul şi îl lasă pe om să urle de frică. Dar în religia antică nu este aşa :
- Demetra îi dezvăluie omului soarta sa după moarte în celebrele Mistere din Eleusis
- În Tartar doar cei răi sunt chinuiţi, celelalte suflete trăiesc acolo
Creştinii vor trupuri calcinate ale păgânilor. Se hrănesc ca vampirii cu suferinţa oamenilor. Până şi sectele lor se hrănesc cu suferinţa oamenilor. Iadul este lanţul psihic care îl leagă pe om de creştinism. Dacă n-ar fi iad, n-ar exista nici un creştin. Ce bucurie pe dumnezeu să audă strigătele jalnice ale mulţimii. Ce tiran !
4. Transformarea zeilor în diavoli
În esenţă omului îi este frică de rău, de spirite rele, de vrăjitoare şi de karma rea. Ce mijloc de tortură mai perfectau inventat creştinii decât în a-i transforma pe zei în diavoli. La început n-au avut curaj să-i numească aşa pentru că ar fi încălcat legea veche şi ar fi fost daţi la lei. Le distrugeau doar statuile. Apoi orice creştin a învăţat că toţi zeii sunt diavoli. Ce lovitură de maestru. Ce tortură psihică. Ei au creştinat prin sabie : omorând preoţii antici şi distrugând templele. Ei au creştinat prin tortură psihică : au declarat că toţi zeii antici sunt diavoli ! Neînţelegând divinităţile antice şi neavând duhul zeilor asupra lor care să-i înveţe căile sacre le-au denigrat neîncetat. Întrebare : Ce vină a avut Demetra că a instituit Misterele din Eleusis şi i-a dat omului iniţiat în tainele ei darul de a nu fi înfricoşat de moarte ? Creştinii i-au îndemnat pe barbarii lui Alaric să distrugă sanctuarul din Eleusis ! Atacul împotriva zeilor nu s-a oprit aici :
a) Afrodita
Zeiţa Afrodita a fost denigrată de creştinipe motiv că ar fi încuviinţat orgii în templele sale. Absolut fals !
b) Asclepios
Zeul medicinii a fost denigrat că vindecă cu ajutorul magiei şi a dracilorşi că în interiorul templelor sale sunt şerpi vii. Pentru a li se extrage veninul folosit la poţiuni medicale.
c) Dyonisos
A fost acuzat că este iniţiatorul orgiilor bahice
d) Zeii şi zeiţele
Că se culcă cu oamenii uitând scopul acestui fapt : crearea eroilor care să-i scape pe oameni de rele.
5. Amestecul religiilor
Pentru a-i converti pe adoratorii zeilor, creştinii au amestecat voit religii necreştine rele cu cele necreştine bune corupându-le pe toate ! Ei l-au identificat pe Zeus Cu Baal, Moloch care practicau sacrificii umane. Totul este un fals grosolan. Macrobius vorbeşte în Saturnalia cum Zeus i-a luat apărarea unui sclav pedepsit pe nedrept în arenă. De unde sacrificii umane la Zeus ?! Alteori se acuză zeiică practicau vrăji, dar acest fapt este inexact sau făcut pentru a ajuta oamenii. Afrodita a transformat o statuie în fată. Ele aveau un rol benefic sau educativ. Parcă dumnezeu nu masacra “educativ” populaţii întregi !

rugaciuni catre zei

2010-07-04T16:56:00.000+03:00

Rugaciune catre Demetra :
Slava tie iti zic lumina lumii
Slava tie iti zic bucuria zeilor
Slava tie iti zic mama pamantului
Slava tie iti zic ocrotitoarea oamenilor
Slava tie iti zic ocrotitoarea caminelor
Slava tie iti zic craiasa holdelor
Slava tie iti zic mama Persefonei
Slava tie iti zic mama Demetra
Bucuriile -
Bucura-te mama Persefonei
Bucura-te mama oamenilor
Bucura-te al nostru ajutor
Bucura-te tu zana a pamantului
Bucura-te tu instauratoare a Misteriilor
Bucura-te tu izbavitoare a mortii
Bucura-te tu stingatoare a patimilor
Bucura-te tu liniste a sufletelor
Bucura-te tu dulceata a limbilor
Bucura-te tu pazitoare a virtutii
Bucura-te tu craiasa a holdelor
Numele tau trai-va in veac !
31.12.2009

002 . Rugaciune a lui Apollo :
Slava tie iti zic craiul Muzelor
Slava tie iti zic delianule
Slava tie iti zic lumina lumii
Slava tie iti zic ocrotitorul caminelor
Slava tie iti zic bucuria zeilor
Slava tie iti zic ocrotitorul oamenilor
Slava tie iti zic stingatorul patimilor
Slava tie iti zic balsamul trupurilor noastre
Slava tie iti zic Soarele dreptatii
Slava tie iti zic domnul muzicii
Bucuriile -
Bucura-te tu fiu al Letei
Bucura-te tu izbavitorul oamenilor
Bucura-te tu al nostru grabnic ajutor
Bucura-te tu omoratorul sarpelui Pithon
Bucura-te tu alungator al intunericului
Bucura-te tu alungator al patimilor
Bucura-te tu vestitor al luminii
Bucura-te zeu al dreptatii
Bucura-te principiu al luminii
Bucura-te izvor al bucuriei
Bucura-te tu instaurator al profetiilor
Bucura-te tu vestitor al viitorului
Bucura-te tu alinator al sufletelor
Bucura-te tu crai din Delphi
Bucura-te tu zeu de lumina
Bucura-te tu stingator a patimilor
Bucura-te tu ulei sfant al nostru
Bucura-te tu liniste a sufletelor
Bucura-te tu dulceata a limbilor
Bucura-te tu pazitor al virtutii
Bucura-te tu crai de lumina
Bucura-te tu margaritar al zeilor
Bucura-te tu doctrinar al zeilor
Bucura-te tu alungator al tristetii
Bucura-te tu medic al sufletelor
Bucura-te tu soare al umanitatii
Bucura-te tu crai al destinului
Bucura-te tu medicament al trupului
Bucura-te tu pavaza a sufletului
Bucura-te tu distrugator al pacatelor
Bucura-te tu comoara zeiasca
Bucura-te tu parinte al celor piosi
Bucura-te tu zeu al medicinii
Bucura-te tu crai al cunoasterii divine
Numele tau trai-va in veac !

31.12.2009

003 . Rugaciune catre Athena
Slava tie iti zic craiasa a intelepciunii
Slava tie iti zic zeita a cunoasterii
Slava tie iti zic fiica a lui Zeus
Slava tie iti zic zeita preafrumoasa
Slava tie iti zic lumina a Olimpului
Slava tie iti zic zeita a castitatii
Slava tie iti zic pavaza a virtutii
Slava tie iti zic zeita a dreptatii
Slava tie iti zic zeita a virtutii
Slava tie iti zic, o mama Tritogenia
Bucuriile : -
Bucura – te copil al lui Zeus
Bucura – te soare al umanitatii
Bucura – te tu zeita a cunoasterii
Bucura – te tu alungatoare a fricii
Bucura – te tu liniste a sufletelor
Bucura – te tu siguranta al celor preaintelepti
Bucura – te tu margaritar al universului
Bucura – te tu pavaza a eroilor
Bucura – te zeita a castitatii
Bucura – te balsamul sufletelor
Bucura – te tu ocrotitoare a Athenei
Bucura – te tu preafrumoasa craiasa
Bucura – te tu cheie a universului
Bucura – te tu crez divin al preotilor
Bucura – te tu soare al hierofantilor
Bucura – te tu zeita a stihurilor divine
Bucura – te regina a cunoasterii
Bucura – te pavaza a sufletelor
Bucura – te izvor de apa vie
Bucura – te alungatoare a daimonilor negri
Bucura – te biruitoare a ispitelor
Bucura – te lacrima a fericitilor
Bucura – te mintoasa regina
Bucura – te a lumii alinare
Bucura – te foc nestins al eterului
Bucura – te zeita a cunoasterii
Bucura – te pazitoarea misterelor
Bucura – te craiasa jocurilor elene
Bucura – te invingatoarea lumii
Bucura – te sfanta Tritogenie
Bucura – te lumina lumii
Bucura – te bucuria preafericitilor
Bucura – te linistea filozofilor
Bucura – te zeita a oamenilor
Bucura – te nadejdea fecioarelor
Bucura – te pavaza virtutii
Bucura – te o scumpa Athena
Numele tau trai-va in veac !

31.12.2009

Rugaciuni catre zei

2010-07-04T16:52:00.000+03:00

Prayer to Demetra :
Glory to you I say light world
Thank you know joy gods say
Glory to you I say mother earth
Thank you know people say protector
Glory to you I say protector homes
Glory to you I say princess crops
Glory to you I say mother Persephone
Glory to you I say mother Demetra
Joys -
Hail mother Persephone
Hail human mother
Enjoy our help
you enjoy the fairy land
instauratoare you enjoy the mysteries
You enjoy death deliverer
you enjoy the passions Extinguishers
you enjoy peace of soul
you enjoy sweet language
you enjoy the guardian of virtue
Enjoy you princess of crops
Your name will live - forever !
12/31/2009

o slujba antica

2010-07-04T16:19:00.000+03:00

Slujba antica
destinata zeilor

1. Chemarea hierofantului :
Hierofantul se spala ritualic pe maini dintr-un vas de apa si rosteste urmatoarele formule :
“Veniti voi toti cei ce aveti mainile curate si care sunteti intelepti in vorbe.”
“Voi toti care nu sunteti vinovati de vreo crima, care nu aveti sufletul sfasiat de vreo remuscare si care ati vietuit mereu in virtute si dreptate.” – Celsus – Cuvant adevarat
2. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
3. Invocarea proniei divine :
Zei sfanti si buni, creatori ai cerului si ai pamantului, forte cosmice si Cauze Primordiale Zeus, Serapis, Isis, Osiris, Demetra, Hera, Atena veniti la noi. Coborati cu spiritele voastre divine in sufletele noastre muritoare. Iluminati-ne cu duhul vostru divin. Dati-ne cunoasterea divina. Aparati-ne de rau si curatati trupurile noastre de orice neputinta, patima sau necaz. Trimite-ti Bonus Genius in sufletele noastre ca garant al puterii voastre. Numele vostru sfant trai-va in veac !
4. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
5 Natura zeului – sfant este zeul
“Sfant este zeul, parinte tuturor lucrurilor.
Sfant este zeul, a carui dorinta este indeplinita si infaptuita prin propriile-i puteri.
Sfant este zeul care se face cunoscut si este cunoscut prin sine insasi.
Sfant esti tu, care prin Cuvantul tau ai hotarat toate lucrurile.
Sfant esti tu, a carui Imagine este intreaga Natura.
Sfant esti tu, pe care Natura nu l-a facut.
Sfant esti tu, care esti mai puternic decat toate puterile.
Sfant esti tu, care esti mai puternic decat toate cele preainalte.
Sfant esti tu, care esti mai presus de orice slava. “ – Corpus Hermeticum
6. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
7. Rugaciune catre Demetra :
Maica Demetra, marita, slavita noastra, iti multumesc
ca ne aperi si in aceasta zi cu mare mila ta.
Asa cum ai ocrotit-o pe Persefona, ocroteste si sufletul meu.
Asa cum ai cautat-o pe Persefona, cauta bunatatea sufletului meu.
Asa cum ai curatat initiatii la Eleusis curata si patimile din sufletul meu.
Buzele mele striga :
Fii binecuvantata slavita Demetra
Fii binecuvantata craiasa holdelor.
Numele tau fi-va slavit in veci !
8. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
9. Imn catre Zeus
Slava tie stapanul lumii
Slava tie tata ceresc
Slava tie rege al zeilor
Slava tie ocrotitor al oamenilor
Slava tie stapanul fulgerului
Slava tie preainalt divin
Slava tie lumina divina
Slava tie astru celest
Slava tie nepieritorule
Slava tie domn al domnilor
Slava tie imparat celest
Slava tie o dulce Zeus
Slava tie rege al flaminalilor
Slava tie ardoare al vestalelor
Slava tie Zeus cel Ospitalier
Slava tie bucurie a oaspetilor
Slava tie cer senin
Slava tie ploaie de aur
Slava tie o maretule Zeus
Slava tie zamislitor de eroi
Slava tie Forta a Cosmosului
Slava tie astru luminos
Slava tie putere cereasca
Slava tie fiinta de lumina
Slava tie Saturnianule
Slava tie sot al Herei
Slava tie stingator al patimilor
10. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
11. Rugaciune catre Atena :
Din vis m-am trezit, iar buzele mele te slavesc pe tine preainteleapta Atena.
Iti multumesc pentru harul tau divin.
Iti multumesc craiasa a intelepciunii.
Iti multumesc zeita a cunoasterii.
Tu mi-ai dat intelepciunea sa fiu mai bland ca un porumbel
si mai intelept decat un sarpe.
Tu m-ai vegheat in vis aparandu-ma de rau.
Buzele mele striga :
Iti multumesc Atena.
Iti multumesc zeita preainteleapta.
Iti multumesc mugur al cunoasterii.
Numele tau trai-va in veac !
12. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
13. Rugaciune catre Hera :
Slava tie marita Hera, soata preabuna
a lui Zeus si bunatatea cea dintai.
Ocroteste si pazeste neamul omenesc
cu slava ta cereasca.
Slava mama iubitoare,
al nostru grabnic ajutor.
Slava tie marita Hera pentru ca tu
pazesti casnicia cuplurilor si ne ajuti mereu.
Slava Tie regina cerului.
14. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
15. Rugaciunea simpla :
Cu mainile ridicate catre cer
“Zeilor dati-ne ce ni se cuvine” – Apollonios din Tyana
16. Din faptele zeilor :
---------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------
17. Caracteristicile zeilor :
“Zeii sunt buni si ce ajuta mereu” – Sallustius
Eseu deschis
18. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
19. Rugaciune catre Artemis :
“Sfanta esti tu Artemis, mama cerului, zeita efesenilor.”
20. Actul libatiei :
Preotul lui Zeus varsa pe altar sau pe pamant un pic de vin sau lapte indulcit cu miere.
El rosteste formula :
Asa cum varsam din acest vin / lapte vars si pacatele mele facute cu voie sau fara de voie si va las pe umerii vostrii, o zei divinitoata apasarea mea, a noastra, a tuturora.”
21.Rugaciune de curatare catre Apollo :
O tu fiu al lui Zeus Preainaltul
O tu soare divin
O tu luceafar intre stele
O tu delianule
Ajuta-ma
Elibereaza-ma
Vindeca-ma
Asa cum ti-ai purificat trupul dupa
Uciderea sarpelui Pithon
Curateste si patimile din trupul meu firav
Alunga patima
Alunga-mi daimonul cel negru
Stinge focul ei
Curateste-mi trupul
Vindeca-ma de patimi
Apollo Paen apara-ma de patimi
Patima mea o stiu
Ea imi chinuie sufletul
Ea imi slabeste trupul
Apollo Paen stinge-mi patimile
Alunga-mi daimonii cei negri
Curateste-mi trupul
Spala-ma de rau
Transforma-ma in virtuos
Fii-voi sub protectia ta
Fii-voi copilul tau
Acum si pururea
Si in vecii vecilor
22. Rugaciune speciala catre zei :
Slaviti sa fiti voi zeilor preainalti.
Lumina voastra divina ne patrunde incet.
Bunatatea voastra ne curata sufletele.
Fiti binecuvantati zei eterni.
23. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
24. Aspersiunea :
Se stropeste asistenta cu apa dintr-un vas curat si se rosteste formula :
Sfanta apa, element primordial al cosmosului, alunga din trupurile si sufletele noastretoata boala, toata patima. Alunga daimonii cei negrii si dati-ne pacea zeilor in suflet. Asa sa fie.
25. Litania in romana :
Veniti sa-i adoram pe zei !
Veniti sa-i adoram pe zei ! - CORUL
Veniti sa-i adoram pe zei !
26. Jertfa de paine / carne :
Preotul imparte bucati de paine sau carne fripta
Formula de inceput :
“Primeste aceste drepte jertfe de la un suflet curat si o inima care nazuieste spre tine.” Corpus Hermeticum
Preotul continua :
Primeste o sfanta zeita Demetra jertfa de paine, pe care noi, adeptii zeilor, o luam astazi si spala-ne trupurile de orice boala, necaz, tristete sau ura. Da-ne pacea zeilor in suflet.
27. Rugaciuni de multumire :
“Ma rog Tie, ajuta-ma sa nu pacatuiesc niciodata, priveste-ma cu milostenie si da-mi putere si lumineaza cu Mila ta pe aceia care se afla in Nestiinta, fratii mei de neam si fiii tai.” – Corpus Hermeticum
28. Rugaciuni de consacrare :
“De aceea eu cred in tine, si te marturisesc si merg in Viata si in Lumina. “
Corpus Hermeticum
“Binecuvantat esti, Tata, omul tau va fi sfintit prin tine, caci tu i-ai daruit toata puterea.”
Corpus Hermeticum
29. Rugaciuni ale preotului :
Preotul rosteste rugaciuni pentru conducatori, militari, senat, navigatori, bolnavi, oameni simpli.
30. Rugaciunea catre zei si suflet :
Preotul rosteste formula : “ Vrei sa fii placut de zei ? Fii bun ! “ - Seneca
31. Rugaciuni de incheiere :
Preotul se spala iar pe maini si rosteste : “ Noroadele sa se retraga ! “ – Apuleus
32. Noroadele se retrag :
Se serveste prajituri si se bea vin

Gheorghe Razvan Gabriel
03. iulie. 2010

Cele doua forte – Dumnezeu si Diavolul

2010-05-09T09:55:00.000+03:00

Cele doua forte – Dumnezeu si Diavolul
minciuna crestina

Omul a fost invatat ca exista in univers doua forte diametral opuse : divinitatea – Dumnezeu ca forta pozitiva si diavolul – Satan ca forta negativa. Cum spun crestinii ca actioneaza aceste doua forte ?
1. Dumnezeu este forta primara, buna care aduce fericire, iubire si sanatate oamenilor
2. Diavolul reprezinta forta distructiva generator de boli si vicii care aduce raul pe pamant si in sufletele oamenilor.
In realitate lucrurile nu stau tocmai asa pentru ca asistam la o serie de nenorociri pe pamant atat la nivel planetar cat si la nivel individual care ar fi putut fi oprite de “divinitate” daca ea s-ar fi condus dupa principiile dreptatii, bunatatii si recompenselor sociale pentru bunatatea omului.
Vedem oameni buni si copii buni care mor macinati de boli incurabile ( SIDA, cancer ) cu toate ca nu aveau nici un pacat nici ei si nici predecesorii lor. Daca extrapolati acest concept veti vedea si oameni tintuiti in scaune cu rotile sau paralizati care tot asa n-au nici o vina si traiesc un calvar zilnic intrebandu-se de ce eu ? Am lucrat cu aceste cazuri si este dureros ca tineri de 20 de ani tintuiti in scaune cu rotile sa spuna : de ce eu ?
Astfel nu asistam in lumea crestina la nici un miracol, la nici o vindecare ci doar la credulitate si frica fata de forta primordiala. Cum actioneaza aceste doua forte in mod real ? Prin complementaritate !
1. Dumnezeu actioneaza prin omisiune
2. Diavolul actioneaza prin actiune
Exemplu : cazul Iov
Asupra lui s-a facut un pariu marsav intre Dumnezeu si Diavol daca este credincios sau nu ! Ce s-a intamplat ? Prin actiune Diavolul i-a omorat copii si l-a umplut de bube, iar Dumnezeu prin omisiune sau absenta a lasat sa I se intample lui Iov toate aceste nenorociri ! In istorie sunt si alte cazuri celebre care demonstreaza cum aceste doua forte actioneaza in complementaritate. Ex : cazul paraliticului de 40 de ani fara vina vindecat de Iisus ! El a fost jucaria lui Dumnezeu sau pariul lui Dumnezeu. Chinuit 40 de ani pentru un capriciu prostesc a lui Dumnezeu !
Adevarata divinitate nu face pariuri prostesti pe seama oamenilor iar in univers nu exista doua forte antagonice ci o sumedenie de forte bune, rele sau neutre. Adevarata Divinitate nu il lasa pe om sa se chinuie ci il ajuta il ocroteste si il fereste de rau. Sa ne apropiem de Adevarata Divinitate si nu de forte care se joaca cu viata noastra.

Hedonismul intre 2 lumi

2010-02-25T16:59:00.000+02:00

Hedonismul intre doua lumi

Hedonismul este doctrina filozofica care pune in prim plan satisfacerea placerilor in detrimentul ascetismului si cumpatarii. Este oare omul un animal sexual sau un animal ascet ? Trebuie spus ca anumite placeri sexuale sunt generate in plan celest de catre agenti ai placerii. Dar este omul un animal sexual ? Intr-o proportie covarsitoare omul cauta placerea, inclusiv pe cea sexuala ! Toti oamenii afirma ca le plac sa faca dragoste, sa se culce cu partenerele lor si sa faca cati mai multi copii ! Este natural a face dragoste. Este inscris in celula noastra, in gandurile noastre intime. Pecetea vietii este dragostea, inclusiv cea sexuala. Daca vrei sa te perpetuezi trebuie sa faci copii. Iar pentru a face copii trebuie sa faci dragoste ! Deci hedonismul este pana la un anumit punct o pecete a vietii profund umana ! Ea este inscrisa in gena noastra, in taina universului. Fa dragoste pentru a avea copii. Ce proclama biserica crestina ? Omul trebuie sa fie infranat inclusiv in relatia dintre parteneri ! De ce ?! Pentru ca biserica construita pe ascetism si infranare vede in relatiile sexuale o patima.
Religia crestina se opune pecetei vietii : relatiile sexuale si perpetuarii speciilor. Aici nu vorbim de perversiuni sexuale sau de relatii sexuale cu cat mai multi indivizi ! Pentru a legitima ascetismul si ura lor impotriva relatiilor sexuale si a perpetuarii speciilor biserica amesteca aceste lucruri normale cu perversiunile sexuale sau desfranarile sau onania ! Liderii crestini “uita” ca si ei s-au nascut in cadrul unei familii in care parintii in nici un caz nu era asceti si au gustat din tainele dragostei.
Cert este ca daca ne-am lua dupa canoanele “sfinte” ale bisericii rasa umana ar disparea ! Bigotii religiosi crestini uita pana si indemnul lui Dumnezeu : “ cresteti, inmultiti-va si stapaniti pamantul ! “ Noi nu vrem o natiune de asceti, bigoti care sa nu aiba copiisau sa nu guste din tainele dragostei, care sa nu se bucure de sotul sau sotia lor. Asadar hedonismul pana la un anumit punct are dreptate deoarece el detine pecetea vietii.
Trebuie spus ca religia antica greco-romana practica purificarea prin ablatiune sau spalarea intr-un rau curgator dupa impreunarea sexuala. Despre relatiile perverse filozofii si hierofantii le infiereau deoarece ele nu aveau ca scop procrearea ci erau axate pe perpetuarea patimilor anormale ! Este in natura noastra sa facem dragoste ! Sa iubim ! Sa pecetluim relatia cu partenerul sau partenera si prin relatii intime.
De ce biserica crestina opreste acest lucru ? De ce batranii ei conducatori uita ca si ei s-au bucurat in tinerete de tainele dragostei ? Este normal sa faci dragoste. Este normal sa ai copii . Uitati-va la canoanele bisericii ! Cu cata ura infiereaza dragostea. De ce ? Vor o natiune de timorati, fricosi, asceti si autoflagelati . Sa rupem lanturile intolerantei si
bigotismului, al pecetei urii si fricii, al asa zisului ascetism al bisericii. Ne-am nascut liberi, inclusiv sa facem dragoste . Sa ramanem asa. Lasa placerea sa domine in relatia dintre parteneri. Este perfect uman. Scopul : procrearea ! Intarirea relatiilor tale de cuplu. Fii hedonist in relatia de cuplu si ascet in alte lucruri ! Sau cu alti parteneri ! Omul este frumos cand face dragoste. Ce energie divina coboara asupra lui.Cata tandrete, inclestare si lupta. Faceti copii. Ei sunt lumina voastra. Dar despre hedonism vom mai vorbi…

initiatii sau mistii

2010-02-20T13:29:00.000+02:00

Mistii

In Imperiul Roman existau multe religii de mistere in care initiatii primeau tainele vreunui cult. Cuvantul mystii inseamna initiat. In Imperiul Romanamintim cateva religii de mistere in care mistiul primea gradat tainele cultului respectiv.
1. Misterele din Eleusis
2. Misterele lui Dionisos
3. Misterele lui Mithra s.a.
Pentru o mai buna intelegere a cuvantului mistii vom analiza misterele din Eleusis, mistere care aveau drept scop fundamental familiarizarea mistilor cu lumea de dincolo si cu tainele ei.
Plutarh, referindu-se la misterele din Eleusis ii numea pe misti de trei ori fericiti.
“In momentul mortii sufletul traieste o experienta similara acelora care sunt initiate in Mistere…La inceput se simt pierduti, obositi sa mearga in cerc, in infricosatoarele parcursuri ale intunericului care nu conduc nicaieri. Apoi o lumina minunata se arata ochilor, se trece in locuri pure si campii unde se aud sunete, se vad desisuri, cuvinte sacre solemne si viziuni divine care inspira un respect religios. Acolo initiatul, acum in totalitate eliberat se misca incoronat de o ghirlanda celebrand serbarea impreuna cu alti consacrati si puri si priveste din inalt multimea neinitiata, nepurificata, din noroi si tenebre si de frica mortii stand cu cei rai, in loc sa creada in fericirea de sus. “ Plutarh – fragment 168
Misterele se sarbatoreau de doua ori pe an. Misterele mici erau celebrate in martie, iar cele mari in octombrie la Eleusis. La misterele mari participau mistii ( initiatii ). La Eleusis veneau mistii dupa ce au sarbatorit 6 zile la Athena. In sanctuarul din Eleusis mistii erau primiti de preotul hierofant. La mistere erau admisi barbate si femei, greci si barbari. Erau exclusi cei impure care au varsat sange omenesc. Pe 1 octombrie se convocau initiatii. Pe 2 octombrie avea loc ceremonia de purificare. Cei care doreau sa fie initiate se duceau la golful din Faler strigand *Halade mystai* - “cei care doriti sa fiti initiate la mare” . Se aruncau in mare cu un purcelus in brate pentru sacrificiu. Seara mergeau la Eleusis. Noaptea aveau loc la Eleusis dansuri si cantece in onoarea Demetrei. Cei care doreau sa fie initiati beau o bautura sacra compusa din apa, faina de orez si menta numita kykeon. Apoi intrau in telesterion. Imnul catre Demetra specifica : “Fericiti cei care au dintre oameni, viziunea acestor mistere, cine nu e initiat in ritualuri sfinte nu va avea acelasi destin cand va ajunge, mort fiind, in tenebrele cele umede.”
Trebuie adaugat ca mistii intrau in lacasuri secrete din Eleusis si meditau la rapirea Persefonei si la viata de dincolo. Initierea era in 3 trepte. Cel care era initiat in misterele din Eleusis nu ii mai era frica de moarte.
2. Misterele lui Dionisos constau in antrenarea initiatilor in dansuri si cantece in onoarea zeului in sine si degustarea vinului cel nou amestecat cu miere. Se credea ca la misterele lui Dionisos participa chiar si zeul in persoana. Pe 6 ianuarie avea loc in templul lui Dionisos preschimbarea apei in vin.
3. Cele mai caudate mistere erau cele legate de cultul lui Mithra – zeul soare. Existau 7 trepte de trecere ( initiere ) intre neofit si preot sau membrii ai cultului. Pentru initierea in misterele lui Mithra neofitul era pus intr-o groapa, pe deasupra era pus un gratar. Apoi pe gratar era sacrificat un taur. Femeile nu erau acceptate in cultul lui Mithra. De asemenea in slujbele lui Mithra se servea paine si vin.
Alte ritualuri de initiere constau in celebrarea castitatii ca in misterele lui Isis si in cultul zeitei Vesta. Deci mistiul era cel care era initiat in tainele vreunei religii. Sa mai spunem ca in cultul zeului Sabazius avea loc o masa rituala in onoarea zeului. Dar despre misti vom mai vorbi ca si despre mistere. Alte culte le cereau initiatilor :
- Sa joace in cinstea vreunui zeu – ca zeul Elagabal
- Sa cante imnuri de slava
- Sa indeplineasca ritualuri de curatire si purificare ( spalarea intr-un rau – ablatiunea )
- Sa poarte talismane sacre
- Sa cunoasca noi lumi subtile
- Sa intre in rezonanta cu zeii la nivel mental prin rugaciuni si celebrari de ritualuri specific
- Sa indeplineasca acte de devotiune catre zei
- Sa manance anumite lucruri sau sa fie vegetarieni
Un alt tip de initiere le primeau mistii la diversele scoli de filozofie.
De pilda pitagoreicii nu mancau carne, iar stoicii condamnau placerea si viata dezmatata. Cei mai celebrii erau neoplatonicienii care aveau scoli ale lor. Initiatul putea practica chiar si retragerea din lume si rugaciunea in temple izolate ca cei din templele egiptene.
In antichitate asadar cele mai célèbre mistere erau cele din Eleusis. Dar despre mistere si mistii vom mai vorbi.

religia antica greco-romana si vrajitoria

2010-02-20T13:25:00.000+02:00

Exista in tabara crestina, in special in cea ortodoxa, acuza ca religia antica greco-romana ar fi preocupata de practicarea vrajitoriei, aducandu-se ca argument chiar faptele zeilor care au transformat diversi oameni in animale : paienjeni, lebede, cerbi sau broaste.
Trebuie spus ca aceste transformari au avut un rol educativ asa cum si masacrarea unui numar de evrei de catre profetii vechiului testament, atunci cand poporul ales cadea in apostazie, este prezentat tot ca un rol educativ si chiar coercitiv.
Prin aceste transformari oamenii vedeau ca raul este pedepsit iar binele rasplatit. Astfel regele Midas a primit de la zeul Bacchus darul de a preface totul in aur pentru ca l-a ospatat. Batranii Philemon si Baucis au fost transformati dupa moarte in meri pentru ca i-au ospatat pe Zeus si Hermes ! Cycnus a fost salvat de zei de la moarte fiind transformat in lebada. Esenta religiei antice greco-romane nu erau aceste transformari ci comuniunea cu zeii si cu duhul lor, Bonus Genius, dar si cu lupta cu daimonii rai si cu viciile ! Vrajitoria era chiar atacata de religia antica greco-romana !
De ea se ocupau doar renegatele care, neintelegand tainele zeilor, nu se puteau ridica la cunoasterea divinului si intrau in contact cu spirite neevoluate, maligne care faceau tot felul de rele. Astfel vrajitoarele din Tessalia il transforma pe Lucius in magar !
Zeita egipteana Isis ii reda infatisarea omeneasca, demonstrand bunatatea zeilor si pronia lor fata de fiinta umana. De asemenea Orfeu lupta cu Hecate si adoratoarele ei. Vrajitoarea Circe este pedepsita de eroi, iar poetul o zugraveste in culori negre. Vrajitoarele ocupau Tartarul sau Infernul si erau sub “protectia” Hecatei cea cu trei capete care stapanea cainii. Astfel vrajitoria a fost blamata de catre religia antica greco-romana. Mai mult, hierofantii refuzau sa initieze in tainele Demetrei vrajitoarele, magii sau ucigasii. Se poate spune ca in zilele noastre daimonii cei rai, dusmani ai zeilor si ai divinitatii s-au jucat de-a zeii si au furat din tainele zeilor in special cea privind prorocia patronata de Apollo. Astfel ei “prezic” viitorul ! Dar daimonii cei rai au si alte activitati maligne :
- Fac rau
- Ataca fiinta umana imbolnavind-o
Asclepios folosea taumargia. El vindeca oamenii cu ajutorul cuvintelor sacre, iar daimonii negri il imbolnavesc pe om cu ajutorul aceluiasi cuvant profetiind blesteme sau cu ajutorul unor substante : mercurul.
Un rol aparte in religia antica greco-romana il avea asadar taumargia adica vindecarea prin credinta.
Retineti : vrajitoarele erau marginalizate in religia antica greco-romana. Ele se supuneau duhurilor din Infern si Hecatei. Vrajitoarele erau combatute de catre hierofanti sau de catre alti preoti ai zeilor. Anticii aveau chiar :
- Carti de exorcizare
- Carti de desfacere a vrajitoriilor
- Carti de vindecare prin intermediul credintei si al zeilor
Se folosea invocatiile catre zeii mari pentru a alunga raul, a combate blestemele si vrajitoarele. Vrajitoarele erau dusmanii zeilor !
Dar despre acest subiect vom mai vorbi…

conflictul dintre paganism si crestinism

2009-12-31T11:33:00.000+02:00

ASOCIATIA CULTURALA PRO LATINA

PREZINTA :

APARITIA CARTII

CONFLICTUL DINTRE PAGANISM SI CRESTINISM

AUTOR : GHEORGHE RAZVAN GABRIEL

Cartea reprezinta o fresca a anilor persecutiei crestinismului de catre Imperiul Roman precum si a distrugerii paganismului in anii 393-450 e.n.

In carte veti citi despre daramarea ultimelor temple ale religiei antice greco – romane, despre uciderea filozoafei Hipatia, despre arderea cartilor pagane de catre crestini, dar si despre martiriul lui Justin Martirul si Filozoful.

Veti intra in catacombele orasului Roma acolo unde se refugiau primi crestini de persecutia lui Nero si altor imparati romani.

Cartea cuprinde si o introducere in religia antica greco – romana cu zeii lor, semizei, eroi, dar si despre daimoni.

PENTRU COMENZI :

TEL : 0766 710 996

Persoana de contact : GHEORGHE RAZVAN GABRIEL

De asemenea puteti afla mai multe amanunte despre Asociatia Culturala Pro Latina sunand la numarul afisat.

VA MULTUMIM

cursuri - scoli

2009-11-27T17:50:00.000+02:00

ASOCIATIA CULTURALA PRO LATINA
BUCURESTI
TEL 0040766 710 996 /0 04021-655 33 38 / 004021-242 92 79
PERSOANA DE CONTACT : GHEORGHE RAZVAN GABRIEL
E-MAIL : prolatina@gmail.com
DATA / NR……………………..

Catre Scoala Generala nr…..,

Asociatia Culturala Pro Latina are deosebita placere sa va anunte organizarea de cursuri de mitologie antica greco-romana la sediul diverselor ONG –uri de profil sau institutiilor de stat, inclusiv scolilor si liceelor.
Cursurile se adreseaza atat copiilor cat si adultilor pasionati de mitologie si istorie greco-romana.
Pentru inceput Asociatia Culturala Pro Latina organizeaza 7 cursuri de mitologie structurate pe 7 brosuri sau suporturi de curs dupa cum urmeaza :
1. Cosmogeneza Terrei – prezinta modul in care a aparut pamantul, viata si celelalte fiinte, inclusiv omul, conform scrierilor antice. In paginile ei veti afla cine a creat barbatul si femeia, ce i-au sacrificat lui Zeus oamenii la adunarea de la Mecona si cum a fost pedepsit titanul Prometeu, tatal omului. De asemenea veti citi despre Potop si despre cei doi oameni care au scapat de la inec : Deucalion si Pyrrha. In brosura sunt incluse texte vechi din Hygienis, Fulgentius si Ovidiu, toate traduse din limba latina. Cartea se termina cu repopularea Terrei de catre titani sau oamenii de piatra.
2. Theogonia – Nasterea zeilor – prezinta modul in care au aparut pe lume cei 12 zei olimpieni. Povestirile sunt insotite de pasaje din cartile antice, imnuri orfice sau alte opere. Ce este interesant in brosura doi este faptul ca pentru prima data sunt analizati zeii din punct de vedere al clasificarii lor dar mai ales al naturii lor : fiinte energetice de lumina care ii ajuta pe oameni.
3. Ierarhia divina prezinta fiintele supranaturale mitologice care populau cerul si pamantul
conform scrierilor antice. Ea incepe cu descrierea substantei comune din care au fost creati zeii, cu fiinta care i-a creat ( Demiurgul ), cu locuinta zeilor ( Empireul ) si se termina cu descrierea fiintelor divine. Continua prezentarea esentei zeilor, natura lor, puterea lor si atributiile lor. Brosura descrie si alte fiinte mitologice : daimonii, eroii, faunii, nimfele si nereidele, dar si spiritele stramosilor numite de romani lari.
4. Ierarhia pamanteana – descrie pentru prima data organizarea religiei antice pe pamant si reprezentantii ei : preotii pontifi si hierofanti. Brosura descrie templele antice, comportamentul credinciosilor in temple in timpul slujbelor, preotii hierofanti, colegiile preotesti si celelalte clase de preoti : arvali, salieni, flaminali si vestalele. Prezinta pentru prima data si indatoririle vestalelor asa cum reies din opera lui Plinius cel Tanar dar si supliciul unei vestale : Cornelia. Trebuie adaugat ca in scoli nu se prezinta organizarea religiei antice. Flaminalii sunt prezentati din opera lui Aullus Gellius si exemplele pot continua.
5. Elemente de cult antic – prezinta viata si esenta religiei greco- romane. In cadrul ei sunt prezentate slujbele antice, rugaciunile vechi dar si modul cum se oficiau jertfele si libatiile. Alte elemente de cult : Botezul si ablatiunile. Pentru prima data se prezinta si caile de comunicare cu zeii asa cum reies din textele sacre. Brosura cuprinde asadar viata religiei antice greco-romane cu elementele ei de cult asa cum reiese din operele unor scriitori antici ca Macrobius, Apuleus sau Salustius. Ea poate fi un obiect de analiza pentru toti pasionatii de mitologie. Brosurile prezinta punctul de vedere al religiei antice greco-romane extras din cartile antice.
6. Elemente de doctrina antica - prezinta principalele legi divine care guvernau religia antica greco-romana, toate imbinate cu povestioare etico-morale utile pentru oameni. De exemplu Legea Ospitalitatii este prezentata in pilda batranilor Philemon si Baucis care au fost transformati de zei in doi meri pentru bunatatea lor. Alte legi se refera la respectul pentru parinti, zei, natura si virtute. Pentru prima data este prezentat si Duhul Zeilor sau Bonus Genius ca fiind un Spirit trimis de zei pentru cei buni care se temeau de ei.
7. Faptele zeilor – prezinta interactiunea dintre oamenii antichitatii si zeii cu pildele si povestirile lor. Elevii si pasionatii de mitologie vor invata cate ceva despre pronia divina in povestea aparitiei lebedei sau a zeitei egiptene Isis. De asemenea vor invata ce se intampla in antichitate cu cei care huleau zeii. Nu in ultimul rand, vor invata despre pildele dragostei din povestioarele cu Orfeu si Euridice sau Psiche si Amor. Vor invata ca eroul grec Hercule a invins moartea, eliberand-o pe Alceste din bratele ei.
Cursurile se adreseaza in special elevilor de clasele V – VIII dar si liceenilor si studentilor, precum si profesorilor de istorie care doresc sa aprofundeze cunostiintele de mitologie antica greco-romana.
Cursurile sunt gratuite. Se platesc, la cerere, suporturile de curs ( 4 lei brosura ) .
Pentru informatii si inscrieri contactati Pro Latina.
Se ofera si premii in carti si brosuri.

In speranta unei bune colaborari
Cu stima Gheorghe Razvan Gabriel

N.B. Pana la sfarsitul lunii decembrie va mai fi editata si brosura :
- Faptele eroilor

Demiurgul

2009-11-27T17:45:00.000+02:00

Demiurgul

Demiurgul este considerat la toate popoarele ca fiind fiinţa divină care este la originea vieţii şi care i-a creat pe toţi ceilalţi zei, apoi a creat pământul, oamenii şi animalele.
În antichitate Demiurgul era considerat drept Supremul Zeu, izvor de bunătate şi lumină care a instituit legile divine. El este creator, legiuitor şi apărător.
Atât Platon cât şi Iulian Apostatul vorbesc despre Demiurg ca despre Fiinţa Supremă care a creat zeii şi lumea cu tot ce există în ea.
Platon spune: „Dumnezeu şi dumnezeilor (sau zeilor, n.n.), al căror Demiurg sunt eu, părinte al faptelor (lucrărilor), să nu poată fi dezlegat. Dar a vrea să dezlegi de rău, este un lucru bun şi potrivit. De aceea, de vreme ce v-aţi născut şi în întregime nu sunteţi de nedezlegat (nemuritori). Căci nu vă veţi topi şi nu veţi întâmpina soroacele prin voinţa mea, având o legătură mai puternică şi mai stăpânitoare, pe aceea cu care, atunci când v-aţi născut, eraţi legaţi de ele. Acum ceea ce grăiesc eu către voi, arătându-vă, pricepeţi bine: sunt încă trei neamuri nemuritoare, care sunt fără de naştere, dacă acestea nu s-ar fi făcut, cerul ar fi fost nedesăvârşit, căci toate neamurile din el nu vor avea viaţă. Acestea care au fost create de mine şi s-au făcut părtaşe de trăire, se pot egala şi fi, asemenea cu zeii. Acum, ca ele să fie nemuritoare şi universul acesta să fie cu adevărat un întreg, voi întoarceţi-vă potrivit cu firea spre creaţia vieţuitoarelor, imitând creaţia făcută de mine cu privire la facerea voastră..
Şi cât despre aceia, cărora li se cuvine să fie denumiţi nemuritori, eu începând voi permite ca aşa-zisa divinitate să cârmuiască peste aceia care vor să urmeze totdeauna dreptatea şi pe voi. Cât despre voi, ţesând împreună ceea ce este muritor cu ceea ce e nemuritor, voi împliniţi şi reprezentaţi vieţuitoare şi fiinţe create (născute) şi primind hrană veţi creşte şi iarăşi primiţi voi sfârşiturile (veţi avea parte de sfârşit).”
Tot Platon spune că lumea a fost făcută de Demiurg (Dumnezeu): „Dacă după raţiunea cea potrivită, trebuie să spunem că această lume este o vieţuitoare înzestrată cu suflet şi raţiune, atunci cu adevărat a fost făcută prin pronia (purtarea de grijă) a lui Dumnezeu.“
Demiurgul a creat aşadar lumea şi zeii, omul şi vieţuitoarele. Despre acest fapt spune şi Corpum Hermeticum: „Domnul, Creatorul formelor nemuritoare, o, Tatius, după ce şi-a împlinit lucrarea, nu a mai făcut nimic altceva. Odată lăsate să-şi poarte singure de grijă şi unite între ele, aceste forme eterne se mişcă fără a mai avea nevoie de ceva sau dacă într-adevăr ele îşi sunt necesare una alteia, ele nu au nevoie de nici un impuls străin, deoarece sunt nemuritoare. Astfel trebuie să fie, într-adevăr, natura creaţiilor Zeului suprem. Însă făuritorul nostru (imediat) are un trup, el ne-a zămislit, zămisleşte fără încetare şi va continua să zămislească trupuri disolubile şi pieritoare, căci nu se cuvine să-l imite pe propriul său creator şi mai mult, nici nu poate să o facă.
Căci cel dintâi şi-a făurit creaţiile din propria Lui esenţă primordială şi nematerială; cel de-al doilea ne-a făurit pe noi din ceea ce este material şi deja făcut. De unde rezultă în mod natural că formele cereşti născute din esenţă nematerială sunt nepieritoare, pe când trupurile noastre, fiind constituite din materie trupească, sunt în consecinţă, slabe în sine şi au nevoie de ajutor din afară.“
Demiurgul este supremul zeu, creator al zeilor. Natura Lui este nemuritoare şi veşnică. El nu are trup ci doar energie divină sau suflet. El a creat pe zei dându-le viaţă prin insuflarea acestei energii divine. Zeii au creat apoi omul. Zeul Suprem este atotputernic, omniştient. El poate însufleţi omul.

misterele religiei antice 2

2009-11-27T17:38:00.000+02:00

DAIMONII SOCRATICI – DAIMONII BUNI

Daimonii sunt spirite ale oamenilor transformaţi de zei în duhuri. Ei pot fi buni sau răi.
Daimonii răi se mai numesc şi Erinii. O secţiune a daimonilor sunt daimonii răzbunători, care pedepsesc pe oamenii răi. De exemplu eriniile pedepseau pe ucigaşii de părinţi, pe cei ce comiteau sacrilegii şi pe alte soiuri de oameni răi, intrând în ei şi îndemnându-i la fapte şi mai rele pentru a primi o judecată şi mai aspră în Tartar.
Dar să o luăm cu începutul...Cum au apărut pe lume primii daimoni?! Hesiod ne explică că prima generaţie de oameni, oamenii generaţiei de aur, au fost transformaţi de zei în daimoni sau spirite nemuritoare şi i-au pus să aibă grijă de oameni.
„Întâia seminţie de oameni cuvântători a fost de aur / Creată de nemuritori având palate-n Olimp. / Era în acel răstimp când Cronos asupra cerului domnea. / Ei vieţuiau la fel ca zeii, cu inimi mai presus de griji, / Feriţi de chinuri şi necazuri: neputincioasa bătrâneţe / N-o cunoşteau, ci cu picioare şi braţe pururi sănătoase, / Hălăduia doar în ospeţe, de orice rele ocoliţi. / Murind, părea că-i fură somnul adânc; tot felul de avuţii / Aveau şi roditoarea glie le dăruia de bunăvoie / Recolte mari şi-mbleşugate; de-aceea, plini de mulţumire, / Convieţuiau în armonie, înconjuraţi de averi destule / Şi pomi împovăraţi, de fructe, dragi zeilor preafericiţi. / Dar când această seminţie fu înghiţită de ţărână, / Toţi deveniră, după vrerea lui Zeus măritul, duhuri bune / Cutreierând întreg pământul, spre-a ocroti pe muritori, / Asupra faptelor veghează, cât sunt de drepte sau de strâmbe; / Înveşmântaţi în strai de neguri, pe lume-i afli pretutindeni, / Împărţitori de-averi aceasta-i regeasca cinste dobândită.“
Despre transformarea sufletelor oamenilor după moarte în daimoni sau îngeri păzitori, ne spune şi Corpum Hermeticum: „sufletele omeneşti care dobândesc nemurirea sunt transformaţi în daimoni.“
Daimonii buni sunt daimonii socratici sau genii bune. Socrate dialoga cu daimonul său bun care-l oprea de la rău şi-l învăţa lucruri bune: „Şi în ce fel introduc divinităţi noi, dacă spun că glasul divinităţii se împotriveşte arătându-mi ce trebuie să fac?“
Daimonii buni erau mesageri ai zeilor, făcuţi pentru a avea grijă de oameni. Fiind spirite, ei vieţuiau în aer. Apoi puteau chiar convieţui în sufletul omului, îndemnându-l la lucruri bune.
„Fiecare stea are geniile sale, bune sau rele, după natura lor, sau mai degrabă după faptele lor, căci fapta este esenţa geniilor. Toate aceste Genii guvernează asupra lucrurilor lumeşti, zdruncină şi răstoarnă rânduiala statelor şi a indivizilor, îşi pun amprenta pe sufletele noastre, sunt prezente în nervii noştri, în măduva noastră, în arterele noastre şi chiar în substanţa noastră cerebrală şi în cotloanele măruntaielor noastre.“
Conform scrierilor lui Platon, daimonii trăiesc în cer, prima generaţie de daimoni, numiţi daimoni buni sau calodaimoni, trăiesc sub lună în regiunea focului eteric. Tot astfel, daimonii trăiesc şi în aer, în apă, în corpuri şi peste tot.
Dar ce făceau daimonii buni? Ei mijloceau legăturile cu cerul.
„Un daimon mare, Socrate, căci şi este daimonul o fiinţă între zeu şi muritor.
- Cu ce putere? Întrebai ei.
- De a tălmăci şi împărtăşi zeilor cele ce vin de la oameni şi oamenilor ceea ce vine de la zei.
Am numit: rugăciuni şi jertfe din partea oamenilor, porunci şi răsplata pentru jertfe, din partea zeilor. Pe lângă aceasta daimonul, fiind la mijloc între cele două lumi, umple golul; aşa că universul se uneşte cu sine însuşi într-un tot. De la daimon purcede şi toată ştiinţa viitorului, de la arta preoţilor cu privire la jertfe, la iniţieri, la descântece, la toată prorocia şi la vrăji. Zeul n-are amestec cu omul, ci toată împărtăşirea se face prin aceştia, numai prin daimoni vorbesc oamenilor, fie în starea de veghe, fie în somn. Şi cine-i iscusit în acest fel de lucruri se numeşte om daimonic, pe când cine-i iscusit în altceva, ca de pildă în arte sau în diferite meşteşuguri, acela-i numai un meşteşugar. Iar daimonii aceştia sunt mulţi şi feluriţi.“
Platon ne spune că daimonii conduc lumea şi oamenii şi că ei se îngrijesc de fiecare aspect al vieţii. El spune că daimonii sunt inteligenţe divine superioare.
„Saturn, recunoscând că nici un om... nu era capabil să-i guverneze pe oameni cu o autoritate absolută, puse în fiecare areal, drept conducători şi regi, nu oameni, ci inteligenţe de o natură mai înaltă şi mai divină decât a noastră, daimonii, pentru ca ei să facă faţă de noi ceea ce noi înşine facem faţă de turmele de vite mari şi mici... într-adevăr nu-i punem pe boi să-i conducă pe boi şi nici pe capre să aibă grijă de capre, ci specia noastră, care este cu mult deasupra speciei lor, ea are această grijă. Tot astfel, acest Demiurg plin de bunătate faşă de oameni a pus să ne guverneze nişte fiinţe dintr-o specie superioară speciei noastre, daimonii, care cârmuindu-ne... au făcut să domnească pe pământ pacea, sfiala, libertatea, dreptatea.“
Daimonii guvernau şi plantele şi animalele. De asemenea, ei se ocupau şi de fenomene meteorologice. Ei şi nimfele copacilor - driadele, făceau ca pomii să rodească.
Filosoful Celsus explică acest fapt: „Dacă se abţin de la a sta la masa daimonilor, le admir inteligenţa care i-a făcut să priceapă că trăiesc cu adevărat la masa daimonilor, căci pâinea pe care o mănâncă, vinul pe care-l beau, fructele pe care le gustă, apa din care se adapă, aerul pe care-l respiră, toate sunt în grija unui anumit daimon.“
Mai mult chiar, egiptenii considerau că la naştere omul primea şi un daimon, un înger păzitor, care să-l apere de rău.
„Patru zei – spun aceştia – asistă şi veghează la naşterea omului: daimonul fiecăruia, soarta, erosul şi destinul. Ei vor ca primii doi să fie consideraţi Soarele şi Luna, căci soarele zămislind suflul căldurii şi al luminii este născătorul şi paznicul vieţii omeneşti. De aceea el este socotit daimonul, adică zeul noului născut.“
Daimonii comunicau cu oamenii, mijloceau legătura cu zeii, erau conştiinţa superioară, asemeni îngerilor buni.
Iată de ce în Corpum Hermeticum ni-i se spune: „Comuniunea zeilor cu oamenii şi a oamenilor cu zeii. Acesta este Bonus Genius, ori Daimonul cel Bun, binecuvântat să fie. Sufletul plin de el şi nefericit sufletul care este lipsit de el.“
Omul inspirat de daimonul bun, face lucruri bune.
Iată o istorioară cu filosoful Apollonios. Acesta a fost interogat de Tigellinus, căpetenia gărzilor lui Nero. Răspunsul lui Apollonios l-a marcat atât de mult pe Tigellinus încât a declarat că este un om daimonic, care este ocrotit de zei.
„Tigellinus rămase mut în faţa acestor cuvinte.
- Poţi să pleci, spuse el, dar dă-mi chezaşi pentru tine.
- Cine ar putea răspunde pentru mine de vreme ce trupul meu nu poate fi închis?
Tigellinus găsi că acest răspuns are ceva daimonic şi mai presus de oameni; temându-se să lupte cu un zeu spuse:
- Du-te unde vrei, căci eşti prea puternic ca să-ţi pot da porunci.”
Interesant este faptul că în timpul interogatoriului, Apollonios a făcut să dispară cu ajutorul zeilor scrisul după actul de acuzare!?
„Acest acuzator avea în mâini o scriere, în care era formulată acuzarea. O agită ca pe o sabie împotriva lui Apollonios spunând că era ascuţită şi că-i va pricinui pieirea.
Dar când Tigellinus desfăcu sulul, pe care nu era nici o urmă de scriere, dovedindu-se a fi doar o foaie albă, se gândi că are de-a face cu o fiinţă supranaturală.“
Daimonii cunosc viitorul. Ei fac preziceri. Iată de ce spunea Apollonios că Socrate ştia viitorul: „L-am putea învinui în acest sens şi pe Socrate; întrucât cunoştea viitorul datorită daimonului său, cât şi pe Anaxagoras pentru că făcea preziceri.“
Deci daimonii buni, sau socratici, au apărut pe lume datorită zeilor care au transformat sufletele oamenilor buni în spirite. Ei locuiesc în cer, între lună şi cer, în aer, în lucruri şi pe pământ. Fiind spirite nu pot fi văzuţi de oameni. Pot intra şi locui în sufletele oamenilor dându-le poveţe bune. Ei au în pază oamenii, se îngrijesc de natură, cunosc arta prezicerilor. Sunt mesageri ai zeilor. Comunică cu oamenii şi îi ajută.
Dar dincolo de aceste spirite bune mai sunt şi spirite rele, sau daimoni răi, seminţia oamenilor de argint, duhuri ale Tartarului, Erinii. Ei atacă omul şi-l aţâţă la lucruri rele.
Doresc să mai amintesc povestea lui Adonis. Acesta a fost iubit de Venus. Adonis a fost ucis de un mistreţ şi pentru a nu intra în tărâmul umbrelor, în Tartar, Venus l-a transformat în daimon stând patru luni în infern şi opt luni alături de zeiţă.
Iată Imnul către Adonis:
„Ascultă ruga mea, o, daimon ilustru şi desăvârşit, / Cu păr buclat şi singuratic, des pomenit în cânturi dragi, / Bun sfetnic, schimbător la faţă, neveştejic boboc Adonis! / Te stingi, apoi renaşti în şirul de minunate anotimpuri, / Înfloritor zeu, stropit cu lacrimi, adorat, / Cu chip frumos şi coamă lungă, pornind voios la vânătoare; / Scump lujer îndrăgit de Cypris plăpândul mugur al iubirii, / În patu-i te-a născut zeiţa cu mândre plete, Persefons! / Tu cel ce locuieşti de-o vreme în sânul beznei din Tartar, / Revino în Olimp odată cu fructele ce dau în pârg / Şi spre iniţiaţi te-ndreaptă împovărat de rodul gliei!“
Epinomide, în Opere declară: „Daimonii, o specie aeriană care ocupă locul al treilea, cel de mijloc şi servesc drept mijlocitori oamenilor.“ Ei sunt suflete ale oamenilor readuşi la viaţă. Pot fi buni sau răi, indiferenţi sau cruzi. Dar ei există. Fac parte din lumea subtilă a zeilor. Un daimon se cunoaşte după roadele sale dacă e bun sau rău. Dacă e bun, vorbeşte despre zei şi legile divine, dacă nu, îi respinge pe zei, fiind tiran

Elemente de cult antic

2009-06-11T20:28:00.000+03:00

Asociatia Pro Latina anunta aparitia brosurii elemente de cult antic. O puteti comanda la nr 0766710996

ce inseamna sa fi pagan

2009-06-11T20:26:00.000+03:00

Ce inseamna a fi “pagan”

Traim intr-o lume theoretic libera in care fiecare poate sa imbratiseze orice religie doreste cu conditia sa respecte legile statului in care traieste.
Dar lucrurile nu stau tocmai asa. Asistam la o acutizare a conflictelor religioase nu intr-atat intre culte ( care sunt partial tolerate de B.O.R. ) cat mai ales intre membrii diferitelor culte. Sintagme de genul “sectant” , “habotnic”, “fundamentalist orthodox” se aud din toate partile cu o ura si o inversunare care lasa de dorit.
In aceasta lume in care cel care nu imbratiseaza religia majoritatii risca sa fie etichetat este greu sa traiesti ( cu atat mai putin sa-ti faci propaganda sis a-ti faci noi adepti ) . Acesta este contextul in care traim. Dar sa vedem cum este sa fi “pagan”.
Impus de crestini in sec IV e.n. termenul de “pagan” este un termen peiorativ si el inseamna a fi fara Dumnezeu, a fi ateu sau a fi rau. De asemenea el mai este folosit pentru cei care nu merg la biserica sau nu respecta sarbatorile si ritualurile religioase crestine. Dar ce inseamna a fi cu adevarat pagan ?
A fi pagan inseamna a crede ca lumea a fost create de supremul zeu sau Demiurg din substanta sa unica si eterna.
A fi pagan inseamna a crede ca barbatul a fost creat de Prometeu si s-a numit Epimeteu, iar femeia a fost create de Vulcan si s-a numit Pandora.
A fi pagan inseamna a crede in zei si in pronia lor divina si in faptul ca ei sunt buni si ne ajuta mereu.
A fi pagan inseamna a respecta legile divine, omul, zeii, filozofia si statul in care traieste.
A fi pagan inseamna a te ruga catre zei, a face vointa divina, a iubi natura si creatia zeilor : omul .
A fi pagan inseamna a construe temple si altare , a participa la slujbe in cinstea zeilor antici , a le canta imnuri de slava, a oficia jertfe si libatii si a intra in comuniune cu zeii.
A fi pagan inseamna a respecta viata, ierarhia divina cu zeii sai, cu nimfele si driadele.
A fi pagan inseamna a nu pacatui deoarece cine pacatuieste este rupt de divinitate, de raza zeului si este atacat de spirite rele care il chinuie neincetat pentru a primi o pedeapsa si mai mare.
A fi pagan inseamna a fi bucuros sa primesti in casa ta noi oaspeti deoarece ei sunt ocrotiti de Zeus cel Ospitalier si vin in numele lui.
A fi pagan inseamna a-ti iubi parintii pentru ca ei te-au crescut si te-au educat aparandu-te de rau.
A fi pagan inseamna a iubi natura pentru ca printre copaci traiesc si driade fiinte dragi zeitei Demetra.
A fi pagan inseamna a respecta zeii si a te initia in misterele lor divine, fie ca este vorba de misterele din Eleusis sau de alte mistere.
A fi pagan inseamna a celebra sarbatorile antice slavind si proslavind pronia divina a zeilor.
A fi pagan inseamna a te conduce dupa principiile filozofiei si morale pentru ca semintele zeilor sunt : virtutea, cumpatarea si credinta.
A fi pagan inseamna a-i invata pe altii tainele zeilor, legea zeilor si iubirea fata de aproape.
A fi pagan inseamna a te inchina zeilor in duh si adevar refuzand sa te inchini la chipuri cioplite, deoarece zeii sunt fiinte energetice de lumine bune care traiesc in cer.
A fi pagan inseamna a te ruga zeilor pentru a intra in comuniune cu ei.
A fi pagan inseamna a intra in comuniune cu zeii fie in stare de veghe ( prin materializarea zeilor ) , fie in stare de somn ( prin vise ) .
A fi pagan inseamna a primi din partea zeilor duhul lor care este Bonus Genius.
A fi pagan inseamna a lupta cu raul, cu pacatele si cu eriniile pentru a fi curat in fata zeilor.
A fi pagan inseamna a fi bun si tolerant cu totii deoarece cei care cred in zei se conduc dupa principii etice si morale :
- Primum non nuocere – mai intai sa nu faci rau
- Pax deorum – pacea zeilor
Iata cateva trasaturi ale unui pagan care crede in zei.
Sunati-ne !
Noi credem in zei si in pronia lor divina.

Pro Latina Gheorghe Razvan Gabriel
0766 710 996

Conceptul de zeu 1

2009-02-12T21:13:00.000+02:00

In randurile care urmeaza vom vorbi despre zei ! Ce sunt zeii ? Cine i-a creat ? Care sunt atributiile lor ? Cum se clasifica zeii ?
Cuvantul zeu vine din grecescul theion ( sau theos ) care inseamna divin. De aici avem si cuvantul theogonie – theos – zeu si gonie – nastere, care inseamna nasterea zeilor.
Despre zei Empedocle are tendinta de a reduce vechiul aparat mitologic sip e zeii olimpieni la forte naturale.
Dar cel mai vechi indiciu al unui zeu personificat in analiza filozofica ar trebui sa-l consideram in identificarea de catre Anaxagora si Diogene a inteligentei ( nous ) ca forta motrice si sursa a finalitatii in cosmologie. Nous era fireste divin ( theion ) , dar ceea ce ii lipsea pentru a fi o zeitate era transcendenta. Epicurienii nu admiteau faptul ca zeii au creat lumea, ci credeau in zei. Conceptul de zeu capata valente extraordinare. Initial zeii erau personificati , iar elementele naturii erau personificate si transformate in zei : Phoebus – Soarele, Mater Tellus – Pamantul etc.
Apoi au fost denumiti Binele Suprem, Forta Creatoare si Divinul care a creat totul.
In cartea sacra Corpus Hermeticum citim : “in primul rand Zeul, in al doilea Lumea, in al treilea Omul.Lumea pentru Om, Omul pentru Zeu. Mintea este in Zeu. Rationamentul in Om. Zeul este bun. Ce este Zeul ? Binele imuabil si absolute.”
Zeii au un nou concept : acela de Bine Suprem de la care pornesc toate lucrurile. Ei salajluiesc in cer, nu pe pamant deoarece cerul este nesupus transformarilor si stricaciunilor, pe cand pamantul si material sunt.
Zeul are mai multe intelesuri :
1. Forta Creatoare care conduce si care a generat toate celelalte lucruri.
2. Forta Invizibila, Omniprezenta, Impersonala care intruchipeaza Binele Absolut si conduce totul.
3. Fiinte asemanatoare oamenilor inzestrate cu puteri paranormale care conduc lucrurile prin vestitorii lor, daimonii.
4. Energii divine, create de Supremul Zeus au Demiurg care isi au salasul in cer, Empireu si care ajuta oamenii.
Despre crearea zeilor de catre Demiurg se spune si in Platon si in Corpus Hermeticum. Iata fragmentele : “Dumnezeu al dumnezeilor, al carui Demiurg sunt eu …” .
“Caci cel dintai si-a facut creatiile din propria Lui esenta primordiala si nemateriala.De unde rezulta in mod natural ca formele ceresti nascute din esenta nemateriala sunt nepieritoare.”
Despre zei se spune ca ei aveau grija de lume fiind buni.
Sallustius in opera sa despre zei si lume spune ca zeii nu sunt separati de Cauza Primordiala ; ca fiecare zeu este bun, imuabil si impasibil si ca zeii sunt buni si ne ajuta mereu.
De asemenea el spune ca zeii nu se bucura, nu sufera, nu pot fi induplecati cu ofrande, nu cedeaza la placer, nu actioneaza la afacerile oamenilor nici in mod pozitiv, nici in mod negative. Despre esenta zeilor se spune ca ea nu are origine, nu sta intr-un loc ci provine din Cauza Primordiala. Practic vorbim de un alt corp decat cel material, de un corp de lumina care iradiaza bunatate.
Acelasi lucru il spune si Ovidiu in opera lui Fastele cand vorbeste despre aparitia zeului Ianus.
“Cand, cu tablite-n maini, framantam astea toate in minte, / Mai luminos mi-a parut al meu camin decat fu. / Ianus cel Sfant, minunat prin dubla-i figura, si-arata / Ochilor mei dintr-odat’ chipul sau cel indoit. / Tot atunci eu ( spune zeul Ianus n.n. ) ce fusesem un bulgar, gramada informa, / Trup si figura de-un zeu vrednice am dobandit.”
Aceasta era esenta zeilor. Ei erau buni si ne ajutau mereu. Dar ei nu puteau cobora pe pamant pentru ca s-ar fi murdarit cu rautatea oamenilor si ar fi devenit rai. Iata ce spune Celsius in acest caz : “Dumnezeu este bun, frumos, fericit ; tot ceea ce este mai frumos, mai bun se afla in Sine. Daca ar cobora printer oameni, n-ar putea face acest lucru fara sa se schimbe. Or, aceasta schimbare se face in mod necesar din bine in rau, din frumos in urat, din fericit in nefericit, din foarte bun in foarte rau. Cine insa doreste o asemenea schimbare ? Dumnezeu este totusi imuabil si aceasta schimbare nu-I convine, deoarece numai lucrurile muritoare au proprietatea de a se schimba si de a putea sa imbrace si alte forme.”
Despre impartirea / clasificarea zeilor tot Sallustius ne spune ca :
“Zeii se impart in zei pamantesti si ultrapamantesti. Zeii ultrapamantesti se impart in trei clase : unii fac esenta zeilor ; altii inteligenta, altii sufletele. Zeii pamantesti se impart in patru clase : unii fac sa fie lumea ; altii ii dau viata ; altii aduc armonie in lume ; altii stau de paza in lume. Si pentru ca in fiecare functie exista inceputul, mijlocul si sfarsitul zeii pamantesti sunt 12 : zeii care fac lumea : Zeus, Poseidon (apa) si Hefaistos (focul) ; zeii care anima lumea sunt : Demetra (timpul), Hera (aerul) si Artemis (luna) ; zeii care dau armonie sunt : Apollo (soarele), Afrodita si Hermes ; zeii care pazesc lumea sunt : Hestia (pamantul), Atena ( eterul ) si Ares.”
Despre zei Seneca spunea : “ Vrei sa fii placut zeilor ? Fii bun ! “Despre indatoriri Strabon spunea : “trei sunt indatoririle cele mai mari ale tinerilor : zeii, parintii si legile.”

Atributiile zeilor

2009-02-12T21:12:00.000+02:00

Zeii reprezinta Binele Absolut si Imuabil fiind fiinte de lumina care sunt mereu bune si care ne ajuta mereu. Dupa altii zeii salasluiesc in cer, in Empireu, fiind esente sau energii bune care au fost create de Supremul Zeus au Demiurg. Dar sa vedem mai intai natura zeilor.
Despre zeu Hierocles – comentand versurile lui Pitagora – spunea : “Zeul, revarsand binefacerile iubirii sale de oameni asupra intregului neam omenesc, imparte fiecaruia dupa cum merita, inaltandu-I pe cei buni pana la el , si intorcandu-I la datorie prin legile dreptatii pe cei ce au parasit rangul virtutii. “
De asemenea Zeul ( sau Stapanul Divin ) iubeste fiecare faptura. Hierocles spunea : “ Stapanul Divin nu uraste nici o faptura umana, dar care il indrageste pe omul de bine”. Despre atributiile zeilor Hierocles spunea ca ele deriva din Zeul Suprem care i-a creat pe ceilalti zei si ca ele sunt doar bune.
“Aceste esente sunt numite zei nemuritori, caci ele au pastrat vesnic aceleasi ganduri despre Zeul care le-a creat ; intotdeauna alipite binelui ce vine de la Zeu. “
Referindu-se tot la natura zeilor si atributiile lor Platon in Timaios spunea : “ Zeul este bun iar ce este bun nu este nicicand cuprins de rea vointa.”
Despre zei Seneca spunea : “ Vrei sa fii protejat de zei ? Fii bun. Cine face acest lucru este suficient.” Dar ce este Zeul ? Zeul este Binele Absolut si Imuabil.
In Corpus Hermeticum se spune : “Numai in Zeul insusi se afla Binele sau mai degraba, Binele este Zeul insusi.”
Zeul era frumos si Bun. El avea un corp perfect si inunda pe cei prezenti cu o energie benefica, innobilandu-i. Dar care erau semintele zeului ? In Corpus Hermeticum se spune : “ Semintele zeului sunt intr-adevar putine insa mari si frumoase si bune : virtutea, cumpatarea si credinta. Credinta este cunoasterea zeului , si oricine il cunoaste , fiind plin de toate lucrurile bune, are ganduri divine , spre deosebire de cei multi.”
Zeii, ne spune si Sallustius, “ sunt buni si ne ajuta mereu.”
Dar care sunt indatoririle oamenilor ? Cicero in opera sa Despre indatoriri spunea ca oamenii au trei indatoriri : “prima indatorire catre zeii nemuritori, a doua catre tara, a treia catre parinti si dupa aceea celelalte.”
Strabon spunea : “ trei sunt indatoririle cele mai mari ale tinerilor : zeii, parintii si legile.”
Pitagora, celebrul filozof si mathematician antic grec, spunea in Imnurile sacre urmatoarele :
“ Cinsteste inainte de toate pe zeii nemuritori, in ordinea ce le-a fost randuita de lege.”
Despre zei si legi Seneca spunea : “ mai intai trebuie sa crezi in zei, apoi sa stii ca ei conduc lumea, si apoi sa stii ca ei poarta de grija omului.”
Filozofii spuneau ca la slujba oamenii trebuie sa aiba sufletul curat.
“ Zeul nu se cinsteste prin aducerea unei multumiri de ofrande, decat numai cea care i se daruieste este o inima cu adevarat pioasa. “
Despre cinstirea zeilor Iulian Apostatul spunea ca legea veche interzice a-i vorbi de rau pe zei.
Despre necredinta sau lipsa de evlavie catre zei Seneca spunea : “ a fi impotriva zeilor este rau fie ca acest rau este facut in mod serios, fie ca este simulat.”
Tot anticii, spuneau ca Protagoras, un sofist celebru, s-a indoit de existent zeilor. El a fost alungat din cetate si cartile lui au fost arse. Iata insa o anecdota despre pronia ( purtarea de grija ) zeilor. Bias calatorea pe mare odata cu niste oameni rai intr-o corabie. Deodata s-a pornit o furtuna napraznica iar oamenii au inceput sa se roage la zei. Bias le-a spus : taceti din gura ca nu cumva sa afle zeii ca mergeti pe aceasta corabie si sa o scufunde ! “ Am vazut ca zeii sunt buni, iar semintele lor erau virtutea, cumpatarea si credinta. Dar ce le placeau la oameni zeilor ? Cicero spunea ca : “ zeilor le place piosenia si religiozitatea, justitia, nu superstitiile si crimele.”
Despre oamenii puri si evlaviosi Zeul Apollo spunea : “mai mult ma bucur in inima credinciosilor muritori decat in stralucitul Olimp.”
Hierocles era de parere ca : “ o inima cu adevarat pioasa si neclintita in iubire se uneste cu Divinitatea. “ Dar unde se aflau zeii ? Filozofii antici spuneau ca zeii sunt buni si se afla in
sufletele oamenilor buni : “ Zeul nu afla pe pamant un loc mai potrivit unde sa locuiasca decat un suflet pur.” In acest sens zeii mai erau numiti si Constiinta Divina care cobora in mintea oamenilor : “ Constiinta Divinitatii coboara chiar in faptura omeneasca.” Scopul final era : “ comuniunea zeilor cu oamenii si a oamenilor cu zeii. Acesta este Bonus Genius.”
Tot Cicero spunea ca : “ Virtutea nu vine de la natura, nici din invatatura, ci din samanta divina.” Zeii sunt buni. Ei salasluiesc in sufletele oamenilor piosi si curati care credeau in ei si erau buni. De fapt aceasta este ( sau era ) esenta religiei antice greco-romane : comuniunea cu zeul prin contopirea cu duhul acestuia ( Bonus Genius ) care se primea prin rugaciuni, jertfe, libatii dar mai ales de catre o inima pioasa si pura care nu a pacatuit niciodata neincalcand legea sau facand o crima. Ierofantul spunea atunci cand facea invocarea catre inceperea unei slujbe catre zei ca sa stea de o parte de templu toti cei cu cugetul patat de vreo crima sau ticalosenie si pacat pentru a nu murdari pe cei buni si piosi. Tot ierofantul ii chema la oficierea slujbelor catre zei pe toti cei cu inima curata. De asemenea zeilor le placeau un trup sanatos, o minte buna si o buna sanatate a sufletului. Zeii mai erau identificati si cu Mintea cea buna care opreau oamenii de la rau. In acest sens in Corpus Hermeticum se spune : “ Eu, care sunt Mintea insasi, nu voi ingadui ca lucrarile din trup sa fie savarsite pana la capatul lor ; ci fiind pazitorul portii, voi inchide toate intrarile si voi reteza lucrarile mintii care produc fapte josnice si rele.”
Asadar zeii erau buni. Ei salasluiau in sufletele oamenilor buni. Ei respingeau pe cei rai pentru a nu se murdari de pacatele lor. Dar despre calitatile zeilor si natura lor vom mai vorbi in brosurile viitoare.

Misterele religiei antice - Caile de comunicare cu zeii

2009-02-11T19:47:00.000+02:00

Misterele religiei antice

Caile de comunicare cu zeii

Religia antică a vechilor zei este încă un izvor de inspiraţie, cultură şi etică pentru generaţiile actuale. Chiar dacă ea a fost redusă la basme pentru copii, ea încă este prezentă în inimile multor oameni, fără însă a ne da seama. Ea nu se reduce însă la aceste lucruri.
Religia antică este o religie revelatorie, în sensul că prin practicarea ei, zeii se revelau adepţilor lor, existând mai multe căi de comunicare cu zeii. Înainte de a trece în revistă căile de comunicare cu zeii, să spunem că religia antică are astăzi trei componente:
1) una faptică (praxisul) care înseamnă cunoaşterea vechii religii.
2) una de faţadă care a fost distorsionată de mii şi mii de sărbători.
3) una agnostică care ţine de lumea subtilă a spiritului şi supranaturalului.
Goethe spunea: „nu lumea zeilor a dispărut ci capacitatea simţurilor noastre de a-i vedea, capacitatea simţurilor noastre de a-i percepe.“
1) Lumea faptică – praxisul, s-a redus la achiziţionarea de cunoştinţe cu caracter mitologic: cine erau zeii, care era originea lor, care erau faptele lor, într-un cuvânt tot ce s-a păstrat din literatura romană.
În zilele noastre nu se mai poate vorbi de o organizare a religiei antice, de temple, de sărbători. Unele aspecte din sărbătorile antice au fost cosmetizate în sărbătorile creştine antice: de exemplu, pe 17 decembrie se sărbătoreşte Sf. Dimitrie al agriculturii, ocazie cu care se împart colaci cu miere. Puţini ştiu că pe 17 decembrie să sărbătoreau Saturnaliile, ocazie cu care se împărţeau colaci cu miere. Pe 6 ianuarie este Sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, ocazie cu care se preface agheasma. Tot pe 6 ianuarie era sărbătoarea lui Dionisos, când se prefăcea apa în vin! etc.
2) Pseudo religia antică - distorsionată. Reminiscenţe s-au păstrat în zilele noastre în practicile clarvăzătorilor, vrăjitorilor şi mediumurilor. Ele au readus în actualitate practici demult apuse, însă le-au pervertit sensul. Ceea ce în procesiunile sybillelor însemna previziunile făcute de zeul Apollo, în spectacolele mediumurilor înseamnă un pact macabru cu spirite maligne, neevoluate, ce le posedă trupul! Ceea ce în ştiinţa haruspiciilor însemna ghicirea viitorului în măruntaie de pui, după unele formule de rugăciune în practicile vrăjitoreşti înseamnă o nebunie macabră, cu fel de fel de obiecte şi ingrediente rău famate.
Grecii şi romanii avertizau asupra acestor practici. Se spune că Numa Pompilius, cel de-al doilea rege roman, a pus bazele religiei antice, instituind colegii, temple, rugăciuni plăcute zeilor şi cerului. Al treilea rege, Tullius Hostillius, găsind nişte texte sacre scrise de Numa Pompillius şi dorind să invoce zeii, dar interpretându-le greşit, a fost trăsnit de aceştia.
Grecii vorbind de fenomenul rău de posedare de către un duh, atrăgea atenţia că acest fapt duce la nebunie, dacă nu şti cum să-l invoci.
3) Lumea agnostică - sau lumea subtilă a zeilor, reprezintă partea nevăzută a credinţei antice şi reprezintă căile de comunicare cu zeii şi cu daimonii, trimişii acestora pe pământ. Ea a fost părăsită în timp sau pervertită.
Dar aşa cum spuneam, religia antică are o faţadă revelatorie, o faţadă prin care oamenii comunicau cu zeii. Dar cum realizau ei acest fapt? Pentru a răspunde la această întrebare să consultăm operele antice...
Căile stabilite de antici au fost:
1 Calea onirică sau a viselor.
Era un bonus pe care zeii îl făceau celui drept. Ea consta în apariţia zeului sau zeiţei în vis şi constituia oferirea de informaţii celor contactaţi astfel, cu privire la voinţa zeilor. Astfel s-a consemnat cum o fetiţă a visat-o pe zeiţa Victoria, care i s-a plâns în vis că templul ei este într-o stare jalnică şi necesită reparaţii urgente. Senatul a audiat mărturia fetiţei şi a dispus alocarea unor fonduri pentru repararea acelui templu.
Se spune şi în istoriografia religiei creştine, că Sf. Grigorie din Nissa a visat-o pe Fecioara Maria, care i-a cerut ceva similar. Acest fapt dovedeşte că nu doar creştinismul avea un caracter revelatoriu şi divin în care zeii sau alte fiinţe evoluate interferau cu oamenii, ci şi religia antică!
2 Calea prorociei, a mediumului sau a oracolelor.
Se ştie că lumea antică era înţesată de oracole în care preoţii interpretau voinţa zeilor şi răspundeau întrebărilor oamenilor.
Acest tip de comunicare se practica în Oracolul din Delphi atunci când Pithia, sau preoteasa lui Phoebus / Apollo, primea informaţiile de la zeu, oferindu-şi trupul pentru a fi posedat de zeu, iar zeul vorbea prin gura ei.
Preotesele special antrenate comunicau cu zeii care intrau în corpul lor şi le ofereau profeţii pentru cei muritori. Pe oracolul din Delphi stătea scris: „Nosce te ipsun” adică „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Preotesele foloseau substanţe halucinogene obţinute din seminţele de mac.
Acest tip de comunicare cu zeii se practica şi în cultul Sybilei. Grecii îl dezavuau, considerând că este o nebunie atunci când nu eşti pregătit pentru aşa ceva.
3 Calea apariţiei sau materializării zeilor.
Era calea de comunicare directă a zeilor, cea mai înaltă. De obicei zeii luau înfăţişare omenească, muritoare, ascunzându-şi puterea şi strălucirea lor. Se spune că ei erau inundaţi în lumină, în câmp de radiaţii. Atunci când Jupiter, de pildă, i-a apărut Selenei în înfăţişarea sa reală, a ars-o. Relatări ale apariţiei zeilor sunt multe. În religia antică se spune că Jupiter şi Mercur şi-au dezvăluit natura lor în faţa bătrânilor Philemon şi Boncis; că Minerva i s-a arătat Arahnei şi Ceres i s-a arătat unei muritoare. Obsequens în cartea sa Minunile ne relatează cum în Gallea au apărut doi oameni în alb care apoi au dispărut. Zeii de asemenea dispăreau înălţându-se la cer. Ceea ce este interesant, este faptul că tot Obsequens ne relatează, că noaptea pe cerul Galliei s-au văzut trei sori şi trei luni!
4 Calea semnelor divine
Aceasta reprezintă calea semnelor. Semnele anunţau fie o catastrofă, fie o izbândă foarte mare.
Obsequens în cartea Minunile ne spune că din cer a plouat cu pământ şi sânge, sclavii s-au revoltat, iar armata lui Hanibal a pus pe fugă armata romană.
Calea semnelor era întruchipată de semne catastrofale: cutremure, naşterea de gemeni siamezi, de la incendii până la minuni: apariţii de 2-3 sori, schimbări de natură (ploaie de pământ, sânge, lapte), conform spuselor lui Obsequens!
Într-un text antic se specifică: „….cât de des le-a poruncit Senatul decemvirilor să consulte cărţile Sybillei. De exemplu: când au fost văzuţi doi sori sau când au apărut trei luni şi s-au observat flăcări pe cer, când soarele a rămas pe cer până noaptea..“
5 Ghicirea în măruntaie de păsări, animale etc.
Practica aceasta vine de la etruşci, dar ea se pare că are legătură cu judecata şi adunarea oamenilor de la Mecena. Acolo Jupiter i-a adunat pe toţi oamenii şi a pus să se jertfească un taur alb. Prometeu a împărţit apoi carnea şi oasele în două grămezi, iar Jupiter a ales o grămăjoară.
În Roma, şi în Imperiul Roman se ghicea viitorul în măruntaie de pasăre, bovine, taurine.
Se spune că atunci când împăratul Iulian Apostatul s-a lansat cu armata împotriva perşilor să-i distrugă, preoţii au ghicit în măruntaiele de pasăre că va muri. L-au prevenit dar nu i-a ascultat şi a fost ucis.
Înaintea oricărui eveniment important se ghicea viitorul în măruntaie de pasăre.
6 Rugăciune adresată zeilor
Rugăciunea a fost una dintre cele mai importante căi de comunicare cu zeii. Oamenii intrau în templul zeilor şi le adresau rugăciuni. Zeii le răspundeau, acordând oamenilor fel de fel de răsplăţi: de la vindecare de boli până la fericire, apărare de rele şi multe altele.
Fiecare rugăciune era auzită în lumea subtilă. Iată de ce Ovidiu spunea în Fastele următoarele: „Temple-s deschise şi zeii ascultă, poporul înalţă rugi care nu merg în van şi orice cuvânt este greu.“
Rugăciunea reprezintă calea cea mai sfântă de comunicare a omului cu zeul. În rugăciune omul se curăţă. Zeul trimitea duhul său, Bonus Genius, care apoi îl învăţa ce să facă.
7 Calea jertfelor şi a libaţiilor
Jertfele şi libaţiile erau o modalitate de a-ţi arăta ataşamentul faţă de zei şi capacitatea de ai sluji.
Lucian de Samosata spunea: „Voi toţi, care vă aveţi partea voastră la strălucitele hecatombe veniţi cu toţi la adunarea lui Zeus.“
Tot Lucian declara: „Vai! Pe Hercule, ce mai hărmălaie! Strigă toţi deodată în gura mare: Tainul! Să ni se dea tainul! Unde e nectarul? Unde e ambrozia? Am rămas fără ambrozie! Hecatombele! Unde sunt hecatombele? Cerem jertfe pentru toată lumea!“
Salustius spune: „Rugăciunile fără sacrificii sunt doar discursuri. Sacrificiile sunt sufletul rugăciunii.“
Atât jertfa cât şi libaţia trebuiau făcute având sufletul curat şi pur, inima sinceră.
Trebuia să fi bun cu ceilalţi pentru ca rugăciunile şi jertfele să fie primite şi îndeplinite.
8 Medierea duhului zeilor (Bonus Genius)
Duhul zeilor (Bonus Genius) aşa cum am văzut în capitolul 1, avea ca sarcină medierea voinţei divine. El avea acelaşi rol în religia antică ca Duhul Sfânt din religia creştină. Duhul zeilor mărturisea existenţa zeilor, îl învăţa pe om lucrurile divine şi morale şi îl apăra de rele, inclusiv de erinii. De asemenea, ajuta la interpretarea semnelor divine, visurilor. Îi spunea omului ce să facă şi multe alte lucruri.
De altfel, tot poporul subtil al sufletelor putea trimite muritorilor mesajele zeilor şi îi putea învăţa pe oameni cum să se închine zeilor.
Acestea sunt principalele căi de comunicare cu zeii. Ele demonstrează faptul că religia antică era o religie revelată şi că reprezentanţii căreia oamenii se închinau se implicau activ în comunicarea cu muritorii.

Monumente antice - Coloseumul 1

2009-02-11T19:43:00.000+02:00

MONUMENTE ANTICE

COLOSEUMUL
Cel mai mare si mai faimos amfitreatru antic roman. Imparatul Vespasian care a condus ( a domnit la) Roma intre AD 69– AD 79, a inceput constructia Coloseumului iar fiul sau imparatul roman Titus la inaugurat in A.D. 80. Coloseumul a fost terminat de catre fiul cel mic al lui Vespasian, Domitian, care i-a urmat lui Titus ca imparat in A.D. 81. Structura a fost la inceput numita “Amfiteatrul Flavian”. Modificarile si restaurile intreprinse in urma incendiilor si cutremurelor au durat pana la inceputul secolului al VI-lea A.D. In secolele urmatoare coloseumul a suferit din cauza neglijarii, cutremurelor si deteriorarii produse de catre constructorii orasului. Totusi, ceva mai mult de o treime din arcadele exterior cuprinzand si o parte din arcadele din partea de nord au ramas in picioare. Scheletul intern pe care se sprijinea “cavea” (spatial pentru spectator) , este de asemenea intact. Toate ornamentele din marmura si metal a disparut din pacate. Coloseumul este elliptic, masurand 189 metri in lungime si 156 metri latime. Exteriorul sau, 47 de metri in inaltime este o structura avand trei etaje cu arcade si un al patrulea nivel superior “strapuns” de niste mici ferestre.
Fiecare dintre aceste trei nivele avea cate 80 de arcade. Zidul exterior si scheletul interior pana la al doilea nivel a fost construite din blocuri mari de carbonat de calciu legate intre ele cu elemente metalice-in rest, au fost folosite betonul, caramida si roci usoare. Ferestrele arcadelor care au supravietuit sunt “inramate” de coloane impresionante, dar nefunctionale costruite in diferite stiluri arhitectonice – toscan, ionic si corintinian. Al patrulea nivel este decorat in stil corintinian. In vremurile de glorie ale Coloseumului statui impresionante umpleau spatiile goale create de arcade, iar scuturi metalice erau atasate spatiilor dintre marile ferestre de la “etajul” al patrulea.
Deasupra acestor ferestre exista o linie, un rand continuu de console in care erau sculptate niste spatii de sustinere pentru catargele proiectate in exterior prin spatiile corespunzatoare din cornise. Aceste catarge sustineau un acoperament folosit pentru a-I proteja pe spectatori de razele soarelui.
In spatele fiecarei arcade exterioare doua coridoare inconjurau Coloseumul, iar dincolo de acestea existau alte doua coridoare concentrice mai mici. Coridoarele aveau scari care ofereau posibilitatea accesului rapid in toate spatiile arenei. Scarile se prelungeau pana la podium, ( sau platform) delimitand arena central. Pe podium erau scaune din marmura pentru spectatorii alesi si “boxe” individuale pentru imparat si oficialii de prin rang ai Romei.
“Cavea” este zona aflata in spatele podiumului, separate de acesta printr-un zid mic ( scund ) si o pasarela. Despartita prin spatii de trecere in sectiuni cu unghiuri ascutite, “cavea” urca spre un zid inalt, care era “strapuns” de mici ferestre pentru a lumina coridorul din sparele sau. Deasupra a toate acestea se afla o galerie cu scaune din lemn, care era acoperita in spate de un mic balcon. Capacitatea de primire a spectatorilor se estimeaza de catre cercetatorii moderni la aproximativ 50 000 de spectator.
Arena eliptica din interiorul Coloseumului masura 85 de metri lungime si 53 de metri latime si era practic o “groapa” inconjurata de un zid inalt proiectat/gandit pentru a-I proteja pe spectator de animalele salbatice folosite deseori in luptele purtate in arena.
Platforma arenei era construita din lemn si acoperita cu nisip, iar sub platform se aflau sisteme sophisticate pentru aceea vreme, scripeti, lifturi si alte mecanisme complexe. Sangeroasele si nedreptele lupte intre gladiatori au fost abolite in A.D.404, iar ultima lupta intre animale se spune ca ar fi avut loc in A.D. 523. Restaurarea majora a Coloseumului a inceput in anul 1995. La acea data vizitatorii aveau la dispozitie doar 15% din arena. Scopul restaurarii a vizat refacerea zidurilor exterioare si fundatiilor, curatarea structurii si deschiderea pentru public acelor 85% ramase de vizitat si studiat. Primele spectacole artistice au avut loc in anul 2000 A.D., cand Teatrul National din Grecia a oferit trei tragedii ale marelui dramaturg grec Sofocle, una dintre ele fiind “Oediphus Rex”.

Curente filozofice - pitagoreismul 1

2009-02-11T19:40:00.000+02:00

CURENTE FILOZOFICE

PITAGOREISMUL

Pitagora ( 582-500 I H) unul dintre cei mai mari filozofi ai Greciei antice si unul dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor, omul a caror doctrine au avut o puternica influenta asupra lui Platon. Nascut pe insula Samos, Pitagora a fost initiat in invataturile marilor filozofi din perioada ionica timpurie Thales din Miles, Anaximander si Anaximenes. Pitagora paraseste in cele din urma insula Samos, dezgustat fiind de tirania regelui Polycrates. In jurul anului 530 B.C. Pitagora se stabileste in Crotona o colonie greceasca din sudul Italiei unde infiinteaza o noua miscare cu scopuri religioase, filozofice si politice cunoscuta sub numele de pitagoreanism. Filozofia lui Pitagora este cunoscuta numai datorita muncii discipolilor sai. Ascultarea si linistea ( tacerea ) , abstinenta alimentara (postul alimentar), simplitatea hainelor (vesmintelor), limitarea avutiilor personale si introspectiile frecvente ale propriei personae reprezinta “misterele” doctrine lui Pitagora. Adeptii doctrine credeau in imortalitatea si transmigratia sufletelor. Insusi Pitagora se spune ca ar fi afirmat faptul ca intr-o viata anterioara ar fi fost marele razboinic Euphorbus, un erou al razboiului troian si ca i-ar fi fost permisa amintirea tuturor vietilor anterioare in viata prezenta.
In domeniul matematicii Pitagora si-a adus aportul la cunoasterea stiintifica prin teoria numerelor – care cultiva conceptual de numar ca principiu fundamental al proportiei, ordinei si armoniei universal – si prin teorema ipotenuzei, una dintre cele mai mari descoperiri din domeniul geometriei a tuturor timpurilor; teorema valabila atunci, astazi si pentru vremurile viitoare. Teorema ipotenuzei care afirma si demonstreaza faptul ca intr-un triunghi dreptunghic suma patratelor catetelor este intotdeauna egala cu patratul ipotenuzei, este si astazi cunoscuta ca teorema lui Pitagora. Influenta geniului de care a dat dovada Pitagora nu se opreste la filozofie si matematica, astronomia fiind si ea parte dintre domeniile dezvoltate de catre marele ganditor grec. Adeptii lui Pitagora au revolutionat felul in care oamenii antichitatii vedeau universal, astfel ei au fost primii care vedeau pamentul ca pe un glob, ca pe o sfera gravitand in jurul Soarelui, impreuna cu celelalte planete. Ei au explicat armonia universala a corpurilor ceresti si a tuturor lucrurilor ca fiind un system functional intr-o sfera unica a realitatii care se misca in conformitate cu un algoritm mathematic sub forma unei scheme numerice. Discipolii lui Pitagora credeau ca sferele ceresti sunt despartite intre ele prin interval care corespund lungimilor corzilor unui instrument musical cosmic, astfel miscarea acestora ar genera sunete musicale numite “armonia sferelor ceresti”. Pitagora este considerat primul mathematician adevarat al umanitatii nu numai datorita muncii sale, dar si datorita faptului ca el a fost singurul care a accentuat idea ca studiul matematicii este un mijloc de a intelege relatiile dintre toate elementele lumii naturake care impreuna alcatuiesc Cosmosul.
Asa cum filozofia este iubirea de intelepciune, tot asa Pitagora este unul dintre oamenii care au iubit si pretuit intelepciunea prin faptele sale marete, prin modestie si prin perseverenta cu care a cautat sa descopere, sau macar sa inteleaga, tainele universului

Introducere in religia antica greco romana -1-

2009-02-11T19:34:00.000+02:00

NOTIUNI GENERALE

Religia antică a vechilor zei este şi astăzi prea puţin cunoscută nu numai de pasionaţii de mitologie dar şi de cei care studiază istoria religiei sau antropologia. De regulă, referindu-se la religia antică, se extrapolează la un summum de credinţe din care fiecare extrage ce vrea. Astfel în categoria de religie „păgână“, antică, intră tot ceea ce înseamnă religia greco-romană, feniciană, egipteană, asiro-babiloniană, iraniană, celtică, dacică care se generalizează la întreaga lume antică.
De asemenea, există această tendinţă de a ignora graniţele între aceste religii antice şi a reduce totul la un numitor comun: religia antică = religie politeistă, imorală, idolatră având drept scop glorificarea unor fiinţe supranaturale numite zei, având ca structură o clasă de preoţi sau sacerdoţi care oficiază anumite ritualuri, la date diferite, în temple sau alte locuri de rugăciune: dealuri, copaci, pietre sfinte. Totul este învăluit în mister şi superstiţii, iar când se face referinţă la religia antică se au în vedere lucrurile exterioare religiei: ritualuri, sărbători, rugăciuni, superstiţii, ruine de temple şi alte lucruri care nu ţin de esenţa religiei antice.
În ceea ce priveşte această carte, ea se referă strict la religia greco-romană. Trebuie spus că toate aceste idei care s-au impus forţat, sunt neconforme cu realitatea operei antice. Astfel religia antică nu avea numai o componentă exterioară ci şi una interioară, subtilă, spirituală.
Esenţa religiei antice o constituia comuniunea oamenilor cu zeii care sălăşuiau în interiorul inimii noastre.
Acest fapt reiese din fragmentul lui Salustius din opera sa „despre zei şi lume“. Noi intrăm în comuniune cu zeii dacă suntem buni şi ne îndepărtăm de ei dacă suntem răi. Deci esenţa religiei antice era acea unire la nivel mental cu zeii care reprezentau binele absolut si imuabil. Ei erau prin însăşi natura lor buni şi ne ajutau întotdeauna. Ei nu se puteau coborî decât în suflete curate, pioase, temătoare de zei, pline de virtute, bune.
De aceea întreaga doctrină antică se baza pe glorificarea binelui absolut si imuabil.
Pentru a sublinia faptul că în religia antică doar cei buni, drepţi, iubitori de zei erau ajutaţi, voi cita un fragment din cartea „Viaţa lui Appollonius din Tyana“, un înţelept antic care a săvârşit multe minuni: „Şi, întrucât ritualul cere oamenilor care vin să se întâlnească cu zeul spre a întreba oracolul să fie puri atunci când sosesc, altminteri vor auzi un «Ieşi afară din templu» – socotesc că cel care vrea să cunoască viitorul trebuie să fie de o mare curăţenie, să nu aibă nici o pată pe suflet şi să nu poarte în cuget rănile vreunui păcat.“
Aşadar cei care veneau la templu trebuiau să fie fără nici o pată, altfel zeii nu le vorbeau şi îi pedepseau pentru răutăţile şi nelegiuirile lor deoarece lumina nu poate sta alături de întuneric, omul sfânt de cel criminal, cel credincios de cel necredincios, cuviinciosul de adulterin, cel cumpătat de cel beţiv. Zeii nu se puteau amesteca cu răutăţile lumii.
Strălucirea lor era mult mai mare pentru a fi atinsă de aceste răutăţi.
Astfel omul antic religios care dorea să intre în comuniune cu zeii, trebuia să fie bun.
Pe de o parte exista această comuniune cu zeii, pe de altă parte exista o întreagă formulă de purificare a celui care dorea să fie bun, iar pentru a împiedica ca sufletele să greşească, existau mai multe mijloace: artele, cunoştinţele si exerciţiile, rugăciunile, sacrificiile şi iniţierile, legile si constituţiile, procesele si pedepsele.
Reprezentanţii supranaturali erau: zeii, daimonii, eroii, nimfele, nereidele, spiritele naturii.
Zeii erau de mai multe feluri: superiori care au făcut esenţa şi inferiori. Ei guvernau lumea, legile, oamenii şi principiile bune. Natura lor era întotdeauna bună, ei ajutau oamenii, şi nu îşi preschimbau forma pentru a nu se „murdări“.
Daimonii erau buni şi răi. Cei răi îi torturau pe oamenii răi, aşa cum spune Salustius: „Pedepsele sunt îndreptate împotriva sufletelor care se supun pedepselor, sau daimonilor. Pedepsele constituie în a rătăci pe pământ (posibile fantome sau strigoi n.n.) şi în a fi chinuite de daimoni“. Zeii reprezentau şi uşa care apăra mintea omului de daimonii răi.
Ca structură religia antică avea:
1) Preoţi şi preotese
Preoţii erau împărţiţi în colegii. Avem astfel colegiul preoţilor salieri (ai lui Marte), flaminali (ai lui Jupiter), arvali etc. De asemenea zeiţele aveau preotese: preotesele lui Minerva, Junona, Venus.
2) Templele
Templele reprezentau cerul zeilor. Acolo zeii erau glorificaţi prin sacrificii şi ceremonii.
Salustius spune: „templele imită cerul, altarele - pământul, statuile zeilor - viaţa, rugăciunile - principiul inteligenţei, simbolurile scrise puterilor superioare, plantele şi pietrele - materia, victimele sacrificate - viaţa iraţională din noi.“
Templele erau aşezate în zone înalte, în zone de o frumuseţe fără seamăn, în marile oraşe pe înălţimi sau coline, la sate şi chiar şi în peşteri.
3) Doctrina antică
Doctrina antică reprezintă partea esenţială a religiei antice.
Seneca spunea: „Mai întâi trebuie să crezi în zei, apoi să ştii că ei conduc lumea şi apoi să ştii că ei poartă de grijă oamenilor.“
Doctrina antică se referă la: geneza terrei, naşterea zeilor, natura zeilor, lumile subtile şi reale ale Universului, providenţa zeilor, naşterea omului, virtute, bunătate, lege, căi de comunicare cu zeii, structura psihicului uman şi răsplata zeilor.
4) Rugăciuni, sacrificii, ceremonii
Sacrificiile erau cheia religiei antice. Salustius spunea: „Rugăciunile fără sacrificii sunt doar discursuri. Sacrificiile sunt sufletul rugăciunii.“
Rugăciunile şi sacrificiile reprezentau chiar o comunicare cu zeii. Rugăciunile erau directe; ele se adresau zeilor.
„O sfântă zeiţă Pământ…“
„Părinte Marte, te rog şi te implor…“
Zeilor le plăcea arderile de jertfe. Ei veneau în sufletul oamenilor şi îi ajutau.
Ceremonialele erau pentru purificare şi pregătire (ex.: Misterele din Eleusis de comemorare a morţii), sau evocarea unui eveniment mitologic (ex.: Isiada sau ceremonia lui Isis).
De asemenea, religia antică avea foarte multe ritualuri: spălarea (purificarea) într-un râu curgător, rugăciuni în Larium către Pluton pentru a ocroti sufletele strămoşilor, etc.
5) Morala
Morala religiei antice este prea bine cunoscută. Doar oamenii pioşi şi buni le plăceau zeilor.
Darurile zeilor erau: „Virtutea, Cumpătarea şi Credinţa“.
Îndatoririle tinerilor erau: „Zeii, părinţii şi legile“.
Oamenii învăţau: să respecte părinţii (aceste sărbători de cinstire a părinţilor numite Parentalia, de cinstire a sufletelor părinţilor numită Laralia), să respecte zeii, să respecte oamenii, să găzduiască oaspeţii, să facă bine binele, să spună adevărul, să se conducă după virtute, să respecte tot ceea ce este viu, să respecte legile şi statul.
Acestea erau crezul omului moral în lumea antică.
Oamenii considerau că cei buni ajung în câmpiile Elizee sau Paradis unde este bine şi fericire, iar cei răi sunt chinuiţi în Tartar.
Morala antică se referă şi la pedepsirea unor fapte rele precum: lovirea de părinţi, necredinţa, impietatea, adulterul, omorul ş.a.
Aceasta era religia antică. O religie a binelui absolut, a moralei. Oamenii erau mai buni, mai curaţi. Doctrinele filosofice antice glorificau acest tip de religie, glorificau binele, bunătatea, chibzuinţa, blândeţea şi sacrificiul.
Ele ajutau fiinţa umană. Ei aveau până şi ideea de mântuire: cei buni erau ridicaţi la cer şi transformaţi în zei, ei erau nemuritori şi sălăşuiau cu zeii în Olimp. Astfel Romulus a fost ridicat la cer şi transformat în zeu sub numele de Quirinus, Hercule a fost ridicat de asemenea la cer, Asclepios de asemenea. Ei au primit răsplata lor de la zei.
Zeii au creat: lumea, omul, legile, principiile.
Zeii au apărat: lumea, omul, legile, principiile.
Astfel femeia a fost creată de Zeul Vulcan, iar bărbatul de titanul Prometeu.
Aşadar, religia antică departe de a fi o religie amorală, idolatră, era o religie a binelui în care cei buni erau recompensaţi şi cei răi pedepsiţi.

Philemon si Baucis - pilda ospitalitatii

2009-02-11T19:30:00.000+02:00

Pilda lui Philemon si Baucis reprezinta de fapt pilda ospetiei. Jupiter a mai fost numit si Hospitaliter sau cel ospitalier si el a fixat ca lege eternal pentru muritori, legea ospetiei. Orice drumet, pelegrin sau simplu om al Imperiului sau nu, daca batea la usa omului si cerea gazduire, oamenii aveau obligatia sa-l primeasca in gazda. In numele lui Jupiter calatorii aveau gazduire peste noapte.
Aelian si Tacitus referindu-se la legea ospitalitatii scriau in operele lor urmatoarele : ”Mare a fost la greci si la romanii antici grija si reverent ospitalitatii, pentru ca insusi Jupiter, tatal zeilor si al oamenilor, se ingrija de acest fapt, caci pe Jupiter oamenii il mai invocau cel Ospitalier. A nu primi pelerini si oameni saraci in ospetie se considera a fi un lucru rau, vicios caci ei sunt sub tutela lui Jupiter si de el sunt trimisi. De aceea insasi zeii se socoteau ca mergeau in locuintele oamenilor pentru a verifica umanitatea lor. Legea lui Lucanius astfel graia : daca la asfintit ar veni calatori si ar dori sa insereze sub acoperisul cuiva, acel om care nu la primit si nu a tinut cont de legile ospitalitatii sa primeasca pedeapsa caci pelegrinii vin in numele lui Jupiter cel Ospitalier.”
Astfel calatorii bateau din poarta in poarta si cereau gazduire in numele lui Jupiter cel Ospitalier asa cum in zilele noastre calatorii cer gazduire si pomana in numele lui Hristos. Tot asa cum Biblia spune ca oamenii au gazduit ingeri fara sa stie si cartile antice grecesti si romane spun ca oamenii au gazduit zei fara ca ei sa stie. Adesea cei care nu gazduiau oameni erau pedepsiti si supusi oprobiul
public.Pentru a sublinia valoarea legii ospetiei si a educa tineretul in spiritual acestei legi anticii au aratat ceea ce au patit oamenii care nu ofereau ospetie zeilor precum si cei care ofereau acest fapt. Se stie ca in timp ce Jupiter era pe pamant a fost “omenit” de un rege crud din Arcadia, regale Linx care a fost preschimbat de zeu in lup deoarece i-a servit la masa un sclav fiert.
Apoi pentru ca regele Midas la ospatat pe zeul Liber acesta, drept rasplata, i-a spus sa ceara orice vrea. Regele Midas a cerut ca pe orice pune mana sa se transforme in aur.
Insa intorcandu-ne la pilda lui Baucis si Philemon se spune ca Jupiter avea obiceiul, impreuna cu Mercur care era si zeul calatoriei, sa mearga pe pamant sis a ceara gazduire la oameni.
Astfel cei doi zei calatori au ajuns si intr-un sat. A batut la o mie de case frumoase, spatioase, mari sip line de servitor, de cirezi de vite si oi si nu le-a deschis nimeni. Spre inserat au zarit pe un deal uitat pe ulita o casciora prapadita cu acoperisul de paie. In aceasta casciora isi duceau zilele, uitati de Soarta, doi batrani : Philemon si Baucis. Acestia erau de o bunatate fara margini si de o modestie la fel de mare. Prin curticica mica a lor cresteau doar o singura gasca, aveau doar o bucata de vita de vie si cativa pomi fructiferi. Casa era saracacios mobilata. Astfel cei doi batrani cu frica de zei i-au primit cu draga inima in casa lor amarata. Ovidiu in Metamorphoses ne spune ca batrana Baucis s-a dus si le-a spalat picioarele oaspetilor asa cum este datina din vechi stramosi apoi a fiert cateva roscove, a cules struguri, i-a servit cu faguri de miere si vin, cu oua facute in spuza si i-a imbiat sa manance din fiecare dupa pofta inimii. Zeii vazand atata bunatate au inceput sa-si arate puterea umpland paharele goale cu vin si aratandu-si reala lor infatisare. Batranii cuprinsi de evlavie au vrut sa le dea sa manance si unica lor gasca. Jupiter si Mercur le-au spus sa ceara drept rasplata orice vor, iar batranii nu au dorit decat sa slujeasca impreuna pe zei, iar cand o fi sa moara, sa moara amandoi pentru a nu suferi unul de singuratate si amaraciune.
Atunci casa lor s-a transformat intr-un temple maret iar la sfarsitul zilelor lor, Jupiter i-a transformat in doi meri cu crengile care se impleteau pentru a nu fi despartiti niciodata. Cat despre sat, zeii l-au innecat in ape pentru rautatea oamenilor. Intelesul acestei pilde este faptul ca in aceata opera ne sunt prezentate unele ritualuri vechi : spalarea piciorelor oaspetilor, asa cum I se facea si lui Iisus de catre cei la care innopta. Se ofereau oaspetilor cei mai bun de mancare sic el mai bun pat pentru odihna.
Legea ospetiei este asadar un bun care din pacate in zilele noastre este atat de mult uitata.

omul sacru si omul idolatru

2009-02-11T19:25:00.000+02:00

Fiinţa umană a fost înzestrată de zeul suprem nu numai cu raţiune şi cu gândire, dar şi cu dorinţa de a afla tainele de nepătruns ale universului, de a se întoarce din nou la Demiurg şi de a intra în comuniune cu el, într-un cuvânt, de a medita. Omul încearcă să se întoarcă la supremul zeu, să se închine acestuia, să se roage lui, să-şi echilibreze sufletul pe aceeaşi lungime de undă cu cea a Divinităţii. Dintotdeauna au existat în toate timpurile, religiile şi regiunile, oameni mistici şi opusul lor: oamenii idolatri, cei care neînţelegând misterele s-au pornit a venera lucrurile făcute de zeu ca fiind chiar zeul. Oamenii idolatri sunt orgolioşi, sieşi suficienţi, vor să pară docţi însă se închină la tot ceea ce este urât Divinităţii: pietre, statui, desene, reprezentări grafice, obiecte, moaşte, icoane, sfinţi, relicve şi multe altele.
Religia omului idolatru este o religie exterioară, supusă superstiţiilor şi obiectelor din jur. Străin de orice formă de evlavie şi de divinitate, omul idolatru consideră că Adevăratul creator stă în lucruri. El respectă totul fără a înţelege de ce?! Dar el crede că aşa e mai bine, că aşa se apropie mai mult de divinitate. Omul idolatru este întotdeauna un om superstiţios, credul care poate fi uşor păcălit. Îi poţi vinde uşor un obiect pe care să-l botezi relicvă sfântă pentru că el nu numai că crede dar şi consideră că în acea relicvă stă manifestarea sacrului?! El caută divinul, sacrul, dar spre dezamăgirea lui acesta nu vrea să i se arate!
În religia antică ca de altfel în toate religiile marea masă a profanilor erau idolatri. Oameni simpli care nu înţelegeau tainele zeilor, care nu aveau o comuniune directă cu ei şi în care nu sălăşuia duhul zeilor – Bonus Genius – care să-i înveţe adevărata formă de închinare la zei, erau idolatri!
Un caz celebru de om idolatru îl prezintă scriitorul antic Lucian de Samosata în opera Alexandru sau profetul mincinos. El îl declară pe Rutilianus un bărbat destoinic dar foarte superstiţios.
„Dintre ei, primul şi cel care stătea în fruntea tuturor a fost Rutilianus, bărbat foarte destoinic în toate privinţele şi care trecuse prin multe dregătorii ale romanilor, dar neînchipuit de superstiţios şi încrezător până la absurd în religie.
Numai să fi văzut o piatră stropită cu ulei sau presărată cu flori, că şi cădea îndată la pământ, închinându-i-se. Rămânea acolo vreme îndelungată, se ruga în faţa ei şi cerea pietrei să-i dea tot ce putea fi spre binele lui.“
Aceşti oameni pot fi sinceri, pot crede sincer însă sunt mult prea ancoraţi în exterior şi nu pot găsi divinitatea. Ei suferă din cauza aceasta.
Diferiţi de ei sunt oamenii mistici, oameni care caută divinitatea în ei înşişi, oameni care au o comuniune cu ea şi în care duhul zeilor Bonus Genius este prezent în ei şi îi învaţă ce este bun. Exemplul cel mai concludent de om mistic în care duhul zeilor se manifestă în el a fost fără îndoială Socrate.
Despre Socrate, Xenofon a scris în cartea sa Apologia lui Socrate, că acesta era inspirat de duhul zeilor. Astfel Xenofon spune: „Şi în ce fel introduc divinităţi noi (spune Socrate în faţa adunării ateniene), dacă spun că glasul divinităţii se împotriveşte, arătându-mi ce trebuie să fac?“ Mai departe Xenofon vorbeşte despre Socrate astfel: „Socrate a luat din nou cuvântul zicând: «Haide, ascultaţi şi restul, aceia dintre voi, care vor şi mai vârtos să nu creadă că am fost cinstit de divinitate. Odată Chairefan întrebând de faţă cu mulţi alţii oracolul din Delfi despre mine, Apollon i-a răspuns că nu se află om mai nobil mai drept şi mai cuminte ca mine.»"
Oamenii mistici adesea râd de cei idolatri pentru că ei spun: „Dacă adoratorii lui Hristos ne critică pe motiv că lemnul sau aurul modelate de mâna cutărui artist nu pot fi zei, apoi atunci înţelepciunea lor este culmea ridicolului, deoarece numai un om care-şi va fi pierdut mintea ne poate învinui pe motiv că noi credem că aceşti idoli ar fi chiar zei.“
Heraclit spune despre idolatrii: „Ei oferă rugăciunile lor la statui, care sunt nişte ziduri luate drept zei şi eroi.“
Diferenţa dintre oamenii idolatri şi cei mistici este că cei mistici au căutat divinitatea în interior, în ei înşişi. Aceasta le-a răspuns şi a trimis duhul EI în ei. Misticii au realizat legătura deplină cu zeul fiind deplini cunoscători ai tainelor divinităţii. Ei au un echilibru interior, o fericire şi o bunătate fără egal. Pentru că, aflaţi sub protecţia divină, misticii sunt dăruiţi şi cu darurile acesteia care sunt întotdeauna bune şi îndeamnă la iubirea faţă de zei, oameni; respectul pentru legile divine, stat, părinţi, natură.
Un mistic iubeşte omul şi nu-i face niciodată rău. Cunoscând legile divine şi fiind insuflat de duhul zeilor, un om mistic curăţă din dogma scrisă tot ceea ce a fost făcut, scris, răuvoitor sau neînţeles de oameni. El iubeşte în atâta măsură omul, încât nu pune dogma deasupra lui, etichetându-l în păcătos şi rău. El pune omul în centrul atenţiei sale şi cu ajutorul înţelepciunii izvorâtă din legile divine explicate de duhul zeilor, îl ajută şi-l transformă.
Omul mistic, cunoscând tainele universului ştie că omul rău nu este de vină pentru faptele sale ci este aţâţat de daimonii răi.
Omul idolatru este centrat spre exterior considerând lumea obiectivă şi materială demnă de închinat. El fuge de adevărata închinare în duh şi adevăr, în rugăciune şi fapte bune complicându-şi neîncetat dogmele şi considerându-le expresia zeului însuşi!?! El face din dogmă supremul lui ţel. Uită dogma divină, legile divine şi se focalizează pe tradiţie. El nu ştie că zeul nu poate face rău, nici nu poate îndemna pe oameni să facă rău pentru că el reprezintă binele absolut şi imuabil.
Omul idolatru este foarte vulnerabil la fluctuaţiile discursurilor unor oameni rău intenţionaţi, care extrag din dogmă ce le convine şi care îi acuză pe ceilalţi.
Omul idolatru este lipsit de duhul zeilor şi nu poate distinge bine de rău! Oamenii idolatri, neavând ca îndrumător duhul zeilor, necunoscând nici dogmele divine, nici legile divine pot astfel accepta un enunţ profund uman şi al daimonilor răi care stipulează că poţi ataca sau chiar omorî semeni de-ai tăi. Daimonul rău şi omul rău insuflat de acest spirit malefic, distorsionează adevărul. Daimonul rău nu era în ereticul ars pe rug ci în inchizitorul care îl condamnase la moarte. Pentru ca deformarea să fie desăvârşită daimonul rău justifică acest fapt, această crimă prin „apărarea sfintei religii invocându-l ba pe zeul suprem ba chiar pe Dumnezeu, bineînţeles necrezând în EI!
Având cunoaşterea deplină a divinităţii şi a sacrului, un om mistic, condus de duhul zeilor, nu poate face rău. El este luminat de duhul zeilor, care-i prezintă binele şi răul. El este apărat de acelaşi duh divin de orice atac, gând al daimonilor răi. El este eliberat de păcat şi de răutate!
Un om idolatru, străin de orice manifestare a sacrului în el însuşi, neînţelegând divinitatea, nu poate face distincţia dintre legile EI şi legile oamenilor şi intră în jocurile de culise politico-religioase. Un om idolatru poate fi astfel făcut să creadă că divinitatea a zis să omoare pe ceilalţi.
Unii pot vedea manifestările şi minunile daimonilor răi, care iau chipul divinităţii şi îi îndeamnă la rele. Omul idolatru nu atacă aceste gânduri, crezându-le manifestarea divinităţii.
În acest sens „Sf.“ Augustin declara că: „Omul idolatru este astfel vulnerabil. El nu ştie nici taina divinităţii.
Aceasta precizează că divinitatea niciodată nu poate face rău şi nici îndemna pe alţii să facă rău fie şi în numele ei (sau mai ales în numele ei) deoarece atunci s-ar încărca de blesteme pentru că a omorât sânge nevinovat, ar cădea pe o treaptă inferioară, s-ar transforma în ceva rău (daimon rău,
erinie) şi ar aştepta să fie judecată de cineva iar divinitatea nu doreşte acest lucru!
Insă despre omul mistic şi cel idolatru vom mai vorbi. Ideea centrală este ca omul să fie cât mai mistic cu putinţă, să se adreseze direct divinităţii prin rugăciuni cât mai simple, să respecte legile divine, să facă bine şi să iubească oamenii. Să iubească oamenii, să cinstească divinitatea şi să nu facă niciodată rău, indiferent de justificările dogmatice ale oamenilor. Să fie sincer şi pios înaintea divinităţii, în care să creadă din tot sufletul. Taina religiei antice este zeificarea în trup a omului prin intervenţia directă a duhului zeilor – bonus genius. Când acesta vine în om îl înnobilează; îl îmbunează, îl apropie de divinitate şi sacru. Să ne apropiem aşadar de divinitate şi nu de statui, de zei, şi nu de tradiţii, pentru că numai astfel sacrul se va manifesta în noi. Cum? Prin rugăciuni directe! Fără jertfe sau alte artificii exterioare. Ea ne ajută, ne aude pentru că: „Zeii sunt buni şi ne ajută întotdeauna“ (Salustius).

religia antica greco-romana si cultele malefice

2009-02-11T19:23:00.000+02:00

Religia antica greco-romana este o religie a binelui in care reprezentantii ei divini, zeii, ajuta mereu oamenii si sunt buni. In opera Corpus Hermeticum se spune clar ca zeii reprezenta Binele Absolut si Imuabil. Din pacate pe lume exista si duhuri necurate numite erinii. Aceste duhuri pedepsesc oamenii rai chinuindu-i neincetat. In templele zeilor aveau loc exorcizari ale duhurilor necurate. Iata un exemplu : „Odată, discutând despre libaţii, la întrevedere se afla de faţă un tânăr spilcuit, care avea o asemenea faimă de desfrânat încât ajunsese să fie pomenit în cântece. Tocmai când îi povăţuia să pună toartă cupei şi să toarne libaţia de partea toartei, întrucât oamenii nu beau niciodată prin această parte a cupei, iată că tânărul întrerupse cuvântarea printr-un râs înfundat şi obraznic. Apollonius se uită la el şi îi spuse: «nu eşti tu cel care mă jigneşte, ci un duh rău, care te împinge fără să-ţi dai seama». Într-adevăr, tânărul, fără să-şi dea seama, era stăpânit de un duh, căci râdea din orice, pentru nimicuri pentru care nimeni nu făcea haz şi, pe neaşteptate, izbucnea în lacrimi, fără nici o pricină, apoi îşi vorbea lui însuşi şi cânta de unul singur. Oamenii credeau că înflăcărarea tinereţii îl făcea să se poarte astfel însă oamenii îşi închipuiau că ciudăţeniile sale se datorau beţiei. Când Apollonius îl privi, duhul scoase strigăte de groază şi furie, aşa cum fac cei ce sunt arşi sau biciuiţi şi jură că-l va părăsi pe tânăr şi că nu va mai stăpâni nici o făptură omenească. Dar Apollonius, vorbindu-i ca un stăpân unui sclav şiret, vicios şi neruşinat, îi porunci, cu o voce supărată, să arate printr-un semn că va pleca. Duhul răspunse: «Am să răstorn statuia aceea» şi arătă o statuie de la porticul regelui, căci ei vorbeau în faţa acestuia. Când statuia începu să se mişte şi apoi căzu la pământ, cine ar putea descrie zarva ce urmă şi aplauzele admiratoare ale mulţimii? Iar tânărul îşi frecă ochii de parcă tocmai atunci s-ar fi trezit şi ar fi privit lumina soarelui. Îşi venise în fire, de parcă ar fi luat un leac.“
Asadar religia antica greco-romana lupta impotriva cultelor malefice, sataniste si proclama apropierea omului de DIVINITATE. Ea lupta si impotriva spiritelor necurate cele care chinuiesc oamenii si ii indeamna la fel de fel de rele. Religia antica greco-romana dispune si de rugaciuni de exorcizare foarte puternice care au rolul de a elibera de duhurile rele persoanele chinuite de acestea. Dar despre toate acestea vom mai vorbi.

eriniile 2

2009-02-11T19:20:00.000+02:00

In religia antică se vorbeşte şi despre genii rele, spirite rele, daimoni răi sau erinii, care pedepsesc oamenii pentru relele făcute. Aşa de pildă, eriniile sau harpiile erau duhuri ale Tartarului (Infernului), care îi pedepseau pe ucigaşii de părinţi, violatori, profanatori de morminte şi de temple, aţâţându-i să facă lucruri şi mai rele pentru a lua pedeapsă şi mai mare.
„Însă de cel necugetat, rău, stricat, pizmaş, lacom, ucigaş şi necredincios, eu mă voi depărta (este vorba de zei şi de duhurile zeilor – Bonus Genius n.n.), făcând loc Daimonului răzbunător, care, folosindu-se de străşnicia focului, chinuie un astfel de om nevolnic şi îl împinge şi mai mult la toate ticăloşiile, ca să-i obţină o pedeapsă mai grea şi unul ca acesta nu se opreşte niciodată, având dorinţe neîmplinite şi pofte trupeşti de nepotolit şi luptându-se mereu în întuneric, căci Daimonul îl chinuie şi îl torturează fără încetare şi aţâţă focul care arde din ce în ce mai tare.“
Toate aceste spirite atacau şi pe oamenii mincinoşi, pe cei care jurau strâmb, pe cei care nu respectau zeii, pe cei care nu primeau în ospeţie gazdele, într-un cuvânt pe toţi oamenii răi.
Iată de ce Sallustius spunea de altfel că: „Pedepsele sunt date sufletului însuşi, care se supune singur pedepsei sau daimonilor. Pedepsele constă: în a rătăci pe pământ în a fi chinuite de daimoni.“
Un daimon celebru care regla legea divină şi îi pedepsea pe oameni pentru faptele lor era Nemesis. Aceasta îi ataca pe cei mai răi şi îi chinuia neîncetat.

ierarhia pacatelor

2009-02-11T19:18:00.000+02:00

Pacatele constau intr-o rupture de divinitate si apropierea de duhurile necurate, numite si erinii. Semintele lor sunt : “ adulterele, crime, ucideri de parinti, sacrilegii, impietati, strangulari si toate celelalte lucruri, care sunt lucrarile daimonilor rai.”
Atunci când un om comitea un păcat el încalcă legea divină şi asupra lui se pronunţă un blestem. Victima emite un de ce iar această încălcare a legii este înregistrată de erinii sau de daimonii răi. Zeul se îndepărtează de om, duhul zeilor (Bonus Genius) pleacă din om, iar omul este atacat de daimonii răzbunători, care îl torturează neîncetat pentru fapta comisă.
Dar care este ierarhia pacatelor :
1. Pacate impotriva trupului : (adulter, curvie, sodomie, perversiuni sexuale abominabile, beţii, substante halucinogene, sado-masochism etc.).
2. Pacate asupra semenilor : (ură, gelozie, violenţă fizică sau verbală, blesteme, înşelăciune, furturi, loviri, ucideri, acuze false şi alte asemenea lucruri).
3. Pacate asupra zeilor : (hula împotriva zeilor sau a lui Dumnezeu, sacrilegii – dărâmarea de temple, biserici, lăcaşuri sfinte de închinare, nerespectarea traditiilor si sarbatorilor religioase).
4. Pacate asupra statului ( nerespectarea ordinii sociale şi a semenilor, trădările, nerespectarea legilor si a statului).
5. Pacate asupra legilor divine (nerespectarea naturii, neprimirii în găzduire a oaspeţilor, lovirea de părinţi, uciderea de părinţi sau de copii şi multe asemenea lucruri).

lupta cu pacatele

2009-02-11T18:58:00.001+02:00

În Corpum Hermeticum se spune: „Eu, care sunt mintea însăşi, nu mai îngădui ca faptele sau lucrările care se întâmplă (trupului) sau care ţine de trup, să fie săvârşite sau duse la perfecţiune în ei, ci, fiind portarul sau uşierul, voi închide intrările răului şi voi despărţi dorinţele înţelepte de faptele josnice.“
De altfel în faţa Demiurgului sau Zeului Suprem, deci a luminii, nici un daimon rău nu avea nici o putere. I se anula orice gând rău şi era alungat. Omul se afla în deplină protecţie, dacă se închina zeilor.
„Însă partea raţională a sufletului nu este supusă geniilor, ea este făcută să-l primească pe Zeu, care o luminează cu raza sa solară. Cei care sunt iluminaţi astfel sunt puţini la număr şi geniile îi ocolesc; căci nici geniile, nici zeii nu au vreo putere în prezenţa unei singure raze a zeului.“
De altfel în religia antică se oficiau chiar slujbe de exorcizare a duhurilor rele (eriniilor) din trupurile celor răi, invocând puterea zeilor şi a Demiurgului.
Oamenii trebuiau să se roage zeilor, să recunoască fapta comisă şi să primească duhul zeilor (Bonus Genius) ca îndrumător. Cei care oficiau astfel de slujbe adresau duhului rău blesteme asemenea celor din zilele noastre.
Omul rău aşadar era chinuit de duhurile rele, care îi acaparau gândurile şi-l aţâţau la fapte cât mai ticăloase.
Consecinţa despărţirii omului de zei a fost şi atacarea lui de către aceste duhuri rele.
Iată un fragment din Corpum Hermeticum:
„O, nefericită despărţire a zeilor de oameni! Atunci vor mai rămâne doar duhuri rele ce vor purcede să se amestece cu josnicul neam pământesc, vor pune mâna pe el, îndemnându-l la tot felul de fapte ticăloase, la război, la jaf, la minciună, la tot ce este contrar naturii sufletului.“
Cu cât omul este mai aproape de divinitate şi mai bun cu semenii, cu atât este mai îndepărtat de Erinii şi invers, deoarece nici o faptă nu rămâne fără răsplată.

credinta noastra

2009-02-11T18:55:00.000+02:00

Asociatia culturala Pro Latina se conduce dupa principii antice, principii care au stat la baza civilizatiei europene si mondiale. Printre ele amintim :- Audio et altera pars – asculta si cealalta parte- Pax deorum – pacea zeilor- Amico Plato sed magis amicas veritas – mi-e prienten Platon dar mai prieten mi-e adevarul- Primum non nuocere – mai intai sa nu faci rau- Sine ira et studio – fara ura si partinireNoi consideram ca omul este liber sa aleaga orice religie si sistem de gandire etico-filozofic atata cat nu incalca legile statului in vigoare.Noi credem ca lumea a fost creata de supremul zeu sau Demiurg din substanta sa unica si eterna.Noi credem ca barbatul a fost creat de Prometeu si s-a numit Epimeteu, iar femeia a fost creata de Vulcan si s-a numit Pandora.Noi credem in zei si in pronia lor divina si in faptul ca ei sunt buni si ne ajuta mereu.Noi respectam legile divine, omul, zeii, filozofia si statul in care traieste.Noi ne rugam catre zei, noi facem vointa divina, iubim natura si creatia zeilor : omul .Noi dorim sa construim temple si altare , sa participam la slujbe in cinstea zeilor antici , sa le cantam imnuri de slava, sa oficiem jertfe si libatii si sa intra in comuniune cu zeii. Noi respectam viata, ierarhia divina cu zeii sai, cu nimfele si driadele.Noi consideram ca a primi in casa ta noi oaspeti este bine deoarece ei sunt ocrotiti de Zeus cel Ospitalier si vin in numele lui.Noi ne iubim parintii pentru ca ei ne-au crescut si ne-au educat aparandu-te de rau.Noi iubim natura pentru ca printre copaci traiesc si driade fiinte dragi zeitei Demetra.Noi respectam zeii si ne initiam in misterele lor divine, fie ca este vorba de misterele din Eleusis sau de alte mistere.Noi celebram sarbatorile antice slavind si proslavind pronia divina a zeilor.Noi ne conducem dupa principiile filozofiei si morale pentru ca semintele zeilor sunt : virtutea, cumpatarea si credinta.Noi ii invatam pe altii tainele zeilor, legea zeilor si iubirea fata de aproape.Noi ne rugam zeilor pentru a intra in comuniune cu ei.Noi intram in comuniune cu zeii fie in stare de veghe ( prin materializarea zeilor ) , fie in stare de somn ( prin vise ) .Noi suntem de parere ca cel ce se roaga zeilor cu o inima curate si pioasa primeste din partea zeilor duhul lor care este Bonus Genius.Noi afirmam ca zeii sunt buni si ne ajuta mereu.Iata cateva afirmatii de credinta pentru cei care cred in zei.Scrieti-ne pe adresa de e-mail : prolatina@gmail.comAvem nevoie de voi.Fie ca duhul adevarului si tolerantei sa va calauzeasca !Noi credem in zei si in pronia lor divina.

zeii si filozofia

2009-02-10T00:15:00.000+02:00

Zeii reprezinta Binele Absolut si Imuabil. Semintele zeilor sunt : virtutea, cumpatarea si credinta. Adeseori zeul Apollo se indeletnicea cu filozofia alaturi de muze pe muntele Heliconului. El spunea ca : "mai mult ma bucur in inima oamenilor puri decat in stralucitul Olimp."

scrierile antice

2009-02-08T08:23:00.000+02:00

Este necesar elaborarea unor carti si manuale despre religia antica greco-romana. Ea nu este cunoscuta publicului larg. Noi vom incerca sa editam aceste carti.

asociatia culturala Pro Latina - misiune

2009-02-08T08:11:00.000+02:00

Ce este Pro Latina ?

Pro Latina este o organizatie nepatrimoniala a pasionatilor de limba latina care are drept obiect de studiu promovarea limbii latine si a religiei antice greco-romane. Ea este formata si din profesori de limba latina.
Ea a incercat sa prezinte publicului larg prin comunicate de presa informatii strict generale despre viitoarele sale proiecte.

II. Proiecte de viitor :

Proiectele Pro Latina sunt urmatoarele :

1 Pro Latina Didactica
2 Biblioteca Pro Latina
3 Acta Diurna
4 Pro Latina Athena
5 Cercul Pro Latina
6 Brosuri si cursuri de mitologie si religie antica
7 Meditatii limbi straine

1. Pro Latina Didactica

- presupune elaborarea de brosuri tematice in limba latina structurate pe ani de studiu.
- practic se elaboreaza o scoala Pro Latina cu materii in limba latina structurate pe ani de studiu de la anul 1 la anul 4.
-materiile de studiu sunt urmatoarele : convivalia, limba latina, gramatica, mitologia, geografia, astrologia, justitia, istoria, medicina, filozofia si zoologia.

2.Biblioteca Pro Latina

Stiut fiind faptul ca, in general cartile de limba latina sunt foarte rare si foarte scumpe Asociatia Pro Latina va deschide in viitorul apropiat o biblioteca cu carte in limba Latina. De asemenea acest proiect se va cristaliza in anul 2009 cand va functiona la sediul Pro Latina o biblioteca in limba latina cu peste 200 de carti vechi in limba latina.

3.Acta Diurna

Asociatia culturala Pro Latina are in proiect pentru anii 2007 si 2008 editarea in format electronic unui ziar in limba latina intitulat Acta Diurna.
Ziarul cuprinde informatii despre lumea antica greco-romana. Acesta va fi disponibil atunci cand se va lansa pe internet a web-site – ului asociatiei.

4.Brosuri si cursuri de mitologie

Asociatia Culturala Pro Latina va elabora cursuri de mitologie si religie antica greco-romana. In acest sens va edita o serie de brosuri tematice de mitologie si religie antica greco-romana.
Cursurile de mitologie vor fi tinute in scoli si licee la orele de filozofie si limba latina.
Printre brosuri amintim :
- Cosmogeneza Terrei
- Theogonia sau nasterea zeilor
- Ierarhia divina
- Ierarhia pamanteana .
- Elemente de cult antic etc

5.Pro Latina Athena

Proiectul Pro Latina Athena reprezinta elaborarea unei reviste de civilizatie, istorie, si cultura antica care sa promoveze lumea antica.
Athena va fi disponibila in format electronic. Acest proiect va fi operational in 2009 cand se va lansa si web-situl acestei asociatii.

6.Cercul Pro Latina

- reprezinta nucleul Pro Latina constituit din pasionatii de limba latina.
-pe viitor incepand cu anul 2009 in fiecare sambata de la 11-14 va avea loc la sediul Pro Latina cercul pasionatilor de limba latina.

7 Meditatii limbi straine

Asociatia Pro Latina va organiza meditatii la limbi straine printre care limba italiana, dar si limba latina si franceza.

situri antice

2009-02-08T07:58:00.000+02:00

www.thelatinlibrary.com

clasificarea zeilor

2009-02-07T21:25:00.000+02:00

Din cartea ierarhia divina : -fragmente -

Sallustius, referindu-se la zeii olimpieni, ii impartea in patru grupe :
- Zeii care fac lumea : Zeus, Poseidon, Hefaistos
- Zeii care anima lumea : Demetra, Hera, Artemis
- Zeii care dau armonie : Apollo, Afrodita, Hermes
- Zeii care pazesc lumea : Hestia, Athena, Ares.
Acestia sunt cei 12 zei olimpieni care participa la facerea si pazirea lumii.

zeii sunt buni

2009-02-07T21:16:00.000+02:00

In Corpus Hermeticum citim ca zeii reprezinta binele absolut si imuabil. Ce parere aveti ?

Eriniile

2009-02-07T21:02:00.000+02:00

Eriniile sunt daimoni rai care pedepsesc oamenii rai pentru faptele sale

2009-02-07T20:42:00.001+02:00

Comportarea ierofantului

Preotul ierofant este capul templului roman cel care avea grija de acel edificiu de cult si de intreaga comunitate de sacerdoti ai zeilor care oficiau intr-un lacas.
Preotul ierofant conducea rugaciunea catre zei in cele trei moment ale zilei : dimineata, la pranz si seara. Dar cum se comporta un preot ierofant ?
Preotul ierofant iubea prin esenta sa pe toti oamenii dorind ca fiecare sa se lepede de pacat si sa se uneasca in rugaciune si jertfe cu zeii. El era bun pentru ca si zeii pe care ii slujea erau buni. El nu comitea pacate deoarece atunci s-ar fi despartit de pronia divina si ar fi fost atacat de erinii cu consecinta ca ar fi fost pedepsit in Tartar. Nu citea literatura pornografica, nu mergea la ospete cu oamenii rai si destrabalati. Facea milostenie catre cei saraci si orfani. Impartea daruri la cei saraci. Oficia slujbele. Lua haruspiciile si ghicea viitorul. Nu facea vraji deoarece acestea erau conduse doar de duhurile necurate si josnice acele erinii sau daimonii negri si rai. Era un bun familist. Impartea dreptatea si era un bun sfetnic celor oprimati. Oficia ritualurile speciale in sarbatorile antice. Lua parte la viata publica. Se ruga pentru imparat si Imperiul Roman. Efectua in temple rugaciuni speciale de exorcizare pentru cei atacati de erinii. Primea daruri de la stat si dijma. Se ingrijea de comunitatea religioasa in care oficia cultul. Uneori postea. Se indeletnicea cu filozofia si stiinta. Era un exemplu de probitate morala si etica pentru comunitate.

nereidele

2009-02-07T20:39:00.000+02:00

In curand voi vorbi despre ierarhia divina. Nereidele sunt nimfe ale apelor.

2009-02-07T17:49:00.000+02:00

Ce parere aveti despre nimfe si driade ?

Sallustius

2009-02-07T17:39:00.000+02:00

Zeii sunt buni si ne ajuta mereu.

2009-02-07T17:24:00.000+02:00

Cartea a aparut la editura Mondoro si poate fi comandata la adresa de e-mail prolatina@gmail.com. Din cuprins : substanta unica, Demiugul, Empireul, zeii, nereidele si multe altele

IERARHIA DIVINA

2009-02-07T17:04:00.000+02:00

Acesta este titlu noii mele carti!

daca te intereseaza poti sa vezi mai mult sau chiar sa intri in posesia ei!

multumesc,toate cele bune.

TRISMEGISTUS.